ROMÂNIA

Tribunalul A___ operator - 3207/2504

Secția de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 811 A

Ședința publică din data de 23 septembrie 2014

Președinte I___ D____

Judecător L____ J___

Grefier D____ B______

S-a luat în examinare apelul declarat de petenta S.C. W__ T____ S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 1365 din 26.03.2014 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Apelul este legal timbrat cu suma de 20 lei conform art.19 din OG 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 coroborat cu art. 131 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 394 alin. 1) din Noul Cod de Procedură Civilă, coroborat cu art. 482 din același Nou cod, instanța închide dezbaterile și reține apelul spre soluționare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1365 din 26.03.2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria A___ a respins plângerea formulată de petenta S.C. W__ T____ S.R.L. împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 11.11.2013 de către intimata I____________ de Poliție Județean A___ – Serviciul Rutier, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de contravenție contestat petenta a fost sancționat cu amendă în sumă de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.5 lit. a) raportat la art.8 alin.1 lit. b) din HG nr.1373/2008, reținându-se în sarcina sa că, în data de 11.11.2013, ora 08:05, reprezentantul acesteia a condus autoutilitara cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe ________________________) cu care efectua un transport de pământ, fără a avea asupra sa tichetul de cântar eliberat de furnizor.

Analizând procesul-verbal de contravenție s-a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG nr.2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ce privește ora săvârșirii contravenției, prima instanță a constatat că fapta imputată petentei are caracter continuu, ceea ce presupune existența ei în timp pe o durată mai îndelungată, astfel că nu se care nu se consumă printr-un singur act, așa încât să impună stabilirea orei săvârșirii faptei ca fiind ora constatării ei.

Motivul de nelegalitate invocat de petentă, respectiv acela de încălcare a art.19 și art.16 alin.7 din O.G. 2/2001 nu este incident în cauză câtă vreme prin prevederile art.19 din același act normativ conferă agentului constatator posibilitatea de a încheia procesul-verbal și în lipsa contravenientului, împrejurare care trebuie confirmată de un martor iar în eventualitatea lipsei unui martor, agentul constatator are obligația să precizeze care sunt motivele care au condus la întocmirea procesului verbal în acest mod.

De aceea, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art.16 alin.7 din O.G. nr.2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției, condiționată de dovada unei vătămări a petentei, vătămare ce nu a fost probată în cauză.

Această nulitate poate fi acoperită prin exercitarea unei acțiuni în justiție și prin acordarea de către instanță a posibilității de a-și pregăti apărarea și de a formula obiecțiuni cu privire la fapta reținută și modul de întocmire a procesului verbal, cum de altfel s-a întâmplat în situația de față.

Nelegalitatea procesului-verbal de contravenție nu a putut fi reținută nici pe temeiul necompetenței materiale a agentului constatator, întrucât în conformitate cu art.8 alin.4 lit. b) din HG nr.1373/2008 constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la alin. (1) se fac de către ,,polițiștii rutieri, în cazul în care își desfășoară activitățile specifice de control în lipsa personalului prevăzut la lit. a);’’.

În ce privește jurisprudența CEDO invocată de petentă, instanța a apreciat că acesteia i s-a acordat eficiență în cauză. Ea vizează echitatea procedurii și faptul că garanțiile prevăzute de art.6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție sunt aplicabile procedurii referitoare la contestarea procesului-verbal.

Totodată, se recunoaște prezumția relativă de adevăr a procesului verbal de contravenție.

Între cele două prezumții trebuie să existe un echilibru, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare.

Nu este exclusă obligația procedurală a petentului de a proba că starea de fapt reținută în procesul verbal nu este conformă realității, instanța de judecată fiind obligată să-i dea posibilitatea de a propune probe în acest sens, respingerea sau înlăturarea unei probe a acestuia trebuind a fi temeinic motivată.

Ori, pe calea plângerii, petentei i s-a dat posibilitatea de a propune de care a înțeles să se prevaleze. Aceasta nu impune însă, cu necesitate, invalidarea procesului-verbal.

Referitor la temeinicia procesului-verbal, instanța a apreciat că tichetul de cântar depus la dosar nu este de natură a infirma starea de fapt descrisă prin procesul-verbal întrucât nu există certitudinea că acesta exista asupra conducătorului auto în momentul efectuării transportului.

Pentru considerentele expuse, reținând că fapta corespunde realității, constituie contravenție, potrivit textelor legale incidente, și că sancțiunea a fost corect individualizată, în temeiul art.9 din OG nr.3373/2008 raportat la art.34 din OG 2/2001, plângerea formulată de petenta S.C. W__ T____ S.R.L. a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta S.C. W__ T____ S.R.L solicitând admiterea apelului, anularea sentinței apelate și pe cale de consecință, admiterea plângerii contravenționale cu consecința anulării procesului verbal de contravenție ca fiind nelegal și netemeinic și exonerarea de la plata amenzii contravenționale.

În subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii contravențională cu sancțiunea avertismentului.

În motivare a adus critici cu privire la sentința primei instanțe, deoarece aceasta nu s-a pronunțat asupra excepției nulității procesului verbal atacat, urmare a nedovedirii de către intimat a competenței agentului constatator, instanța de fond interpretând în mod eronat Decizia ICCJ nr. XXII/2007.

A susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de nelegalitate invocate cu privire la pct. 1 referitoare la inexistența contravenției și cu privire la pct. 4 - încălcarea prevederilor art. 16 alin. 1 și art. 25 alin. 3 din OG nr. 2/2201. De asemenea, a criticat instanța de fond și pentru faptul că nu a dat dovadă de rol activ, în sensul că nu a obligat intimatul să depună la dosar înscrisurile solicitate prin plângerea contravențională de către petentă pentru a dovedi stării de fapt.

A susținut că instanța de fond a reținut doar prezumția relativă de adevăr a procesului verbal, răsturnată de către petent potrivit susținerilor acestuia prin tichetul de cântar depus în probațiune în fața instanței de fond și nu a fost dată eficiență prezumției de nevinovăție de care ar fi beneficiat în speță apelantul petentul.

A precizat că la acel moment a efectuat transportul pentru terțul _____________ pe ruta fostului Combinat Chimic V___________ – Depozitul de steril al CET SA A___, dar și faptul că unul dintre agenții constatatori i-a cerut să prezinte actele la control.

Prin întâmpinare, intimatul I____________ de Poliție Județean A___ a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală.

În motivare a susținut că instanța de fond în mod temeinic și legal a reținut că apelanta se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal, motivele indicate de aceasta nefiind dovedite probe care să conducă la ideea unei stări de fapt diferită de cea consemnată în procesul verbal, și anume, că la data și ora controlului societatea apelantă nu a avut asupra sa actele prevăzute de legislația în vigoare.

A precizat că la data și ora efectuării controlului în trafic conducătorul auto al societății petente nu a deținut la bordul autoutilitarei bonul de cântar, susținând că depunerea ulterioară a acestuia pentru a dovedi existența lui nu mai prezintă relevanță în probațiune.

În drept a invocat prevederile art. 201, 205 și art. 471 din Noul Cod de procedură civilă.

Examinând apelul de față prin prisma efectului devolutiv, conform prevederilor art. 476 alin. 1, ale art. 477 și ale art. 479 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, dar și ale art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor care prevede obligația judecătorului de a examina legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, precum și legalitatea sancțiunii aplicate, văzând că nu sunt incidente motive de ordine publică, tribunalul constată următoarele:

Apelul este nefondat.

Verificând situația de fapt și modul de aplicare al legii materiale și procesuale de către prima instanță în limitele cererii de apel, tribunalul constată că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, astfel că nu există temeiuri pentru anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției și nici pentru reindividualizarea sancțiunii contravenționale în sensul înlocuirii amenzii contravenționale aplicate societății petente cu avertismentul.

Instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției necompetenței materiale a polițistului rutier de a constata și sancționa contravenții în baza prevederilor art.8 alin.4 lit. b din HG 1373/2008 în sensul respingerii ei, fiind evident faptul că textul de lege precitat stabilește obligația de serviciu a polițiștilor rutieri de a efectua controale în legătură cu modul de respectare a prevederilor HG 1373/2008 și, implicit, de a constata contravenții și de a le sancționa.

Este nefondată critica apelantei cu privire la faptul că polițiștii rutieri au o competență limitată în sensul de mai sus, dimpotrivă, din modul de redactare al prevederilor cuprinse la lit.b reținem că au o competența deplină de a constata și sancționa contravenții în baza prevederilor art.8 alin.4 lit. b din HG 1373/2008 în cazul în care efectuează aceste controale individual și nu în echipă mixtă alături de personalul ISCTR.

Este nefondată critica apelantei cu privire la pretinsa omisiune a instanței de fond de a se pronunța asupra inexistenței contravenției imputate petentei, a pretinsei încălcări a prevederilor art.16 alin.1 și a art.25 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor în condițiile în care în termeni generali a concluzionat asupra existenței contravenției raportat la lipsa tichetului de cântar la momentul opririi în trafic a autoutilitarei, coroborată cu susținerea instanței potrivit căreia depunerea ulterioară a acestui înscris nu este de natură să infirme existența contravenției.

În legătură cu aplicarea sancțiunii, instanța de fond a constatat că sancțiunea a fost corect individualizată din punct de vedere legal.

Apreciem totuși că se impune completarea parțială a motivării primei instanțe pentru a dovedi și alte motive care conduc la concluzia existenței contravenției imputată petentului prin analizarea momentului săvârșirii contravenției, astfel cum rezultă din descrierea faptei contravenționale și momentul eliberării tichetului de cântar pentru a înlătura dubiul cu privire la susținerea conducătorului auto al societății petente potrivit căreia ar fi deținut tichetul de cântar asupra sa la momentul efectuării controlului, iar agentul constatator ar fi ignorat acest aspect.

