DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA B____

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. xxxxx

Ședința publică din data de 03.11.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I___ E_____ A___ I____

GREFIER: A______ A____ E______

Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect obiect anulare proces verbal de contravenție formulată de petentul E_____ C_________, domiciliat în G_____, ___________________________, ______________, județul G_____, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B____, cu sediul în B____, _______________________-10, județul B____.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele: dosar aflat la primul termen de judecată, are ca obiect anulare proces verbal de contravenție; stadiu procesual – fond; procedura de citare este legal îndeplinită; la data de 07.09.2015, intimatul a formulat întâmpinare (f. 14-15); petentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

Reluându-se cauza la a doua strigare, la apelul nominal au lipsit părțile.

Instanța de judecată constată că procedura de citare este legal îndeplinită și intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În temeiul art. 131 C. proc. civ., instanța procedează la verificarea din oficiu a competenței, constatând, în temeiul art. 126 alin. 1) și alin. 2) din Constituția României coroborat cu art. 2 și 3 din Legea nr.304/2004 și art. 94 pct. 2 C. proc. civ., raportat la art. 32 alin. 1) din O.G. nr. 2/2001, că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.

În baza art. 238 C. proc. civ., instanța estimează durata cercetării procesului la un singur termen de judecată.

În ceea ce privește cererea petentului de suspendare a măsurii valorificării bunurilor confiscate până la soluționarea plângerii contravenționale, instanța reține, potrivit art.5 alin. 3 lit. a) din O.G. nr.2/2001, că măsura confiscării este o sancțiune complementară, iar plângerea contravențională suspendă executarea, atât în ceea ce privește executarea sancțiunilor contravenționale principale, cât și în ceea ce privește executarea sancțiunilor contravenționale complementare, în conformitate cu dispozițiile art.32 alin.3 din O.G. nr.2/2001. Pe cale de consecință, se constată că introducerea plângerii contravenționale atrage suspendarea de drept a măsurii valorificării bunurilor confiscate, până la soluționarea irevocabilă a plângerii acestea rămânând indisponibilizate la autoritatea publică care a dispus măsura.

Nemaifiind alte cereri de formulat și nici incidente de soluționat, în temeiul 258 alin. 1) raportat la art. 255 C. proc. civ., instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile anexate la dosar, apreciind că este admisibilă și de natură să ducă la soluționarea procesului.

Instanța constată decăderea petentului din dreptul de a solicita încuviințarea probei testimoniale cu martorul B_______ G_____, în condițiile art.254 alin.1 C.proc.civ., având în vedere că nu a fost indicată adresa la care acesta poate fi citat. De asemenea, se constată imposibilitatea administrării din oficiu a probei testimoniale, pentru aceleași considerente.

Instanța de judecată declară încheiată cercetarea judecătorească și considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei de față, în temeiul art. 394 C. proc. civ. o reține spre soluționare.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei B____ la data de 11.08.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul E_____ C_________ a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B____, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 26.07.2015, suspendarea măsurii valorificării bunurilor confiscate până la soluționarea plângerii contravenționale și restituirea bunurilor confiscate.

În motivarea în fapt a cererii, petentul a arătat, în esență, că prin procesul-verbal contestat i-a fost aplicată sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei și măsura complementară a confiscării camerei foto Canon ______________, învederând că la data de 26.07.2015 a fost surprins de către agenții de poliție în târgul de vechituri din municipiul B____, în timp ce comercializa produse electronice, respectiv camera foto menționată.

A arătat că agentul constatator i-a solicitat documentele de proveniență, moment în care petentul i-a adus la cunoștință că a achiziționat camera foto de pe site-ul OLX și că deține dovada achiziționării acesteia prin comanda efectuată către proprietarul bunului, respectiv numitul B_______ G_____, domiciliat în București.

Petentul a învederat, totodată, că produsul a fost expediat prin Fan Courier, achitându-se pentru acesta suma de 950 lei.

În dovedirea celor arătate, petentul a precizat că deține AWB prin care i-a fost livrat produsul cu nr.xxxxxxxx, însă la momentul controlului nu avea asupra sa documentele de proveniență, urmând să le prezinte ulterior agentului constatator.

În drept, petentul a invocat dispozițiile art.24 alin.1, art.32 alin.3, art.41 alin.2 din O.G. nr.2/2001, precum și cele ale art.254, art.309 și art.205 C.proc.civ.

Sub aspectul probatoriului, a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorul B_______ G_____ și a depus la dosarul cauzei, în fotocopii, procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx (fila 7), precum și AWB Fan Courier xxxxxxxx (fila 8).

A solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.223 C.proc.civ.

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit dispozițiilor art.19 din O.U.G. nr.80/2013 (fila 6).

La data de 07.09.2015, intimata a depus prin Serviciul Registratură întâmpinare, prin care a solcitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, apreciind că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale și învederând că în data de 26.07.2015, în jurul orei 10:30, în zona Talciocului Drăgaică din municipiul B____, petentul a fost identificat într-un loc public unde se expuneau spre vânzare diverse bunuri, iar intenția acestuia de a vinde camera foto era evidentă, având în vedere că aceasta era expusă la vedere. Intimatul a arătat că petentul nu a putut prezenta documente de proveniență și nici nu a oferit indicii că ar deține astfel de documente. Petentul a avut posibilitatea ca în procesul-verbal să-și consemneze punctul de vedere, însă nu a făcut-o, menționând simplu „Nu” și semnând la rubrica respectivă, iar dacă ar fi avut documente de proveniență ar fi făcut referire la acest aspect la rubrica „alte mențiuni”.

Intimatul a mai arătat că nu au fost prezentate documentele la care petentul face referire în contestație și nici dovezi clare că documentele respective se referă la bunul confiscat.

În drept, intimatul a invocat dispozițiile art.205-208 C.proc.civ.

În dovedirea celor susținute prin întâmpinare, a depus la dosarul cauzei raportul agentului constatator (fila 16).

A solicitat ca judecata cauzei să aibă loc și în absența părților legal citate.

Petentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

La termenul de judecată de astăzi, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile anexate la dosar, apreciind că este admisibilă și de natură să ducă la soluționarea procesului și a constatat decăderea petentului din proba testimonială, având în vedere că nu a fost indicată adresa la care martorul propus poate fi citat în vederea audierii.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/26.07.2015 (fila 7), s-a reținut săvârșirea de către petent a faptei prevăzută de art.1 lit.e) din Legea nr.12/1990, constând în aceea că, în timp ce se afla în târgul de vechituri „Talcioc” situat în __________________________ depistat în timp ce comercializa produse nealimentare (acumulatoare laptop, cameră foto marca Canon) fără a avea asupra sa documente de proveniență, petentul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei, potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.12/1990.

De asemenea, conform art.3 din Legea nr.12/1990, s-a dispus confiscarea de la petent a camerei foto Canon seria xxxxxx.

Petentul a semnat procesul-verbal contravențional fără a formula obiecțiuni, trecând „Nu” în dreptul rubricii „Alte mențiuni (obiecțiuni)”.

Conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, înainte de a proceda la analizarea legalității și temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța are obligația de a verifica dacă plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal. În cauza de față, procesul verbal i-a fost înmânat petentului, sub semnătură, în data de 26.07.2015, iar plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 11.08.2015 (data poștei – 10.08.2015), fiind respectat, așadar, termenul de 15 zile prevăzut de lege.

Conform art.1 lit. e) din Legea nr.12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite, efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii, constituie contravenție, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât să fie considerată, potrivit legii penale, infracțiune. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege.

Potrivit art.2 alin.1 din legea menționată, contravențiile prevăzute la art. 1 săvârșite de către persoane fizice se sancționează cu amendă de la 500 lei la 5.000 lei.

Art.3 prevede că bunurile care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1, dacă sunt ale contravenientului, precum și sumele de bani și bunurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă.

Instanța reține că prevederile Legii nr.12/1990 se completează cu cele ale dreptului comun în materie contravențională, respectiv cu cele ale O.G. nr.2/2001.

Art.3 lit.a) din O.G. nr.2/2001 prevede ca sancțiune contravențională complementară confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții, iar în conformitate cu dispozițiile art.24 alin.1, persoana împuternicită să aplice sancțiunea dispune și confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții. În toate situațiile agentul constatator va descrie în procesul-verbal bunurile supuse confiscării și va lua în privința lor măsurile de conservare sau de valorificare prevăzute de lege, făcând mențiunile corespunzătoare în procesul-verbal.

Introducerea plângerii contravenționale pe rolul instanței suspendă atât executarea sancțiunii principale a amenzii aplicate petentului, cât și executarea sancțiunii complementare, în sensul că bunul confiscat nu va fi valorificat până la soluționarea definitivă a plângerii, urmând ca, în caz de anulare sau de constatare a nulității procesului-verbal, bunul să fie restituit de îndată celui în drept, în acord cu prevederile art.41 alin.2 din O.G. nr.2/2001.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea mențiunilor obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și adresa contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

De asemenea, instanța constată că petentul nu a formulat critici de nelegalitate cu privire la actul sancționator, singurele aspecte învederate fiind cele care privesc temeinicia, respectiv faptul că deținea documente de proveniență ale bunului confiscat, chiar dacă în momentul controlului nu le avea asupra sa.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).

Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost dezincriminate, în lumina jurisprudenței CEDO acest gen de contravenție intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general; 2. amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, un astfel de scop fiind urmărit, de asemenea, prin reglementarea sancțiunii complementare a confiscării.

Curtea europeană a drepturilor omului a statuat în jurisprudența sa constantă că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal.

Instanța apreciază, de asemenea, că lipsa gravității pedepsei aplicate petentului – 500 lei nu poate priva o contravenție de caracterul său inerent penal.

Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.

Cu toate acestea, astfel cum a statuat Curtea în cauza A_____ c. României, cauza A_____ c. României, în deciziile din cauzele N____ c. României și I___ P__ c. României, cauza H______ și alții c. României, precum și în cauza N_______ G_______ c. României, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.

Odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.

Din materialul probator administrat în cauză, instanța reține că petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție și nu a invocat împrejurări care să conducă la reținerea lipsei vinovăției sau exonerarea sa de răspundere.

În conformitate cu dispozițiile art.1 lit.e) din Legea nr.12/1990, efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii, constituie activitate comercială ilicită ce atrage răspunderea contravențională sau penală, după caz, instituindu-se și obligativitatea ca documentele de proveniență să însoțească mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că petentul nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție.

Potrivit Deciziei nr.I/18.02.2002 a Curții Supreme de Justiție, Secțiile Unite, pronunțată în recurs în interesul legii, prezentarea ulterioară, în fața instanțelor judecătorești, a actelor prin care se dovedește proveniența licită a bunurilor ce nu erau însoțite, în momentul constatării contravenției, de documente de proveniență atrage anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea contravenientului de plata amenzii și restituirea mărfii confiscate.

Astfel, petentului i s-a acordat posibilitatea de a dovedi în fața instanței că deține documente justificative de proveniență a mărfurilor, că acestea existau la data întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției și că nu le-a avut asupra sa în momentul efectuării controlului.

Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege.

Instanța reține că petentul nu a depus documente justificative de proveniență a mărfurilor menționate, singurul document depus la dosar sub aspectul probațiunii fiind nota de transport Fan Courier AWB xxxxxxxx (fila 8), în care figurează, în calitate de expeditor, petentul, iar în calitate de destinatar, numitul B_______ G_____, valoarea declarată fiind de 950 lei.

O astfel de notă de transport nu poate avea valoarea unui document de proveniență a mărfii, nefăcând dovada transferului dreptului de proprietate, ci exclusiv dovada faptului că petentul a efectuat o plată, fără a putea fi determinată contraprestația sau obligația corelativă a destinatarului, de vreme ce nota de transport nu conține alte mențiuni.

De asemenea, petentul nu a răspuns solicitării exprese a instanței, solicitare comunicată prin adresa din data de 10.09.2015, de a indica numele complet și adresa exactă a martorului propus.

Pentru aceste considerente, apreciind că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată, petentul nefurnizînd nici măcar un minim probatoriu de natură să conducă la suspiciunea că agentul constatator a reținut în mod greșit situația de fapt, instanța constată că situația menționată în procesul-verbal de contravenție corespunde realității.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor aplicate petentului, în funcție de gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, instanța reține că în mod corect s-a aplicat petentului sancțiunea principală a amenzii minime prevăzute de lege, în cuantum de 500 lei și sancțiunea complementară a confiscării bunului pentru care nu s-au putut prezenta documente de proveniență. Astfel, sancțiunile sunt proporționale cu gradul ridicat de pericol social al faptei contravenționale.

Pentru aceste considerente, instanța urmează a respinge plângerea contravențională formulată de petentul E_____ C_________ și a menține, ca legal și temeinic, procesul-verbal ________ nr.xxxxxxx din data de 26.07.2015 și toate sancțiunile aplicate prin acesta.

În temeiul art. 9 alin.2 raportat la art. 453 C. proc. civ., care statuează principiul disponibilității în procesul civil, va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul E_____ C_________, domiciliat în G_____, ___________________________, ______________, județul G_____, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B____, cu sediul în B____, _______________________-10, județul B____, ca neîntemeiată.

Menține procesul-verbal ________ nr.xxxxxxx din data de 26.07.2015 și măsurile dispuse prin acesta.

Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria B____.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.11.2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

I___ E_____ A___ IRINAANDRONE A____ E______

Red.I.E.A.I./Tehnored. A.A.E/4ex./02.12.2015