Cod ECLI ECLI:RO:TBARG:2016:013.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 13/2016

Ședința publică de la 06 Ianuarie 2016

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE D______ D_____ A________

Judecător R_______ V_______

Grefier A_____ M_____ S_____ P_____

Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta-petentă U________ R_____ împotriva sentinței civile nr.1770/24.02.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul C________ L____ AL MUNICIPIULUI P______ POLITIA LOCALA P______, având ca obiect-anulare proces verbal de contravenție

La apelul nominal făcut în ședința publică, la ambele strigări ale cauzei, nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează stadiul procesual ca fiind primul termen de judecată; din partea apelantei-petente s-a depus la data de 04.01.2016 note scrise.

Tribunalul, față de proba cu înscrisuri solicitată de apelanta-petentă apreciază că aceasta nu este concludentă, pertinentă și utilă soluționarea procesului , urmând a o respinge, având în vedere că nu au fost depuse înscrisuri noi, reține cauza spre soluționarea apelului.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată la data de 23.07.2014 pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr.XXXXXXXXXXXXXX, petenta U________ R_____ a formulat, în contradictoriu cu intimatul C________ L____ al Municipiului Pitești - Politia Locala Pitești, plângere împotriva procesului verbal de contravenție _________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 24.06.2014, solicitând în principal anularea acestuia, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.

În motivarea plângerii formulate, petenta a arătat că la data de 03.07.2014, a primit prin poștă procesul verbal contestat, în care se menționează că la data de 24.06.2014, în calitate de conducător auto, ar fi condus autoturismul XXXXXXXXX circulând spre parcarea primăriei din mun. Pitești, nerespecând semnificația indicatorului rutier-accesul interzis.

S-a considerat că presupusa faptă este prevăzută de art.111 din H.G.nr.1391/2006 si sancționată de art.99 alin.2, respectiv art.108alin.1 lit.a pct.5 din acest act normativ.

I. Pe cale de excepție, în temeiul art. 246 C. Proc. Civilă, invocă nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, pentru următoarele considerente: agentul constatator menționează că fapta săvârșită este prevăzută de art.111 din H.G.nr.1391/2006, însă articolul invocat nu există, întrucât hotărârea are numai patru articole; în același plic, tot la aceeași dată, a primit un alt proces verbal de contravenție, întocmit de același agent constatator, _________ nr.xxxxxxx/24.06.2014, astfel că s-au încălcat prevederile art.20 din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit căruia, dacă s-au săvârșit mai multe contravenții constatate de același agent constatator, se încheie un singur proces verbal.

II. Pe fondul cauzei, solicită admiterea plângerii pentru faptul că presupusa faptă nu poate fi reținută în sarcina sa, din următoarele considerente: autoturismul, în acel moment, nu era condus de aceasta, ci de către o altă persoană, S_______ R_____ I____, persoană pe care o propune și ca martor în prezenta cauză. Nu înțelege cum este posibil faptul ca, nefiind prezentă la locul faptei, agentul constatator să menționeze că a refuzat prezentarea actului de identitate sau cum este posibil, chiar și în aceste condiții, să-i afle datele sale de identificare. Autoturismul în discuție nu este înmatriculat pe numele său, ci aparține unei societăți comerciale, S.C. RDK RESURSE UMANE S.R.L.PITEȘTI.

III În subsidiar, solicită reindividualizarea sancțiunii aplicate și înlocuirea acesteia cu avertisment, avându-se în vedere faptul că este la prima abatere de acest gen.

În drept, au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002, H.G. nr. 1391/2006, O.G. nr.2/2001.

A solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.

A anexat înscrisuri.

Intimatul a formulat întâmpinare (fila 18), prin care a menționat că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale.

A fost atașat raportul agentului constatator.

La data de 17.11.2014, petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare (fila 26).

Prin rezoluția din data de 21.11.2014, a fost fixat termen de judecată la data de 13.01.2015.

Instanța a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum și proba testimonială, fiind audiat martorul S_______ R_____ I____, la cererea petentei și, din oficiu, martorul asistent Badileanu M_____ C______.

Prin sentința civilă nr. 1770/2015 Judecătoria Pitești a respins plângerea petentei, reținând următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr.xxxxxxx întocmit de către intimat la data de 24.06.2014, petenta a fost sancționată potrivit disp. art.99 alin.2 rap.la art. 108 alin.1 lit.a pct.5 din OUG 195/2002 rep, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.111 din H.G nr.1391/2006, cu amenda în cuantum de 170 lei și 2 puncte penalizare.

S-a reținut că în ziua de 24.06.2014 petenta a condus auto cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, dinspre ________________ spre parcarea Primăriei Pitești și nu a respectat semnificația indicatorului rutier „acces interzis” .

