Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ F____ M______

Judecător P____ M______

Grefier S_____ O_____ P__

Pe rol fiind judecarea apelului în materia contencios administrativ și fiscal, formulată de apelanta - petentă ___________________________ SRL T____, cu sediul procesual ales la C__. Av. L. C____, situat în T____, ______________________, ________________, împotriva sentinței civile nr. 1467/2015 pronunțată de către Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata –pârâtă C_______ N________ DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA, cu sediul în mun. Cluj N_____, _____________________, jud. Cluj, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție OG15/2002-rovinetă.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura de citare este completă.

Președintele completului de judecată, verificând personal constată că procedura de citare este completă.

Totodată, se constată că judecarea cauzei a avut loc la data de 11 decembrie 2015, când concluziile părților prezente au fost consemnate prin încheierea acelei ședințe, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea la data de azi, 14 decembrie 2015.

TRIBUNALUL,

DELIBERÂND:

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1467/17.04.2015 pronunțată în dosar cu nr. de mai sus, Judecătoria Negrești –Oaș a respins plângerea la contravenție formulată de petenta ___________________________ SRL T____, în contradictoriu cu intimata C_______ N________ DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA, împotriva procesului verbal de contravenție nr.xxxxxxxxxx/ 14.03.2014. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Așa cum relevă procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției ______________ nr.xxxxxxxxxx clin data de 14.03.2014,(fila 7 din dosar), petentei-contraveniente i se reține în sarcină fapta conform căreia, rulând cu vehiculul de transport marfa, tip A2S3 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX/TDOUT54, proprietatea societății petente, pe DN 19A km 62+226-Petea, nu a respectat condițiile de efectuare a transportului prevăzute de AST, respectiv cu greutatea pe osia simpla de 1~2,34 tone față de 9.00 tone menționat în AST emis de DRDP Cluj, contravenție prevăzută și sancționată de art.61 al.1 lit.d din OG nr.43/1997, aplicându-i-se amenda în cuantum de xxxxx lei.

Procesul verbal contestat, deși nu este semnat de reprezentantul societății contraveniente, fiind întocmit în lipsa acestuia, și în lipsa unui martor asistent, este încheiat cu îndeplinirea tuturor condițiilor legale, intimata conformându-se dispozițiilor art.19 și art.26 alin.3 din OG 2/2001, a precizat motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod, menționând că: ”nu a fost de față nicio persoană neutră care să aibă calitatea de martor”.

Conform prevederilor art. 41 alin. 1 din actul normativ menționat: "Este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3" iar conform alin. 2 al aceluiași articol "Prin excepție de la prevederile alin. (1), efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 i 3, se poate efectua numai în baza autorizației speciale de transport, denumită în continuare AST, liberată, fără discriminare, de administratorul drumului pe care se efectuează transportul, în condițiile stabilite prin ordin comun al ministrului transporturilor și infrastructurii si al ministrului administrației și internelor." În virtutea dispozițiilor alin. 4 al art.41 "AST se eliberează numai pentru efectuarea transportului cu vehicule: a) a căror încărcătură este indivizibilă. Prin încărcătură indivizibilă se înțelege încărcătura care, în scopul transportului rutier, nu poate fi divizată în două sau mai multe încărcături fără cheltuieli nejustificate sau fără riscul deteriorării și care, datorită dimensiunilor și masei sale, nu poate fi transportată de un autovehicul, o remorcă, un tren rutier sau un vehicul articulat astfel încât acesta să respecte masele și/sau dimensiunile maxime admise; b) fără încărcătură, care depășesc constructiv masele și/sau dimensiunile maxime admise." Ca atare, aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 61. alin. 1, lit. p) din OG nr. 43/1997. cu modificările si completările ulterioare: "(1) Următoarele fapte constituie contravenții, dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale, și se sancționează după cum urmează: d) încălcarea prevederilor art.41 alin.1 prin efectuarea transporturilor cu depășirea maselor pe axe , masei totale si/sau dimensiunilor înscrise în AST, cu amenda de la 10.000 lei la 15.000 lei;

Prin circulația pe drumurile naționale cu depășire de gabarit se afectează starea drumului, aducându-se prejudicii grave stării carosabilului. Acesta este si motivul pentru care legiuitorul, prin Ordonanța nr. 7/2010 (intrată în vigoare la 30.04.2010), a modificat OG nr. 43/1997, astfel că, la această dată, este interzisă efectuarea de transporturi pe drumurile publice cu depășirea masei totale, maselor maxime admise pe axe si/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele 2 si 3.

