Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

Cod operator 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizie nr. 2277/2015

Ședința publică din 18 noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - C______ B______

Judecător - C_______ C____

Grefier - E____ D_____ M____

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul intimat I__ G___ împotriva sentinței împotriva sentinței civile nr.293 din 19.01.2015, pronunțată de Judecătoria Tg.J__, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul petent C_____ G_______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, intimatul petent fiind reprezentat de avocat N______ C_____.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că apelul este tardiv și motivat.

În conformitate cu dispozițiile art.95 alin.2 din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, repartizarea apelului de față a fost efectuată în sistem informatic prin programul ECRIS, astfel că a fost înregistrat la data de 31.03.2015 și repartizat completului C__ A03 cu termen recomandat la 01.10.2015. Prin rezoluția privind modificarea datei recomandate prevăzută de sistemul Ecris, s-a dispus din oficiu modificarea datei recomandate de la data de 19.10.2015 la data de 24.08.2015 raportat la dispozițiile Hotărârii Plenului CSM nr.714/2013 și nr.718/2014 coroborat cu Hotărârea Colegiului de Conducere nr.18/2014.

În raport de dispozițiile art.470 NCPC, s-a dispus comunicarea cererii de apel către intimatul petent, căruia i s-a pus în vedere să depună întâmpinare, raportat la dispozițiile art. XV alin. 3 din Legea nr. 2/2013, în termen de 15 zile de la comunicarea cererii de apel.

La data de 21.09.2015 intimatul petent a depus întâmpinare, iar prin rezoluția din 22.09.2015 s-a comunicat apelantului intimat întâmpinarea.

Nefiind depus răspuns la întâmpinare, prin rezoluția din data de 15.10.2015 a fost stabilit de către președintele completului de judecată primul termen de judecată la data de 18.11.2015, pentru când părțile au fost legal citate.

În condițiile art.131 alin.2 coroborat cu dispozițiile art. 482 NCPC tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art.95 pct.2 NCPC, coroborat cu dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001.

În condițiile art.244 alin.1 și alin.2 NCPC coroborat cu art.34, alin.2 din OG nr.2/2001 se are în vedere că dispozițiile art.242 și art.411 alin.1 și alin.2 NCPC nu se aplică în domeniul de față.

În condițiile art.205 NCPC constată că intimatul petent a depus întâmpinare.

Avocat N______ C_____, pentru intimatul petent, precizează că nu mai are alte cereri de formulat.

În condițiile art.237 și următoarele coroborat cu art.476 și următoarele NCPC constată că părțile nu înțeleg să îndeplinească alte acte de procedură privind cercetarea procesului de față.

În condițiile art.244 alin.1 NCPC coroborat cu art.479 NCPC tribunalul declară încheiată cercetarea procesului.

Tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art.477 NCPC., acordând cuvântul pe excepția tardivității formulării apelului și pe fond.

Avocat N______ C_____ solicită admiterea excepției tardivității, iar pe fond, așa cum a arătat și prin întâmpinarea formulată solicită respingerea apelului ca nefondat. Din probatoriul administrat la instanța de fond s-a făcut dovada că cele reținute prin procesul verbal de contravenție, contravin realității.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față;

Prin sentința civilă nr.293 din 19.01.2015 pronunțată de Judecătoria Tg.J__ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX a fost admisă plângerea formulată de petentul C_____ G_______ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G___ și a fost anulat procesul verbal de contravenție contestat ________ nr.xxxxxxx/16.07.2014 încheiat de Serviciul Rutier G___.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/16.07.2014 încheiat de Serviciul Rutier G___, petentul a fost sancționat cu sancțiunea principală a avertismentului și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.100/3/d din OUG nr.195/2002, reținându-se în sarcina sa că în data de 16.07.2014, ora 13.32, a condus microbuzul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 66 Bumbești-J__, din direcția Petroșani – Tg-J__, iar la km 98+500 nu a respectat lumina roșie a semaforului electric, contravenția fiind filmată cu aparatul video marca Sony de către lucrătorul criminalist din cadrul Poliției Bumbești-J__. Petentul a semnat procesul verbal de contravenție, cu obiecțiuni.

