Acesta nu este document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL V______

SECTIA A II-A CIVILA SI DE C_________ ADMINISTRATIV FISCAL

DECIZIE CIVILĂ Nr. 834/2015

Ședința publică de la 03 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M______ D____

Judecător F_________ T______

Grefier V_______ A______ L__

Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta __________________ SRL cu sediul în orașul Vicovu de sus, _____________________, judetul Suceava, împotriva sentinței civile numărul 1030/26.02.2015 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av.E____ G____ cu împuternicire avocațială la dosar pentru apelanta __________________ SRL, lipsind intimata G____ NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL JUDEȚEAN V______.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, că la data de 30.10.2015 s-au depus precizări la motivele de apel din partea apelantei, după care;

Se procedează la verificarea legalității împuternicirii în temeiul disp.art. 219 NCPC , precum și a mențiunilor cu privire la competență, potrivit disp.art. 131 NCPC și constată că este competentă general, material și teritorial să judece cauza.

Apreciază durata estimativă a procesului 30 de zile.

Apărătorul apelantei arată că nu mai are cereri de formulat și este de acord cu durata estimativă a procesului.

Nemaifiind cereri de formulat instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvîntul în cadrul dezbaterilor.

Apărătorul apelantei avînd cuvîntul solicită admiterea apelului și desființarea sentinței instanței de fond , iar în rejudecare admiterea plîngerii, anularea procesului verbal contraventional.

Instanța închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare la sfîrșitul ședinței de judecată.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față .

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani în data de 22.07.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul S.C. E___ S__ FOREST S.R.L. cu sediul în orașul Vicovu de Sud, ______________________, jud. Suceava, înregistrată la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava sub nr. JXXXXXXXXXXX, C.U.I. RO26940949, cu sediul procesual ales în _________________________, _________________________. 30, jud. V______, în contradictoriu cu intimatul G____ Națională de Mediu –, cu sediul în București, ____________________, ________________, prin Comisariatul Județean V______, cu sediul ales în Focșani, _________________________. 72-74, jud. V______, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxx, încheiat în data de 03.07.2014 de către un agent constatator al intimatului.

În subsidiar s-a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.

În motivarea plângerii petentul arată că a fost sancționat pentru că a funcționat fără autorizație de mediu pe amplasamentul situat _________________________ autorizație de mediu pentru atelierul de prelucrare primară a lemnului de la sediul societății din ____________________, jud. Suceava din data de 23.02.2011 și că a aflat târziu de faptul că nu este posibil să funcționeze în baza acelei autorizații.

Totodată s-a precizat faptul că, până la sfârșitul lunii iunie, petentul doar a probat dacă utilajele sunt corect montate, probele tehnologice fiind admise de textul de lege, astfel încât apreciază că în această perioada și-au desfășurat activitatea în mod legal.

A mai arătat că au întâmpinat probleme la declararea punctului de lucru din ______________________ cum rezultă din certificatul constatator depus la dosar, s-a obținut autorizația pentru acel punct de lucru în baza contractului de închiriere nr. 2/17.03.2014.

A arătat că, pe data de 02.07.2014, petentul a depus solicitarea de emitere a autorizației de mediu, achitând taxa aferentă acesteia.

Nu în ultimul rând, petentul a arătat faptul că s-a greșit temeiul de drept al sancționării sale, fiind incidente dispozițiile art. 175 alin. 1 C.pr.civ., nerespectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. 2/2001 atrăgând sancțiunea nulității procesului verbal. Totodată, au fost încălcate dispozițiile art. 19 din O.G. 2/2001, procesul verbal fiind încheiat în lipsă, trebuia semnat de un martor. S-a arătat faptul că petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, invocând în acest art. 6 CEDO, menționând în final faptul că aceasta demarase procedura de obținere a autorizației de mediu, motiv pentru care consideră că procesul verbal este netemeinic.

Petentul și-a întemeiat plângerea în drept pe dispozițiile O.G. 2/2001 și O.U.G. 195/2005.