Din cuprinsul documentației depuse la dosar, respectiv tichetul de cântar, AST completată de petentă, dovada omologării instalației de cântărire din ACI Petea, nota de cântar referitor la cântărirea autovehiculului si a mărfii ce se transportă, verificarea metrologică a cântarului, precum si atestatul persoanei ce a efectuat cântărirea, rezidă că cântarul folosit era omologat, verificat metrologic si funcționa în parametrii specifici, fără a avea abateri.

Prin Decizia nr.1208 din 18.12.2007 Curtea Constituțională a României, referitor la art. 41 din OG nr. 43/1997 precizează că «rațiunea pe care legiuitorul a avut-o în vedere la momentul edictării acestor norme a constitut-o necesitatea asigurării desfășurării în deplina securitate a transporturilor. Din această perspectivă, impunerea în sarcina transportatorilor a anumitor obligații, precum obținerea unor autorizații speciale si avize ori plata unor tarife suplimentare pentru transporturile efectuate cu vehicule a căror masă sau dimensiuni depășesc anumite limite, are ca scop organizarea unui sistem care să ofere un grad cât mai mare de siguranță a realizării transporturilor.

Elaborarea unor astfel de reglementări în domeniul transporturilor reprezintă chiar una dintre modalitățile prin care statul își aduce la îndeplinire obligația constituțională de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție."

Conform O.G. nr. 43/1997 se sancționează atât depășirea pe osie cât si depășirea pe masa totală si depășirile agabaratice - înălțime, lungime, lățime, ca atare, transportatorii au obligația de a respecta limitele impuse prin actul normativ menționat mai sus, și de a repartiza marfa în așa fel încât acesta să nu se deplaseze în timpul transportului și să nu pericliteze siguranța traficului.

Pe considerentele de mai sus, instanța, în baza dispozițiilor art.424 NCpc., OG nr.2/2001 și O.G. nr. 43/1997, a respins plângerea conform dispozitivului hotărârii.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta ___________________________ SRL T____ solicitând admiterea apelului, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Pitești, iar în subsidiar modificarea sentinței apelate și în consecință admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.

În motivarea căii de atac exercitate (filele 2,4) apelanta arată că instanța de fond în mod eronat a interpretat faptul că societatea a încălcat dispozițiile legale.

I. Motivul de anulare a sentinței atacate si de a se trimite cauza spre rejudecare privește situația lipsei citării societății pentru fiecare termen de judecată si neadministrarea tuturor probelor solicitate de părți de către instanța de fond.

a) Un prim motiv de casare, arată apelanta, îl reprezintă în mod clar lipsa citării sale de către Judecătoria Pitești pentru termenul din data de 20 Februarie 2015 si 17 Aprilie 2015.

Învederează apelanta faptul că instanța de judecată sesizată prin plângere, respectiv Judecătoria Negrești Oaș a stabilit un prim termen de judecată la data de 24 Septembrie 2014, fiind citați corespunzător.

La termenul din data de 04.09.2014, instanța de judecată a admis excepția necompetenței teritorială și a declinat dosarul spre soluționare instanței Judecătoria Satu M___. De la momentul la care dosarul s-a declinat si până la data soluționării pe fond a acestuia, apelanta arată că a mai fost înștiințată doar de termenul de judecată din data de 12 Decembrie 2014, iar ulterior nu a mai fost înștiințată de niciun termen de judecată, astfel că a constatat finalizarea procesului doar atunci când i-a fost comunicată sentința în acest dosar.

