Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizia nr. 1089

Ședința publică din 02 iulie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE L_______ M_____

Judecător M______ S______

Judecător S_____ I____ T_______

Grefier M____ R______

Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta intimată Inspectoratul de Poliție al Județului G___ împotriva sentinței civile nr. 967 din 08.05.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul petent C___ G_______.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, tribunalul, din oficiu, verificându-și competența, în temeiul art.159¹ alin.4 astfel cum a fost modificat prin Legea nr.202/2010 stabilește că este competent material, general și teritorial să judece pricina.

Totodată, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, având în vedere că s-a solicitat judecarea și în lipsă, tribunalul apreciază recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr. 967 din 8 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul C___ G_______ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/22.01.2012 întocmit de intimat I.P.J. G___ și a fost înlocuită amenda contravențională aplicată petentului prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/22.01.2012 cu „avertisment”..

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că la data de 06.02.2012 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T____ S______ plângerea contravențională formulată de petentul C___ G_______ împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ nr. xxxxxxx/22.01.2012 întocmit de IPJ G___ solicitând anularea acestuia, exonerarea de la plata amenzii, restituirea permisului de conducere, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment sau aplicarea amenzii minime .

A arătat petentul că la data de 22.01.2012, orele 16,00 se deplasa spre localitatea B___ pe drumul Florești Baia de A____, și imediat ce ieșise de pe drumul comunal care vine dinspre satul Ohaba ______________________________ a fost oprit de un agent de poliție și ulterior sancționat pentru că nu avea asupra sa certificat de înmatriculare pentru că-l uitase la mama sa C___ A_________ din satul Ohaba de unde plecase împreună cu un o vecină.

Analizând cuprinsul procesului verbal de contravenție, cu prioritate sub aspectul legalității sale conform prevederilor art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate absolută care să poată fi invocate de instanță din oficiu.

În ce privește motivele de nulitatea procesului-verbal de contravenție contestat invocate de contestatorul C___ G_______ , instanța nu le-a putut reține pentru următoarele considerente:

La punctul doi din cererea introductivă de instanță, petentul a arătat că descrierea faptei săvârșite nu este corespunzătoare, fiind încălcate prevederile art.16 și 17 din OG2/2001, care atrag nulitatea procesului-verbal, echivalând cu o nedescriere, întrucât agentul nu a menționat pe raza cărei localități a fost surprins petentul conducând, menționând doar că procesul-verbal a fost încheiat în localitatea Cătunele, ___________________________>

Întrucât procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la momentul opririi petentului în trafic, acesta semnând procesul-verbal de contravenție la rubrica ,,contravenient”, se apreciază că nu se poate reține motivul de nulitate invocat de petent, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat la locul săvârșirii faptei.

De asemenea, împrejurarea invocată de petent, referitor la faptul că procesul-verbal de contravenție nu a fost semnat de un martor asistent, poate atrage nulitatea relativă a acestuia , în anumite condiții și numai după dovedirea unei eventuale vătămări , aspecte care nu au fost dovedite în cauză.

Împrejurarea că temeiul legal al aplicării sancțiunii nu ar fi fost indicat corect de către agentul constatator, nu afectează valabilitatea procesului-verbal de contravenție cât timp fapta a fost suficient descrisă pentru a se putea face verificarea procesului-verbal de contravenție.

Procedând apoi la analiza temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța a apreciat că din probele administrate în cauză rezultă că situația de fapt reținută de agentul contestator corespunde realității.

Instanța a mai apreciat că procesului-verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului în exercițiul funcțiunii trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, beneficiind în această situație de prezumția de legalitate și temeinicie.

O astfel de prezumție, nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție, garantată de prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, s. A n^o 141‑A, § 28, 7 octombrie 1988 ; Telfner c. Austriei, n^o xxxxx/96, § 16, 20 martie 2001; A_____ c. României, n^o xxxxx/03, § 60, 4 octombrie 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice.

Instanța a constatat că în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului amintită, este permisă utilizarea prezumțiilor și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont și de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.

În cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 560 lei) cât și faptul că i-a fost asigurată petentului posibilitatea de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, fiind încuviințată proba cu martori, îndreptățesc aplicarea prezumției de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal, având în vedere și faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție au fost percepute în mod personal de agentul constatator, simplele susțineri ale petentului, nedovedite în vreun mod, nefiind de natură a înlătura prezumția temeiniciei procesului-verbal.

În acest sens instanța a reținut că declarația martorului audiat în cauză nu poate fi reținută ca făcând o dovadă contrară celor menționate în cuprinsul procesului verbal de contravenție .

Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, instanța a analizat în sancțiunea aplicată de agentul constatator așa cum impune art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001.

Instanța a avut în vedere că în baza art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001 s-a prevăzut expres posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres această sancțiune, pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusă și cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare.

Analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârșite în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța consideră că sancțiunea amenzii aplicată este prea aspră, nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Pericolul social al faptei săvârșite de petent este minim, fapt ce rezultă din împrejurarea în care a fost săvârșită fapta.

Sub acest aspect , instanța a reținut că , petentul posedă certificat de înmatriculare al autovehiculului pe care îl conducea la data săvârșirii contravenției și că, prin săvârșirea faptei contravenționale , nu s-au produs urmări grave (fila 20 din dosar).

Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că fapta are o gravitate redusă și că se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului, aceasta sancțiune răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin.5 și art. 23 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiune care este mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei săvârșite și de a-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.

Împotriva sentinței a declarat recurs intimata IPJ G___, apreciind că soluția pronunțată în cauză este netemeinică, probele administrate în primă instanță confirmând comiterea faptei de către petent care a condus un autoturism pe drumurile publice fără a putea prezenta certificatul de înmatriculare al acestuia.

În opinia sa, contravenția nu are un grad redus de pericol social, ținând cont că neprezentarea documentului face imposibilă verificarea de către polițistul rutier a respectării de către petent a obligațiilor ce-i revin in calitate de conducător auto.

Având în vedere că petentul a solicitat în principal anularea procesului verbal și doar în subsidiar aplicarea unei sancțiuni mai blânde, apreciază că prin aplicarea avertismentului acesta nu va fi determinat ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte.

Față de aceste de considerentele a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii plângerii în totalitate.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 și 304¹, din Codul de civilă și art. 34, alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.

În baza art. 242, alin. 2, Cod de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă la dezbateri.

Prin întâmpinarea formulată în baza art. 115 C.pr.civ., intimatul petent a solicitat respingerea recursului ca nefondat si menținerea sentinței recurate ca fiind legală si temeinică.

Astfel, în mod corect, instanța de fond a considerat ca sancțiunea cu amenda aplicata de agentul constatator pentru fapta de a nu avea asupra mea certificatul de înmatriculare, este prea aspra, nefiind proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, așa cum prevede art.5 si art.21 din O.G 2/2001.

De asemenea pericolul social al faptei reținute in sarcina sa este unul minim având in vedere împrejurările in care a fost săvârșită fapta si urmările acesteia.

Se solicită a se observa ca fapta nu prezintă un risc pentru siguranța circulației sau a participanților la trafic, nefiind o fapta cu risc iminent cum ar fi conducerea cu viteza excesiva, sub influenta băuturilor alcoolice etc., neproducând nici un fel de urmări, făcând dovada ca poseda certificatul de înmatriculare al autoturismului ce aparține ginerelui său.

Astfel, polițistul rutier putea sa verifice existenta certificatului de înmatriculare si eventual alte aspecte, daca i-ar fi permis sa aduc certificatul de la locuința mamei sale care se afla la o distanta foarte mica, așa cum a relatat si martora audiată.

Nu este justificata susținerea recurentei ca prin înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului nu va fi determinat ca pe viitor sa nu mai săvârșească astfel de fapte, aplicarea unei sancțiuni nefiind un mijloc de răzbunare, ci de formare a unei responsabilități, de educare si de prevenire, iar pentru aceasta nu totdeauna este necesara aplicarea unei amenzi. În mod corect, instanța de fond a stabilit ca sancțiunea cu "avertisment" este proporționala cu gradul de pericol social al faptei si ca este cea mai potrivita pentru realizarea scopului sancțiunii contravenționale.

