ROMÂNIA

TRIBUNALUL M____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIA Nr. 513/2015

Ședința publică de la 09 Noiembrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE D______ C______

Judecător R_____ - M____ S____

Grefier L____ H______

Pe rol se află pronunțarea apelului formulat în contencios administrativ și fiscal de apelantul I____________ T_________ de Muncă M____, cu sediul în municipiul Tg. M____, ____________________. 2, jud. M____, cod fiscal xxxxxxxx, împotriva sentinței civile nr. 4997/21.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Se constată că mersul ședinței de judecată este consemnat în cuprinsul Încheierii de ședință din data de 23.10.2015, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 06.11.2015, iar ulterior pentru data de azi, 09.11.2015, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

T R I B U N A L U L,

Deliberând, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4997 din 21.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M____ în Dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de către petenta __________________., în contradictoriu cu intimatul ITM M____ și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 40.000 lei, aplicată pentru fapta prevăzută de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, prin procesul verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/03.04.2014, cu sancțiunea avertismentului, menținând celelalte dispoziții ale procesului verbal menționat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, sub aspectul legalității, că procesul verbal de contravenție contestat cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, neexistând cazuri ce ar putea fi invocate de instanță din oficiu.

Cu privire la criticile petentei vizând neindicarea în mod corect și concret de către agentul constatator a tuturor împrejurărilor de fapt și lipsa aspectelor necesare în vederea aprecierii corespunzătoare a faptei contravenționale, instanța de fond a apreciat că acestea sunt netemeinice.

Sub aspectul temeiniciei, prima instanță a reținut că în urma controlului efectuat de intimată, s-a constatat că numiții L___ E__, C_____ O___ T______, U____ S____ și M_____ I_____ Karoly, lucrează pentru societate, fără a avea întocmite contracte individuale de muncă în formă scrisă, petenta fiind sancționată cu amendă în cuantum de 40.000 lei, conform art.260 alin.1, litera e din Legea 53/2003.

Instanța de fond a constatat că cele patru persoane au declarat cu ocazia constatării faptei că nu au încheiat contracte individuale de muncă în formă scrisă cu societatea petentă, iar probele administrate în prezenta cauză converg spre ideea de temeinicie a aspectelor privind angajarea lor fără a încheia contracte individuale de muncă.

Cu privire la cea de-a doua faptă, constând în nerespectarea de către petentă a obligației legale de garantare a salariului brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară, instanța de fond a reținut că petenta nu a adus nicio probă în dovedirea susținerilor sale, nereușind astfel să înlăture prezumția de temeinicie a procesului verbal cu privire la această contravenție.

În ceea ce privește cea de-a treia contravenție, constând în încălcarea prevederilor art. 137 alin. 3 din Legea nr. 53/2003 cu referire la art. 119 din același act normativ, prima instanță a reținut că petenta nu a contestat săvârșirea faptei imputate, fiind astfel menținută prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal sub acest aspect.

În ceea ce privește prima faptă, instanța de fond a reținut că sancțiunea aplicată este disproporționată față de pericolul social concret al faptei, astfel că a apreciat că sancțiunea avertismentului este îndestulătoare.

Cu privire la ultimele două contravenții, instanța de fond a apreciat că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei și respectiv aceea a avertismentului, respectă regula proporționalității aplicării sancțiunii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal, intimatul ITM M____, solicitând admiterea apelului, iar pe cale de consecință respingerea plângerii contravenționale.

Apelantul consideră că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, datorită faptului că la pronunțarea acestei hotărâri prima instanță nu a apreciat corect asupra gradului de pericol social al primei contravenții reținute de organul de control în sarcina petentei.

Examinând legalitatea sentinței atacate în limitele motivelor de apel invocate, tribunalul are în vedere următoarele:

În prezenta cale de atac a apelului, tribunalul exercită un control al hotărârii instanței de fond, în limitele prevăzute de art.477 alin.2 din Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

În speța de față, instanța de fond, în urma analizării legalității și temeiniciei procesului verbal, raportat la probele administrate în cauză și la încadrarea juridică a faptei a constatat că petenta a săvârșit faptele imputate și că acestea constituie contravenții. Totuși, instanța de fond a considerat că, în ceea ce privește prima contravenție, sancțiunea amenzii nu corespunde gradului de pericol social al faptei și a dispus înlocuirea acesteia cu avertisment.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs intimatul, care a invocat motive care țin de greșita individualizare a sancțiunii primei fapte de către prima instanță.

Tribunalul constată că situația de fapt a fost corect stabilită de judecătorie, iar fapta există, constituie contravenție și a fost săvârșită de petentă.

În limitele investirii și față de temeiul juridic de mai sus, instanța de apel va cerceta dacă instanța de fond în mod temeinic și legal a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate pentru prima faptă, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Art. 7 din același act normativ prevede că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

Făcând aplicarea normelor juridice de mai sus la fapta săvârșită de contravenient, tribunalul constată că în mod greșit judecătoria a apreciat gradul de pericol social redus al faptei și a înlocuit sancțiunea contravențională a amenzii cu avertismentul. Astfel, la aprecierea gradului de pericol social al faptei, tribunalul va lua în considerare atât circumstanțele personale ale contravenientului, dar și împrejurările obiective în care fapta a fost săvârșită.

În ceea ce privește circumstanțele personale, instanța reține că petenta nici nu a recunoscut săvârșirea faptei, lucru ce determină instanța să considere că aceasta nu a înțeles nici faptul că a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate prin incriminarea contravenției și nici gradul de pericol social al faptei. Acest aspect creează tribunalului convingerea că simplul avertisment nu va avea nici un efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.

În ceea ce privește circumstanțele obiective și concrete ale faptei este de reținut ca aceasta prezintă un grad ridicat de pericol social, lucru care nu justifică clemența judecătoriei. Gradul ridicat de pericol social rezultă din consecințele negative pe care munca fără contract le are față de angajat, față de bugetul de stat și fată de societate. Clemența instanței nu ar face decât să încurajeze săvârșirea pe viitor a unor astfel de fapte, care oricum s-au transformat într-o obișnuință. Sancțiunea amenzii a fost în mod corect aplicată de agentul constatator, față de gravitatea și implicațiile sociale ale primirii la muncă fără forme legale, a patru persoane.

În ceea ce privește celelalte două fapte, Tribunalul apreciază că instanța de fond, în urma analizării probelor administrate în cauză a considerat în mod judicios că acestea există și au fost săvârșite de petentă, care nu a reușit să facă dovada contrară celor constatate de organul de control.

Față de considerentele amintite, tribunalul apreciază că în temeiul art. 480 din Codul de procedura civilă, se impune admiterea apelului formulat si schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului-verbal de contravenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelantul I____________ T_________ de Muncă M____, cu sediul în municipiul Tg. M____, ____________________. 2, jud. M____, cod fiscal xxxxxxxx, împotriva sentinței civile nr. 4997/21.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M____.

Schimbă în parte sentința de mai sus în sensul că respinge plângerea contravențională formulată împotriva procesului - verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/03.04.2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 09.11.2015.

Redactat: D.C

Listat: 15.02.2016/H.L

4 ex. jud. fond: O___ A_____ O______