În dovedirea susținerilor din plângere, petentul a depus la dosarul cauzei înscrisuri în copii certificate conform cu originalul, și anume: procesul verbal contestat în cauză împreună cu copie de pe plicul prin care acesta i-a fost comunicat, procesul verbal de constatare din data de 04.07.2014, invitația nr. 791/01.07.2014, nota de constatare nr. 289/03.07.2014, declarația din 03.07.2014, cererea de emitere a autorizație de mediu nr. 5769/02.07.2014 împreună cu dovada achitării taxelor aferente acesteia, autorizația de mediu nr. 51/23.02.2011, precum și certificat constatator emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Suceava.

Plângerea a fost legal timbrată cu valoarea de 20 lei (f. 2) conform art. 19 din OUG 80/2013.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, motivat de faptul că nu există motive de nelegalitate și netemeinicie pentru anularea procesului verbal, acesta fiind întocmit legal și temeinic, în cauză nefiind dovedit contrariul celor reținute în acesta și nu s-a răsturnat prezumția de legalitate și adevăr de care beneficiază procesul verbal, iar reindividualizarea sancțiunii contravenționale nu se impune.

Totodată, intimatul a invocat excepția tardivității plângerii contravenționale, motivat de faptul că procesul-verbal a fost comunicat petentului la data de 03.07.2014.

Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Prin Sentința civilă n.1030/26.02.2015, instanța a respins excepția tardivității formulării plângerii contravenționale invocată de către intimată prin întâmpinare, a respins plângerea contravențională formulată de petentul S.C. E___ S__ FOREST S.R.L., cu sediul în orașul Vicovu de Sud, ______________________, jud. Suceava, înregistrată la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava sub nr. JXXXXXXXXXXX, C.U.I. RO26940949, cu sediul procesual ales în _________________________, _________________________. 30, jud. V______, în contradictoriu cu intimatul G____ Națională de Mediu –, cu sediul în București, ____________________, ________________, prin Comisariatul Județean V______, cu sediul ales în Focșani, _________________________. 72-74, jud. V______, ca neîntemeiată și a menținut procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxx, încheiat de G____ Națională de Mediu – Comisariatul Județean V______ la data de 03.07.2014, ca temeinic și legal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în motivarea respingerii excepției de tardivitate a formulării plângerii contravenționale, că sunt incidente dispozițiile art.31 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor care prevăd că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

Termenul de 15 zile este unul imperativ și se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin.1 pct. 2 C.p.c. pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început nici ziua când s-a sfârșit, iar dacă termenul de împlinire cade într-o zi nelucrătoare, acesta se prorogă până la prima zi lucrătoare.

Întrucât în cauză, semnarea procesului-verbal a fost refuzată de petent, au devenit incidente prevederile art. 26 alin 3 din OG 2/2001, potrivit cărora, comunicarea procesului verbal, precum și a înștiințării de plata se face de către agentul constatator în termen de cel mult o luna de la data încheierii. Comunicarea actului se realizează în conformitate cu prevederile art. 27 din OG 2/2001 prin posta, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.

În lumina celor statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia 10/2013 pentru interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, Instanța reține că procedura de comunicare prin afișare a procesului verbal este subsidiară celei prin poștă, singura de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate. Astfel, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.

În cauză, la momentul întocmirii procesului verbal, reprezentantul petentului a refuzat semnarea acestuia, motiv pentru care instanța nu poate reține faptul că comunicarea acestuia s-a efectuat prin înmânare, caz în care termenul legal de formulare a plângerii contravenționale ar fi început să curgă de la acea dată. Petentul a depus la dosarul cauzei copia de pe plicul în care i s-a comunicat procesul verbal, pe care este ștampila poștei cu data de 09.07.2014.