De asemenea, apelanta arată că instanța - Judecătoria Satu M___ nu a dispus citarea ei pentru a o înștiința despre toate termenele de judecată acordate în prezentul dosar.

Indică apelanta faptul că a ales sediul convențional pentru judecarea procesului si implicit comunicarea tuturor actelor de procedură la sediul avocatului ei.

Consideră apelanta că sancțiunea nerespectării obligației instanței de a-i comunica citația pentru fiecare termen de judecată echivalează cu privarea dreptului la apărare si astfel se impune casarea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare.

Învederează că art.153 Cod de procedură civilă obligă instanța de judecată să asigure citarea părților care nu sunt prezente pentru fiecare termen de judecată, mai mult, orice discuție si orice cerere se poate soluționa doar respectându-se principiul contradictorialității, respectiv înștiințarea părții despre fiecare termen de judecată.

Rațiunea care rezultă din interpretarea prevederilor art.153 Cod de procedură civilă este aceea că, acest articol privește aplicarea unei "norme imperative, astfel încât dacă procedura de citare a părții care lipsește la termen nu este legal îndeplinită, cerința nesocotită fiind prevăzută expres sub sancțiunea nulității, neregularitatea trebuie invocată din oficiu de către instanță, cu consecința amânării cauzei si a citării corecte a părții respective pentru următorul termen de judecată. În măsura în care instanța de judecată procedează la soluționarea cauzei în lipsa citării legale a uneia dintre părți, aceasta este îndreptățită să exercite calea apelului..." - Noul Cod de procedură civilă, Comentariu pe Articole, G______ B____, ed.Hamangiu 2013, pg.374-375.

În mod clar regula în materia civilă este că părțile pot alege să nu se prezinte la judecarea cererii sale, însă este obligatoriu ca acestea să fie înștiințate de fiecare termen de judecată în cazul în care nu au fost prezente la unul din aceste termene, ori în cazul de față instanța a nesocotit prevederile art.153 Cod de procedură civilă.

b) De asemenea, instanța de fond în mod nelegal a omis a se pronunța pe solicitările în probațiune.

În speță, așa cum apare din cuprinsul plângerii contravenționale pe care a formulat-o, a solicitat în probațiune să-i fie încuviințate unele probe, respectiv, proba cu înscrisurile ce au fost anexate plângerii contravenționale, proba cu interogatoriu, precum si proba testimonială, audierea numitului C_____ N______ S____, dar cu toate că instanța de judecată în cuprinsul hotărârii judecătorești reține că a solicitat administrarea acestor probe: pag.3 alin.6, nu le administrează legal.

Mai mult, arată apelanta, la termenul din data de 12 Decembrie 2014, instanța de judecată încuviințează proba cu înscrisurile si cu audierea martorului solicitat omițând a se pronunța asupra probei cu interogatoriu.

Ulterior, instanța de judecată a emis citații pentru martorul încuviințat, dar acesta nu a fost audiat, fără a se indica motivul. Martorul a fost citat pentru termenele de judecată din data de 20.02.2015 si 17.04.2015, dar apelanta arată că nu are cunoștință dacă acesta a fost audiat sau nu, iar dacă nu a fost audiat care este motivul.

De asemenea, apelanta apreciază că în mod greșit instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra probei cu interogatoriu ce a fost cerută în condițiile legii. Mai exact, arată apelanta, instanța de judecată i-a încălcat dreptul la aparate prin omisiunea acesteia a-i administra probele solicitate conform art.258 Cod de procedură civilă. Din acest punct de vedere, apelanta apreciază că instanța de judecată a încălcat dispozițiile privind încuviințarea probelor în proces, aceasta era obligată să motiveze încuviințarea sau respingerea lor, ori în cazul de față instanța de judecată, a făcut referire doar parțial cu privite la probele pe care le-a solicitat.