La verificarea din oficiu a legalității procesului-verbal contestat, conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, nu au fost identificate cauze de nulitate absolută a acestuia, fiind respectate la completarea sa dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Conform art.1 din H.G.nr.1391/2006, prin această hotărâre de guvern se aprobă Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, prevăzut în anexa nr. 1.

Este adevărat că hotărârea de guvern are patru articole, iar art.111 este din Regulament, respectiv din anexa 1 la H.G.nr.1391/2006, însă lipsa acestei mențiuni exacte nu poate conduce la anularea actului, petenta nesuferind nicio vătămare, iar descrierea faptei contravenționale face posibilă încadrarea acesteia în textul de lege corespunzător.

Prin prezentul proces-verbal contestat, petenta a fost sancționată pentru nerespectarea regulilor de circulație, iar la aceeași dată s-a întocmit și procesul-verbal _________ nr.xxxxxxx, prin care petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prev.de art.2 pct.31 din Lege anr.61/1991.

Motivul de anulare invocat referitor la încălcarea dispozițiilor art.20 din O.G. nr.2/2001 (Dacă o persoană săvârșește mai multe contravenții constatate în același timp de același agent constatator, se încheie un singur proces-verbal) nu poate conduce la nulitatea actului, din moment ce petenta nu a suferit o vătămare, conform dispozițiilor art.175 alin.2 C.pr.civ.

Motivul invocat nu constituie cauză de nulitate absolută, întrucât dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001 sunt în sensul că: lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitate ce se constată și din oficiu. Lipsa celorlalte mențiuni din cuprinsul procesului-verbal, conform art.16 din O.G. nr.2/2001, atrag sancțiunea nulității relative a actului, anume doar în condițiile existenței vătămării, dovadă ce nu a fost efectuată de petent.

Prin Decizia nr.XXII pronunțată în cadrul recursului în interesul legii la data de 19.03.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță, iar în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cele menționate în art.16 alin.7 și art.19 din O.G nr.2/2001, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, sancțiunea fiind astfel nulitatea relativă.

Prin procedura de soluționare a plângerii, petenta are posibilitatea de a-și dovedi nevinovăția prin exercitarea dreptului la apărare, în acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională prin mai multe decizii (de ex., decizia nr.349/2003, decizia nr.380/2003, decizia nr.270/2004).

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, atunci când contravenția a fost constatată direct de agentul constatator prin propriile simțuri.

În cauză însă, această prezumție de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție nu a fost răsturnată, petenta nefăcând dovada contrară prin proba cu înscrisuri administrată în cauză, dar nici prin proba testimonială.

Prin depoziția sa, martora S_______ R_____ I____ nu face altceva decât să infirme în parte chiar situația de fapt descrisă de petentă în motivarea plângerii: petenta a arătat că nu înțelege cum este posibil să i se afle datele de identitate, din moment ce nu a fost prezentă la fața locului, în timp ce martora, nepoată de frate a petentei, afirmă că aceasta din urmă a venit la fața locului.

Instanța nu va reține depoziția acestei martore, apreciind că este subiectivă, din moment ce afirmă că ea este cea care a încălcat regula de circulație, însă ulterior, pentru că nu a fost în măsură să-i prezinte agentului actele, a sunat-o pe mătușa acesteia, iar când petenta s-a prezentat la fața locului, martora – contravenientă a plecat și nu cunoaște nici un fel de amănunte legate de încheierea unui proces-verbal de contravenție, deși ea era cea care, astfel cum afirmă, săvârșise fapta contravențională.

Martorul asistent Badileanu M_____ C______ a arătat că nu cunoaște persoana ce a fost sancționată, dar a fost solicitat de agent să semneze procesul-verbal, după ce doamna respectivă a plecat cu mașina, astfel că, din declarațiile celor doi martori se poate concluziona că cea care a plecat cu autoturismul este petenta, iar nu martora S_______ R_____ I____.

Solicitarea petentei în sensul de a se dispune în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment este neîntemeiată, în raport de atitudinea petentei de nerecunoaștere a faptei contravenționale săvârșite, exprimată prin motivarea plângerii. Cât privește înlocuirea măsurii complementare cu măsura avertismentului, această solicitare nu poate fi primită, din moment ce tipul și scopul sancțiunilor sunt diferite: o sancțiune principală și o măsură complementară, iar cea din urmă nu poate fi înlocuită astfel cu o sancțiune principală; totodată, legea nu prevede măsura înlăturării sancțiunii complementare nici de către agentul constatator și nici de către instanță, indiferent de sancțiunea principală aplicată: amendă contravențională sau avertisment.