Cum în cauză intimata nu a făcut dovada unei expedieri anterioare prin poștă a procesului verbal ci s-a rezumat în a face o simplă afirmație în sensul că procesul verbal a fost comunicat în aceeași zi în care a fost întocmit, fără a face dovada susținerilor sale, în condițiile în care în procesul verbal s-a făcut mențiunea că reprezentantul petentului refuză să semneze, instanța a luat în considerare, în calcularea termenului legal, data poștei înscrisă pe plicul în care i-a fost comunicat procesul verbal, și anume 09.07.2014.

In consecință, pentru aceste considerente, față de data considerată ca fiind cea a comunicării procesului verbal și data introducerii acțiunii, instanța a constatat că a fost respectat termenul legal de 15 zile de formulare a plângerii contravenționale, motiv pentru care a respins excepția tardivității invocată de intimat, ca fiind neîntemeiată .

În ceea ce privește temeiul de drept al faptei indicat în procesul verbal, instanța a reținut că acesta a fost indicat în mod corect atât pentru stabilirea naturii contravenționale a faptei cât și pentru sancționarea acesteia.

Raportat la susținerile petentului din cererea introductivă, instanța a reținut faptul că acesta face confuzie între limitele amenzii contravenționale aplicabile persoanelor juridice prevăzute pentru contravențiile enumerate la alin. 1 cu cele de la alin. 2, însă așa cum rezultă din dispozițiile legale arătate mai sus, intimatul a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale, aplicând o amendă contravențională la minimul prevăzut de dispoziția legală arătată mai sus, și anume cea prevăzută de alin 2 al art. 96 din O.U.G. 195/2005.

În acest sens, din coroborarea dispozițiilor art. 16 cu art. 17 din O.G. 2/2001, rezultă faptul că agentul constatator are obligația de a indica actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, iar lipsa unei asemenea mențiuni duce la anularea procesului verbal doar în condițiile în care ar exista o vătămare a petentului, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză, întrucât din mențiunile procesului verbal rezultă cu exactitate atât norma juridică de prevedere și sancționare a faptei contravenționale.

În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de către petentă referitor la lipsa semnăturii unui martor în procesul verbal întocmit, se amintește că, potrivit art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001, este necesar ca procesul verbal să fie semnat de un martor, în cazul în care contravenientul nu este de față la întocmirea procesului verbal, nu poate sau refuză să semneze, sarcina martorului fiind aceea de a confirma printr-un martor faptul că nu este de față contravenientul, nu poate sau acesta refuză să semneze.

Cu toate că legea instituie obligația pentru agentul constatator de a încheia procesul verbal în prezența unui martor, care să confirme lipsa, neputința sau refuzul de a semna al contravenientului, potrivit art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001 există posibilitatea de a încheia procesul verbal și în lipsa unui martor, cu condiția ca agentul constatator să indice motivele care au determinat încheierea actului în această formă.

În speță, instanța a reținut că, într-adevăr, procesul verbal de contravenție nu este semnat de nici un martor, existând doar o mențiune cu privire la împrejurarea care justifică lipsa semnăturii martorului, și anume că procesul verbal a fost întocmit la sediu. Cu toate acestea, fiind un caz de nulitate condiționată, petent nu a dovedit existența unei vătămări rezultată din această lipsă, astfel că nu se impune anularea procesului verbal pentru acest considerent.

În ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut că procesul-verbal a fost încheiat prin constatarea nemijlocită a faptei de către agentul constatator, aflat în exercițiul atribuțiilor ce îi revin potrivit competenței legale, beneficiind astfel de prezumția de autenticitate și veridicitate și având forță probantă prin el însuși și, raportat la mențiunile agentului constatator, instanța a reținut faptul că, într-adevăr în procesul verbal s-a notat faptul că petentul nu avea autorizație de mediu la momentul controlului.

Din probatoriul efectuat, instanța a constatat că, la data constatării contravenției și anume, la data controlului ce a avut loc în 03.07.2014, petentul nu deținea autorizație de mediu, abia în data de 04.07.2014 având loc activitatea organelor abilitate de verificare dacă punctul de lucru îndeplinește condițiile necesare pentru eliberarea autorizației de mediu, așa cum rezultă din procesul verbal de constatare de la acea dată, aflat la fila 8 dosar.