Cu toate că la dosarul cauzei s-au depus înscrisuri, apelanta consideră că, convingerea instanței nu a putut fi pe deplin formată doar pe baza acestor probe, iar administrarea altor probe, de pildă cele indicate de aceasta în cuprinsul plângerii contravenționale si reiterate prin prezentul apel, ar duce la stabilirea tuturor aspectelor ce ar întregii ansamblul probator si în final ar conduce la o soluție justă si conformă cu realitatea.

În mod categoric, apelanta opinează că la dosarul cauzei ar fi trebuit să se regăsească si probele pe care le-a solicitat să-i fie încuviințate si care să fie avute în vedere la soluționarea prezentului dosar.

Arată apelanta faptul că cele anterior prezentate se regăsesc în lucrarea Noul Cod de procedură civilă - Comentariu pe articole G______ B____, ed.Hamangiu 2013, pg.795: "Instanța va arăta în concret, în raport de probele dosarului, situația de fapt pe care o reține în cauză si va demonstra aplicarea regulii de drept incidente, referirea generică la probele administrate, fără a se indica aceste probe, nefiind suficientă pentru a satisface standardele normei, a căror încălcare va conduce la desființarea hotărârii, întrucât aceasta constituie în realitate o lipsă a motivării."

În virtutea principiului rolului activ apelanta consideră că instanța era obligată a aborda o atitudine impusă de acest principiu si pe cale de consecință trebuia să verifice minuțios dacă societatea apelantă a solicitat încuviințarea unor probe prin însăși plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție.

II. Mai arată apelanta faptul că instanța de fond nu a răspuns tuturor aspectelor pe care le-a ridicat în cuprinsul plângerii contravenționale si în consecință a omis a arăta motivele pentru care s-a respins plângerea formulată.

Astfel, prevederile art.425 alin.1 Cod de procedură civilă nu au fost avute în vedere de instanța de judecată la soluționarea prezentului dosar, aceasta nemotivând clar modul în care a ajuns să respingă plângerea.

Din considerentele hotărârii, lipsesc analiza probelor si aspectelor indicate de către societatea apelantă, instanța de judecată a înțeles să analizeze doar aspectele reținute în cuprinsul întâmpinării si în consecință nu a supus spre analiză si aspectele pe care le-a indicat.

Apreciază apelanta că, în aceste condiții în care, hotărârea instanței de fond s-a rezumat doar la apărările indicate de către intimată, înlăturându-se de plano ansamblul apărărilor formulate de către societate, hotărârea nu poate fi decât rezultatul unei erori, aceasta nefiind în concordanță cu dispozițiile legale.

Precizează apelanta că Noul Cod de procedură civilă - Comentariu pe articole G______ B____, ed.Hamangiu 2013, pg.795 face referire la situația în care ne aflăm: "Nici motivarea sumară a hotărârii judecătorești nu corespunde exigențelor textului pentru că lipsa de consistentă a acesteia poate face imposibilă realizarea controlului judiciar; totodată, considerentele hotărârii judecătorești trebuie să răspundă comandamentelor logicii, să fie clare, concise, ferme, lipsite de contradicții, bazate pe probe incontestabile, coroborate între ele si menite a impune o concluzie, elemente de natură a fundamenta puterea de convingere și a exclude arbitrariul."

III. Referitor la motivarea instanței de judecată privind analizarea motivelor pe care le-a indicat în plângerea contravențională, apelanta arată că se poate observa că lipsesc.

Astfel, apelanta arată că a prezentat instanței de judecată modul de desfășurare a faptelor ce au condus la sancționarea sa, iar instanța de judecată a omis a analiza aceste apărări, așa cum rezultă din cuprinsul hotărârii apelate unde nu se face referire la susținerile ei.

Arată apelanta că a indicat clar un motiv de nelegalitate deși instanța a reținut contrariul, motivul fiind superficiala descriere faptei reținute de agentul constatator așa cum prevede art.16 alin.1 din OUG 2/2001 actualizată: "arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite".