Prin urmare, instanța a apreciat ca fiind legal și temeinic procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx din data de 24.06.2014, motiv pentru care, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, a respins plângerea formulată.

Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat apel apelanta petentă criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare apelanta arată că prima instanță în mod eronat a interpretat probele administrate precum că autoturismul era condus de ea , fapt ce nu este adevărat, ci era condus de o altă persoană , mai arată că autoturismul nu era înmatriculat pe numele său , acest autoturism aparținea unei societăți comerciale și anume ____________________ SRL Pitești.

Susține apelanta că procesul verbal a fost întocmit greșit pe numele său, motiv pentru care solicită admiterea apelului și anularea în totalitate a hotărârii primei instanțe.

În subsidiar s-a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii ce i-a fost aplicată cu sancțiunea avertismentului.

Intimatul a depus întâmpinare la data de 13.11.2015 prin care a solicitat respingerea apelului formulat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.

Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Procesul - verbal de contravenție, ca orice alt act administrativ, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, astfel încât petenta care invocă faptul că nu a săvârșit contravenția, trebuie să facă dovada celor susținute, atât timp cât nu este pusă în imposibilitate de a face această dovadă.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că „prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabilă” (Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței - paragraful 28).

Critica privind greșita interpretarea a probelor administrate în prezenta cauză este nefondată, în mod corect instanța de fond reținând că petenta se face vinovată de săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina sa prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Astfel, între susținerile petentei din plângerea contravențională și declarația martorei S_______ R_____ I____ sunt evidente contradicții între situațiile de fapt susținute de fiecare dintre acestea.

Astfel în timp ce petenta afirmă că nu a fost prezentă niciun moment la locul săvârșirii faptei contravenționale martora afirmă că a luat legătura telefonic cu petenta care s-a deplasat la locul unde se afla martora inclusiv agentul constatator condiții în care martora a placat.

În ceea ce privește depoziția martorului Badileanu M_____ Cătălindin aceasta rezultă că nu cunoaște persoana ce a fost sancționată, fiind solicitat de agent să semneze procesul-verbal, după ce doamna ce fusese oprită de agentul constatator a plecat.

Declarațiile martorilor trebuie a fi confruntate, atât între ele cât și cu restul materialului probator de la dosar, urmând ca toate probele să fie analizate de către instanță potrivit convingeri pe care o pot produce în aflarea adevărului. În acest demers, instanța este datoare să verifice fiecare probă în conținutul său, ținând seama și de izvorul din care provine, ajungându-se, prin confruntarea tuturor probelor, fie la înlăturarea îndoielilor, fie la menținerea acestora și, pe cale de consecință, proba administrată să nu poată sta la baza aflării adevărului obiectiv în cauză. Prin urmare, în procesul de formare a convingerii, instanța poate să pună la îndoială relatările unui martor, anume dacă acestea sunt sincere sau nu, deci dacă sunt conforme sau nu cu realitatea. În mod special, sinceritatea unui martor trebuie raportată atât la împrejurările cauzei, cât și la persoana sa, anume posibilitatea de a fi influențat, legătura pe care o are cu una dintre părți sau interesul avut. Prin urmare, în cazul existenței unei suspiciuni cu privire la sinceritatea martorilor audiați, instanța are obligația de a analiza critic declarațiile martorilor, de a verifica fiecare relatare în parte, iar în măsura în care aceste declarații apar ca fiind subiective să leînlăture.

În mod corect a apreciat instanța de fond că declarația martorei S_______ R_____ I____ că este subiectivă și nu a fost luată în considerare iar în ceea ce privește declarația celui de al doilea martor aceasta nu este relevantă atâta timp cât acesta nu a putut identifica persoana vinovată de săvârșirea contravenției.

Față de situația de fapt ce rezultă din probele administrate tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a menținut sancțiunea amenzii contravenționale și nu a dispus înlocuirea acesteia în condițiile în care petenta a negat săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, condiții în care nu poate fi atins scopul actului normativ sancționator.

Tribunalul apreciind că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, față de considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art.480 alin.1 Cod pr.civilă,consideră că se impune respingerea apelului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul ca nefondat formulat de apelanta-petentă U________ R_____ domiciliată în mun. P______, ___________________, nr. 5, _____________, __________________, împotriva sentinței civile nr.1770/24.02.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul C________ L____ AL MUNICIPIULUI P______ POLITIA LOCALA P______, cu sediul în mun. P______, ______________________, jud. Arges.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06.01.2016

Președinte, D______ D_____ A________		Judecător, R_______ V_______
	Grefier, A_____ M_____ S_____ P_____

Red. D.D.A./dact.E.N.

4 ex./13.01.2016