În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul S.C. E___ S__ FOREST S.R.L., considerând sentința nelegală și neîntemeiată.

În motivarea apelului s-a arătat că agentul constatator a indicat în mod greșit faptul că nu avea declarat punctul de lucru din ____________________ nu a demarat procedura obținerii autorizației de mediu în timp ce, în realitate, a precizat și în nota de constatare că a solicitat autorizație de mediu pentru punctul de lucru dar agentul constatator i-a adus la cunoștință că are posibilitatea de a se adresa instanței.

S-a mai arătat că nu s-a ținut cont de faptul că pentru punctul de lucru din județul Suceava aveau obținută autorizație de mediu, pentru o mare parte din activitatea prestată putând funcționa în baza autorizației obținute deja.

S-a susținut că toată cantitatea de marfă de la punctul de lucru din _____________________ achiziționată din județul V______, marfa de la sediul său fiind direct vândută și transportată, că instanța de fond s-a aflat în eroare când a reținut că abia în data de 04.07.2014 a depus cerere la organele abilitate, în condițiile în care, la data de 02.07.2014 a primit codul USER xxxxxxxx- xxxxxx, parola I____ 80 și nr. de înregistrare de la Agenția pentru protecția mediului 5769, astfel încât, la data controlului, procedura de obținere a autorizației de mediu pentru punctul de lucru era demarată.

S-a mai arătat că sancțiunea aplicată este excesivă, solicitând, în subsidiar, admiterea apelului și, în rejudecare, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.

Prin Precizările depuse la data de 30.10.2015, apelanta a arătat că nu au fost cuantificate prejudiciile care ar fi fost produse prin impactul asupra mediului, menționat în procesul-verbal de contravenție, ceea ce prezumă că activitatea petentei nu a produs daune, că fapta cu caracter contravențional prevăzută de art.96, partea introductivă a alin.2 și pct.1 reglementează ca fiind contravenție obligația persoanelor fizice și juridice de solicitare și obținere a actelor de reglementare în termenele stabilite de autoritate, ceea ce prezumă că organele de control, după verificare, trebuiau să stabilească un termen în cadrul căruia să se conformeze și să obșină actele de reglementare, în speță nefiind stabilit un asemenea termen.

S-a susținut că impactul față de mediu a activității desfășurate de petent este minim.

Prin Întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

S-a arătat că fapta cu caracter contravențional a fost săvârșită de către petent care, la data controlului, desfășura în mod efectiv activitate de tăiere și rindeluire a lemnului la punctul de lucru din Gugești, pentru care nu deținea autorizație de mediu.

Verificând stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, conform dispozițiilor art.479 NCPC, tribunalul reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxx, încheiat în data de 03.07.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de xxxxx lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 96 alin. 2 pct. 1 din O.U.G. 195/2005, reținându-se în esență faptul că, pe amplasamentul situat în localitatea Gugești, jud. V______, societatea desfășura activitatea de tăiere și rindeluirea lemnului în cadrul atelierului de debitare și prelucrare a lemnului, fără a deține autorizație de mediu, invocându-se în acest sens Ordinul MMDD nr. 1798/2007 și art. 14 alin. 2 din O.U.G. 195/2005, făcându-se trimitere la nota de constatare nr. 289/03.07.2014.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, tribunalul, analizând cuprinsul acestuia prin raportare la cerințele prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, constată că dispozițiile legale în materie au fost respectate.

Astfel, procesul-verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor în art. 17 sub sancțiunea nulității absolute, descrierea faptelor fiind detaliată, cu arătarea tuturor împrejurărilor în care au fost săvârșită, fiind indicate locul săvârșirii acesteia, datele de identificare , precum și semnătura agentului constatator.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum au fost acestea interpretate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care are caracter obligatoriu pentru statele semnatare, prevalând față de orice dispoziții contrare din dreptul intern.