În lipsa unor precizări esențiale si în lipsa unor alte probe din care să se poată trage o concluzie privind gravitatea faptei, apelanta apreciază că se impune aplicarea principiului in dubio pro teo, în sensul că se va considera că fapta (ipoteza se referă la situația în care existența faptei este stabilită) este de o gravitate minimă, aplicându-se sancțiunea avertismentului.

IV. Precizează apelanta că nici cu privire la solicitarea ei de a-i fi transformată amenda în avertisment, în condițiile în care s-ar aprecia că a încălcat prevederile legale, nu s-a pronunțat instanța de judecată, aceasta neanalizând prevederile art.1 din OG 2/2001 modificată: "Legea contravențională apară valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală - Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită si sancționată prin lege..." precum și prevederile art.21 alin.(3) "Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal."

Referitor la aprecierea contravenției, apelanta arată că trebuie avut în vedere pericolul social în concret care să fie de o asemenea natură încât să justifice o sancțiune contravențională cu amenda, iar sancțiunea avertismentului prevăzută în art.5 din OG 2/2001 modificată să nu fie îndestulătoare.

Având în vedere cele prezentate mai sus, apelanta solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

În drept, invocă art. 411 alin.2, art.466 si urm., art.480 si urm. Cod de procedură civilă, OUG 2/2001 modificată, OG 43/1997 modificată.

Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea apelului.

În motivare (filele 25-27) intimata arată, referitor la motivele de anulare ale sentinței si de trimitere spre judecare, următoarele:

Petenta-apelantă invocă faptul că nu a fost citată pentru termenele din 20.02.2015 si 17.04.2015, însă din încheierile de ședință din datele de 12.12.2014 si 20.02.2015 , rezultă că: "S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la primul termen de judecată (respectiv al doilea termen) procedura de citare fiind legal îndeplinită„. Mai mult, în ambele încheieri instanța de judecată a arătat că: "Părțile au termen în cunoștința de cauză potrivit dispozițiilor art.229 alin.1 C.pr.civ. conform cărora prin înmânarea citației, sub semnătura de primire, personal sau prin reprezentant, pentru un termen de judecată, cel citat este prezumat care are în cunoștință si termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată". Ori, în aceste condiții, intimata consideră că procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cu privire la faptul că petenta-apelantă arată că martorul propus nu a fost audiat, intimata face precizarea că în încheierea de ședință din data de 20.02.2015 instanța a reținut că s-a încuviințat proba testimonială cu martorul C_____ N______ S____ care, deși legal citat, nu s-a prezentat si a amânat cauza pentru data de 17.04.2015 în vederea emiterii unei noi citații în vederea audierii martorului propus de către petenta-apelantă.

Referitor la celelalte probe propuse de petenta-apelantă, precizează intimata că acestea trebuie să fie admisibile potrivit legii si să ducă la soluționarea procesului (art.255 Cod de procedură civilă) si acestea se pot încuviința numai dacă sunt întrunite cerințele prevăzute la articolul mai sus menționat , în afara de cazul când ar exista pericolul ca ele să se piardă prin întârziere (art.258 alin.1 Cod de procedură civilă).

Cu privire la motivele de netemeinicie a procesului-verbal invocate de petenta-apelantă, arată intimata faptul că la întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției au fost respectate cerințele impuse de art.16 si art.19 din O.G. 2/2001.

Astfel, contravenienta, persoană juridică, în momentul constatării săvârșirii faptei contravenționale, nu a avut un reprezentant legal care să aibă dreptul de a face obiecțiuni cu privire la modul de întocmire a procesului verbal. Conducătorul auto nu are calitatea de reprezentant legal al societății, acesta fiind împuternicit doar pentru a efectua un transport. Deoarece contravenienta nu era de față prin reprezentanții săi legali, procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.19 alin.3 O.G. 2/2001.

De asemenea, conducătorul auto nu are calitatea de reprezentant legal al societății iar în acel moment nu a existat o altă persoană autorizată să facă obiecțiuni pentru a fi trecute la rubrica „alte mențiuni". Potrivit art.19, alin.3, în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod. În cazul de față, organul constatator a respectat dispozițiile art.19 din O.G. 2/2001 justificând absența semnăturii petentei prin faptul că reprezentantul legal al unității nu a fost de față, fapt care nu a putut fi confirmat de către martor, întrucât așa cum se menționează în procesul verbal, nu a fost de față nicio persoană neutră care să îndeplinească calitatea de martor.