Fapta a fost săvârșită la data de 11.11.2013, orele 08:05 fapt ce rezultă din descrierea stării de fapt cuprinsă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmirea acestuia având loc în aceeași zi la sediul Serviciului Rutier în absența reprezentantului persoanei juridice sancționate contravențional, lucru permis de lege în modalitatea arătată de prima instanță, statuat prin art.19 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, însă la câteva ore de la momentul constatării faptei.

Examinând tichetul de cântar depus în copie la f.4 fond reținem că a fost eliberat pe numele terțului transportator _____________________ în ziua de 11.11.2013, orele 07:42:47 AM pe numele conducătorului auto P____ M_____, transport care urma să fie făcut cu autoutilitara cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX.

Petenta a depus în probațiune contractul de închiriere utilaje încheiat între ea și terțul _____________________ sub nr.370/05.10.2013, f. 54-55 fond prin care dovedește că a închiriat autoutilitara terțului pentru o perioadă de 1 an de la data semnării lui, prevăzând clauza posibilității prelungirii contractului condiționat de încheierea unui act adițional.

Observăm că la momentul efectuării controlului perioada de valabilitate a contractului era expirată de câteva zile, petenta nedepunând înscrisuri pentru a dovedi prelungirea lui; de altfel, nu formulează niciun fel de apărare în legătură cu eventuala lipsă a calității procesuale pasive a sa, apărare care nu poate fi luată în considerare în lipsa unui act adițional.

Apreciem că susținerea petentei potrivit căreia ar fi avut asupra sa tichetul de cântar la orele 08:05 este nesinceră și ca atare nu poate fi valorificată în beneficiul ei.

Pe de o parte, petenta nu a propus în apărarea ei nici o probă pentru a răsturna prezumția de adevăr relativ a constatării inexistenței la momentul controlului a tichetului de cântar.

Pe de altă parte, dat fiind distanța relativ mare, dar și traficul intens de pe șoseaua de centură a municipiului A___ la orele dimineții apreciem că petenta nu a avut suficient timp fizic pentru a parcurge o distanță atât de mare în aproximativ 20 de minute cu o încărcătură de 24,68 tone, distanță situată între fostul Combinat Chimic V___________ și _______________________ zona de Nord Vest a municipiului A___.

Se ridică întrebarea dacă acest tichet de cântar poate fi invocat legal de către petenta ________________ în favoarea sa, câtă vreme din compararea înscrierilor din Scrisoarea de transport aferentă transportului efectuat de petentă în ziua de 11.11.2013, depusă la f.14 fond și a bonului de cântar rezultă că operator de transport este ________________, cu auto XXXXXXXXX, iar tichetul de cântar a fost emis pentru terțul transportator _____________________, neexistând dovezi că șoferul P____ M_____ a fost împuternicit să lucreze pentru transportatorul înscris în tichetul de cântar.

Concluzia firească care se desprinde din analizarea înscrisurilor la care am făcut referire mai sus este aceea că la momentul controlului petenta nu a deținut la bordul autoutilitarei tichetul de cântar, omisiune care constituie conținutul contravenției prevăzute de art.5 lit.a, sancționată de art.8 alin.1 lit.b din HG 1373/2008.

Sancțiunea amenzii aplicate în cuantum de 2.000 lei este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei, fiind stabilită corect în cuantumul maxim de către agentul constatator în acord cu prevederile art.21 alin.3 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând temeiuri pentru reducerea sau înlocuirea ei cu avertismentul raportat la atitudinea nesinceră a petentei.

Pentru considerentele prezentate, în baza art. 480 alin. 1din Noul Cod de Procedură Civilă va respinge apelul declarat de petenta S.C. W__ T____ S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 1365 din 26.03.2014 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX și, în consecință, păstrează hotărârea atacată.

Văzând că nu s-au cerut cheltuielilor de judecată solicitate de la partea căzută în pretențiuni, urmează a nu fi acordate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de petenta S.C. W__ T____ S.R.L., cu sediul în A___, _____________________. 26, ____________. A___, C.U.I. RO xxxxxxxx, J XXXXXXXXXXXX împotriva Sentinței civile nr. 1365 din 26.03.2014 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX și, în consecință, păstrează hotărârea atacată.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 23.09.2014.

Președinte Judecător

I___ D____ L____ J___

Grefier

D____ B______

Red.L.J./Tehnored.L.J.

4 ex./23.10.2014

2 ____________________________________>

Prima instanță – C_____ H__

Se comunică:

Apelantei petente - S.C. W__ T____ S.R.L. - cu sediul în A___, _____________________. 26, ____________. A___

Intimatului – I____________ de Poliție Județean A___ – cu sediul în A___, __________________, nr.17-19, jud. A___