Normele pretinse a fi încălcate de către petent se adresează tuturor cetățenilor, nu vizează o categorie de persoane cu statut special, scopul aplicării sancțiunii fiind deopotrivă punitiv și preventiv, astfel încât sunt aplicabile garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul al un proces echitabil în materie penală (după cum rezultă și din hotărârea pronunțată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A_____ vs. România, din 04.10.2007).

Deși OG 2/2001 nu conține referiri exprese la valoarea probatorie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, acesta este un act administrativ cu caracter individual și se va bucura de prezumția de veridicitate aplicabilă actelor administrative, în măsura în care a fost legal întocmit.

Aplicarea unor prezumții de fapt sau de drept nu este incompatibilă, în sine, cu dispozițiile art. 6 paragraf 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la prezumția de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, fiind esențială respectarea de către state a principiului proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit prin reglementarea acestor prezumții (a se vedea hotărârile pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Salabiaku vs. Franța, din 07.10.1998 și Blum vs. Austria, din 03.02.2005).

Tribunalul reține că instanța de fond a făcut o analiză temeinică a probatoriului administrat, reținând săvârșirea contravenției prevăzute de art. 96 alin. 2 pct. 1 din O.U.G. nr.195/2005 de către petent.

Astfel, la controlul efectuat în data de 01.07.2014 la Punctul de lucru din localitatea Gugești aparținând de S.C. E___ S__ FOREST S.R.L., prin Nota de constatare nr.289/03.07.2014 s-a reținut că, la data verificării pe teren din 01.07.2014, urmare a adresei nr.xxxxxx/30.06.2014 a IPJ V______, control efectuat împreună cu reprezentanți din cadrul IPJ V______, ITRSV Focșani și ITP V______, funcționa un atelier de debitare și prelucrare material lemnos, desfășurând activitate de tăiere și rindeluire a lemnului, existând mari cantități de materie primă, produs finit și deșeuri lemnoase (coajă, rumeguș, talaș, așchii, margini și alte asemenea, rezultate în urma prelucrării lemnului și că societatea nu avea deschis punct de lucru pe teritoriul administrativ al județului V______, aspecte constatate și prin Procesul-verbal nr.287/01.07.2014, pentru lipsa autorizației de mediu pentru punctul de lucru unde se desfășura activitatea de tăiere și rindeluire a lemnului fiind încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxx, încheiat în data de 03.07.2014.

Tribunalul reține că, potrivit art. 94 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr.195/2005 „Protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care scop:

a) solicită și obțin actele de reglementare, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și a legislației subsecvente;”

Art. 1 pct. 2 din același act normativ definește noțiunea de „acte de reglementare - aviz de mediu, acord de mediu, aviz Natura 2000, autorizație de mediu, autorizație integrată de mediu, autorizație privind emisiile de gaze cu efect de seră, autorizație privind activități cu organisme modificate genetic”

Art. 96 alin. 2 pct. 1 stabilește „constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON), pentru persoane fizice, și de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale: 1. obligația persoanelor fizice și juridice de solicitare și obținere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, precum și a acordului de import/export și a autorizațiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale, în termenele stabilite de autoritate„

Prin nota de constatare nr. 289/03.07.2014, ce a fost semnată și de către reprezentantul petentului, s-a reținut în urma verificărilor efectuate la fața locului că la punctul de lucru al petentului din __________________________ (chiar dacă acesta încă nu terminase procedura legală de înregistrare ca punct de lucru spațiul în care își desfășura activitatea) petentul funcționa cu un atelier de debitare și prelucrare material lemnos, desfășurând activitate de tăiere și rindeluire a lemnului. Susținerile petentului în sensul că până la acel moment au desfășurat doar activități de probă a utilajelor sunt contrazise de mențiunile acestei note de constatare, în care se precizează și existența la acel punct de lucru a unei cantități mari de materie primă (bușteni) cât și produs finit (cherestea) și deșeuri lemnoase, fapt din care rezultă faptul că până în acel moment petentul a desfășurat mai mult decât o testare a aparatelor, ci efectiv acesta desfășura activitatea de tăiere și rindeluire a lemnului.