Învederează intimata faptul că dispozițiile art.16 si 19 din O.G.2/2001 nu sunt edictate sub sancțiunea nulității absolute.

Potrivit deciziei nr.XXII/2007 pronunțată de secțiile Unite ale ÎCCJ în recurs în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanță, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe legale la încheierea procesului verbal de contravenție atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr.2/2001.

În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator se ia în considerare si din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

Învederează că procesul verbal de constatare a contravenției a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale.

De asemenea, procesul verbal de constatare a contravenției încheiat de către intimată are forță probantă în cauză, acesta constatând lipsa de la bordul autovehiculului a documentelor prevăzute de lege.

Sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă si de circumstanțele personale ale contravenientului.

Ca urmare, intimata arată că atât sub aspectul laturii subiective, cât si sub aspectul laturii obiective, condițiile răspunderii administrative prevăzute de art.1 din O.G. 2/2001 sunt întrunite în ceea ce o privește petenta-apelantă.

Cu privire la admiterea probațiunii, respectiv proba cu înscrisuri atașate la dosar si administrarea probei cu martorul propus, intimata solicită respingerea probațiunii având în vedere că, așa cum susține petenta-apelantă înscrisurile se află atașate la dosar, iar cu privire la martorul indicat, așa cum s-a arătat, acesta deși legal citat, nu s-a prezentat.

Față de cele arătate, intimata solicită respingerea apelului ca neîntemeiat si pe cale de consecință menținerea în totalitate a hotărârii atacate, ca temeinică și legală.

În drept, invocă art.255, 258 alin.1, art.471 alin.5 Codul de procedură civilă, O.G. nr.2/2001, O.G. nr.43/1997.

Analizând sentința civila atacată , prin prisma motivelor de apel invocate, cât și a dispozițiilor art.476 și 479 din Noul Cod.proc.civ., Tribunalul a apreciat următoarele:

Tribunalul reține că prin procesul-verbal de contravenție ______________ încheiat la data de 14.03.2014 de către intimată, apelanta petentă fost sancționată pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art.61 alin.1 lit.d) din OG nr.43/1997, reținându-se că în data de 14.03.2014, rulând cu vehiculul de transport marfă, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX/TDOUT54, proprietatea sa, pe DN 19 A, în loc. Petea nu a respectat condițiile de efectuare a transportului prevăzut de AST, respectiv cu greutatea pe osia simplă de 12,34 tone față de 9,00 tone.

Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța de control judiciar reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Instanța mai reține, de asemenea, și împrejurarea că faptei reținute în sarcina petentei i s-a dat o corectă încadrare juridică raportat la dispozițiile HG nr.1391/2006 act normativ ce a stat la baza constatării contravenției și aplicării sancțiunii aferente.

Cu privire la solicitarea petentei de trimitere a cauzei spre rejucare, prin prisma faptului că nu a fost legal citată la toate termenele de judecată, instanța de apel, o apreciază ca neîntemeiată, reținând că au fost respectate dispozițiile legale privind citarea părții.

Astfel, petenta a fost citată pentru termenul de judecată din data de 12 decembrie 2014, la sediul procedural ales de petentă și menționat în plângerea contravențională – Cluj N_____, _____________________, _________________. Cuculean C______, citația fiind înmânată funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței, dovadă de comunicare regăsindu-se la dosar (fila 5).

Raportat la acest aspect , al primirii citației sub semnătură, instanța de fond în mod corect a apreciat că pentru următoarele termene de judecată nu se mai impune citarea petentei, acesta având termen în cunoștință, potrivit disp.art.229 .C.pr.civ, text de lege care prevede „Partea care a depus cererea personal sau prin mandatar și a luat termenul în cunoștință, precum și partea care a fost prezentă la un termen de judecată, personal sau printr-un reprezentant legal ori convențional, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaște termenul, nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanță, considerându-se că ea cunoaște termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziții îi sunt aplicabile și părții căreia, personal ori prin reprezentant legal sau convențional ori prin funcționarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenței, i s-a înmânat citația pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaște și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată.”