Deși recurenta a susținut contrariul, conștientizează ca, prin avertismentul aplicat, i s-a atras atenția sa nu mai săvârșesc astfel de fapte pe viitor, pentru ca, în caz contrar, va fi sancționat. Este justificata exonerarea de amenda mai ales ca este o persoana vârstnica, care nu realizează venituri de 16 ani si care a avut grija ca pana in prezent sa nu săvârșească fapte care sa afecteze veniturile modeste ale familiei. Achitarea unei amenzi ar duce la perturbarea vieții familiale de zi cu zi, astfel ca este conștient că trebuie sa aibă un comportament adecvat in societate.

Analizând recursul declarat, prin prisma celor invocate și a disp.art.340 indice 1 Cod procedură civilă, în forma aplicabilă speței, Tribunalul constată și reține următoarele:

Prin sentința atacată, a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul C___ G_______ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 22.01.2012 întocmit de intimat I.P.J. G___ și a fost înlocuită amenda contravențională aplicată petentului, cu avertisment.

Se reține că, prin acest proces verbal., petentul a fost sancționat cu amendă, în cuantum de 560 lei, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de art. 147 alin.1 din HG nr.1391/2006 și de art. 101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002, constând în aceea că, în data de 22 ianuarie 2012, a condus autovehiculul pe DJ 670 Florești - Baia de A____, fără a avea asupra sa Certificatul de înmatriculare al mașinii.

Se observă că sentința de fond este legală și temeinică, instanța reținând, în corespondență cu probele administrate, că starea de fapt este cea reținută de agentul constatator, dar pe de altă parte, că gradul de pericol social al faptei respective este redus.

Nu poate fi reținută ca întemeiată motivarea recursului (care privește de altfel decât gradul de pericol al faptei), întrucât instanța de fond este singura în măsură a reaprecia asupra gradului concret de pericol social al contravenției săvârșite de petentul intimat.

Se constată că, în mod corect, instanța a reținut împrejurările concrete de comitere a acestei fapte, astfel încât și instanța de control judiciar consideră că sancțiunea aplicată petentului este mult prea aspră, motiv pentru care va decide astfel respingerea recursului declarat și va dispune menținerea hotărârii instanței de fond, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii aplicate, cu cea a avertismentului, cu menținerea celorlalte dispoziții.

Tribunalul apreciază, la fel ca și instanța de fond, că gradul de pericol social al faptei este redus, petentul conducând autovehiculul pe drumurile publice, respectând normele de circulație, omițând a avea asupra sa doar Certificatul de înmatriculare au mașinii respective, ceea ce determină un grad redus de pericol social concret pentru relațiile sociale ocrotite de norma contravențională, respectiv cele referitoare la circulația rutieră.

Astfel, se apreciază că instanța de fond a procedat în conformitate cu disp. art. 7 din OG nr. 2/2001, scopul educativ al sancțiunii, în ce îl privește pe petentul intimat, va fi atins fără aplicarea uneia pecuniare, ci doar prin avertisment, cu consecințele pe care le presupune acesta.

Sancțiunea respectivă înseamnă, prin ea însăși, atragerea atenției asupra consecințelor faptei și urmărilor posibile ale acesteia, dar totodată poate conduce la determinarea petentului ca, în viitor, să respecte toate dispozițiile legale privitoare la circulația rutieră.

Văzând și disp. art. 312 Cod procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta intimată Inspectoratul de Poliție Județean G___ împotriva sentinței civile nr. 967 din 08.05. 2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul petent C___ G_______.

Irevocabilă

Pronunțată în ședința publică din 02 iulie 2013 la Tribunalul G___.

Președinte, L_______ M_____	Judecător, M______ S______	Judecător, S_____ I____ T_______
	Grefier, M____ R______

Red.S__/thred.L.R.

Jud. fond B_____ D.C.

2 ex./10 iulie 2013