Instanța mai reține faptul că petentul a solicitat emiterea unui aviz de mediu pentru acel punct de lucru în data de 02.07.2014, după ce organele de inspecție s-au deplasat la punctul de lucru și după ce i-au trimis petentului, în data de 01.07.2014, o invitație să se prezinte la sediul Comisariatului Județean V______, invitație în care, printre altele i s-a pus în vedere să prezinte și autorizația de mediu.

Tribunalul reține că eliberarea autorizației de mediu pentru desfășurarea unei activități pentru care se prevede obligativitatea existenței sale este o condiție prealabilă începerii activității, deoarece însăși activitatea trebuie să se desfășoare cu respectarea condițiilor impuse tocmai de acest tip de autorizație.

Argumentele apelantului-petentul în sensul că nu știa că nu poate funcționa în baza autorizației pe care o avea de a desfășura astfel de activități la sediu social al firmei din județul Suceava nu poate fi reținută, cu atât mai mult cu cât pe autorizația respectivă (f. 15 dosar fond) este menționat în mod expres locația pentru care aceasta este emisă.

Importanța obținerii autorizației de mediu reiese chiar din definiția dată acestei noțiuni de către legiuitor, care prevede la art. 1 pct. 9 din O.U.G. 195/2005 faptul că „autorizație de mediu este actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, prin care sunt stabilite condițiile și/sau parametrii de funcționare ai unei activități existente sau ai unei activități noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, obligatoriu la punerea în funcțiune”. Astfel, obținerea unei asemenea autorizații nu este o operațiune pur formală, ci prin aceasta se stabilesc condițiile de funcționare și de desfășurarea a activității a cărei autorizare se cere, importanța acesteia fiind dată de impactul pe care o anumită activitate îl poate avea asupra mediului, la art. 1 din acest act normativ fiind prevăzut scopul reglementării însăși, anume acela de protecție a mediului.

Nici susține rile privind faptul că, pentru aceeași faptă, a fost atrasă și răspunderea penală a administratorului social, astfel încât nu ar putea fi atrasă și răspunderea contravențională, nu au corespondent în situația de fapt, răspunderea penală fiind atrasă pentru faptul că societatea nu avea deschis punct de lucru pe teritoriul administrativ al județului V______.

Cu privire la individualizarea sancțiunii, tribunalul reține că instanța de fond a analizat în mod legal și temeinic situația de fapt, raportată la dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, potrivit cărora „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, precum și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, instanța apreciind că, având în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite, raportat la valorile sociale protejate prin normele de stabilire a contravențiilor, respectiv protejarea eludării normelor de protecție a mediului, aplicarea sancțiunii amenzii se impune, fiind aptă să asigure îndreptarea conduitei petentului, aplicarea unui avertisment nefiind în măsură să asigure scopul preventiv și punitiv al aplicării dispozițiilor legale iar, în ce privește cuantumul amenzii aplicate, acesta este proporțional cu gradul de pericol social ridicat al acestora, având în vedere inclusiv împrejurările în care au fost săvârșite, cât și faptul că amenda aplicată este minimul prevăzut de lege pentru astfel de situații.

Cum, în aceste circumstanțe, motivele de apel nu sunt întemeiate, constatând că instanța de fond a apreciat în mod legal și temeinic probele administrate în cauză urmează ca tribunalul, în baza dispozițiilor art.480 Cod pr.civilă, să respingă apelul ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefundat apelul declarat de apelanta __________________ SRL cu sediul în orașul Vicovu de sus, _____________________, judetul Suceava, împotriva sentinței civile numărul 1030/26.02.2015 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 03 Noiembrie 2015.

Președinte, M______ D____		Judecător, F_________ T______
	Grefier, V_______ A______ L__

Red./tehnored. M.D. – 05.11.2015

Tehn.V.L. 09 Noiembrie 2015,

ex. 4, ____________.11.2015.

Jud fond.G____ Al.