Sub aspectul temeiniciei, tribunalul reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Tribunalul constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.

Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, acest gen de contravenție, intra în sfera „acuzațiilor în materie penală" la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Tribunalul mai reține că potrivit aceleiași jurisprudențe a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza I___ P__ c. României, hotărârea din 28 iunie 2011), Curtea a analizat modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție, aplecându-se îndeosebi asupra echilibrului ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existența în dreptul național. Astfel, Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urma prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A_____, par. 58 și 59). Curtea a mai reținut că petentului i s-a oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă și că petentul nu a fost pus într-o situație dezavantajoasă față de autorități pentru simplu fapt că regimul contravențional este diferit de regimul aplicabil în penal.

Instanța de apel apreciază că instanța de fond a administrat probele care sunt utile pertinente și concludente cauzei, nerezultând elemente care să formeze convingerea tribunalului că procesul verbal atacat ar fi netemeinic, prin urmare, constată că sentința atacată în prezenta cauză se întemeiază pe o apreciere corectă a materialului probator administrat în cauză.

Apreciază ca neîntemeiată critica vis-a vis de neaudierea martorului .

Potrivit disp.art.258 Cod de procedură civilă probele se pot încuviința numai dacă sunt întrunite cerințele prev.de art.255 Cod de procedură civilă, respectiv proba să fie admisibilă și să ducă la soluționarea procesului.

Or, în speța de față raportat la natura contravenției reținute în sarcina petentei și mijloacele tehnice cu care s-a constatat contravenția, și nu în ultimul rând teza probatorie propusă de petentă, proba testimonială nu îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a fi admisă. Instanța de fond în mod eronat a admis cererea de probațiune formulată în acest sens.

Raportând dispozițiile legale la situația de fapt reținută în sarcina petentei- contravenient, instanța de apel a apreciat că acesta nu a învederat suficiente argumente pentru a răsturna prezumția de veridicitate a procesului verbal de contravenție.

Argumentele de fapt invocate de către petentă prin plângere nu sunt suficiente prin ele însele pentru a înlătura probele administrate în susținerea procesului verbal de contravenție de către agentul constatator, iar petenta nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută de agentul constatator, în mod temeinic și legal prima instanță a constatat că actul de control contestat este temeinic și legal sub aspectul săvârșirii contravenției de către petent și sub aspectul vinovăției acestuia.

Cu privire la individualizarea sancțiunii instanța are în vedere că, sancțiunea stabilită este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite față de împrejurările săvârșirii contravenției, de gradul de pericol social al acesteia și de circumstanțele personale .

Constatând că prima instanță a procedat la o analiză și soluționare corectă a plângerii formulate, în lipsa unor motive de nulitate de ordine publică a sentinței apelate, în temeiul art.476, 479 și 480 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, instanța urmează să respingă apelul formulat și să păstreze sentința civilă apelată.

În baza principiului disponibilității, nu va acorda cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta ___________________________ SRL, înregistrată la ORC Cluj, sub nr. J XXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx, cu sediul procedural ales în T____, _____________________, _______________ , în contradictoriu cu intimatul C_______ N________ DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA, cu sediul în mun. Cluj N_____, _____________________, jud. Cluj, CUI xxxxxxxx, J XXXXXXXXXXX, împotriva Sentinței civile nr. 1467/17.04.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, pe care o păstrează în întregime.

Fără cheltuieli de judecată.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică de la 14 Decembrie 2015.

Red..P.M./13.01.2016.

Tehnored_VD /13.01.2016.

4 ex. – _____________.cu: ___________________________ SRL, C_______ N________ de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania SA Cluj N_____

Jud.fond: M____ T___