În soluționarea plângerii contravenționale trebuie observate prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

Verificând legalitatea procesului verbal contestat, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.16 alin.1 din OG nr.2/2001: „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea si instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația si locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost săvârșită, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește si se sancționează contravenția; (…); posibilitatea achitării in termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plângerea”, iar potrivit alin.7 al art.16 „în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct in procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal”.

Potrivit art.17 din OG nr.2/2001: „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată si din oficiu.”

Potrivit art.19 din OG nr.2/2001: “(1)Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. (…)(3) In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.”. Din analiza coroborată a textelor legale citate mai sus rezultă că prin dispozițiile art.17 din OG nr.2/2001 au fost consacrate în mod expres și limitativ cazurile de nulitate absolută a procesului verbal de contravenție, lipsa celorlalte mențiuni fiind sancționată de lege cu nulitatea relativă, în conformitate cu dispozițiile art.175 și art.178 alin.2-4 din nodul de procedură civilă. În speță, s-a reținut că procesul verbal de contravenție nu este afectat de nici o cauză de nulitate absolută din cele care pot fi invocate din oficiu, iar petentul nu a invocat cauze de nulitate relativă, drept pentru care se apreciază că actul sancționator este legal întocmit.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a avut în vedere prevederile art.100 alin.3 lit.d din OUG nr.195/2002, potrivit cărora constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzută in clasa a II-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile „nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului”.

Sub aspect probator, instanța de fond a observat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale, inclusiv prezumția de nevinovăție. Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Pe de altă parte, interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă, de asemenea, de Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. În acest sens, în jurisprudența Curții s-a reținut că forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În concluzie, în lipsa unor alte mijloace de probă care să confirme situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție, aplicarea prezumției de temeinicie a procesului-verbal de contravenție ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art. 6 din CEDO, printre care și prezumția de nevinovăție de care beneficiază contravenientul. S-a reținut că în acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională a României, subliniind în Decizia nr.70/21.02.2013 că „procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii adevărului”.

În speța dedusă judecății, fapta nu a fost constatată personal de către agentul constatator care a aplicat sancțiunea, acesta procedând la sancționarea petentului după vizionarea înregistrării efectuate de către lucrătorul criminalist care efectua video-filmarea zonei în care era amplasat semaforul de la km 98+500 al DN 66. Așadar, proba propusă de intimat în dovedirea faptei reținute în sarcina petentului o reprezintă tocmai înregistrarea video, înaintată pe CD la dosarul cauzei, însă înregistrarea înaintată instanței nu surprinde autovehiculul condus de către petent și, pe cale de consecință, nici manevra acestuia de a pătrunde pe sector de drum pe culoarea roșie a semaforului. De asemenea, nu a putut fi avut în vedere raportul agentului constatator, aceasta în condițiile în care raportul agentului constatator este un act ulterior întocmirii procesului verbal, care nu poate completa procesul verbal și nu poate fi avut în vedere de instanță, având caracterul unui înscris pro causa.

Totodată, actul sancționator consemnează nerespectarea culorii roșii a semaforului electric amplasat la km 98+500, în condițiile în care din adresa nr.xxxxx/22.05.2014 emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. (filele 18-20) rezultă că restricțiile de circulație pe DN 66 au fost instituite pe sectoarele cuprinse între km 48+900 – km 71+614 și km 79+918 – km 93+500 Rovinari – Bumbești-J__, zona semaforului menționat nefiind cuprinsă în aceste sectoare de restricție. În schimb, prin probele administrate, petentul a reușit sa facă dovada unei alte situații de fapt decât cea consemnată in procesul verbal contestat.

Astfel, martorul N_____ I__ I_____ a declarat că se afla împreună cu petentul în microbuzul condus de acesta din urmă la momentul sancționării, relatând că pe zona defileului se desfășurau lucrări de consolidare a drumului, motiv pentru care se mergea în coloană, iar petentul a respectat atât culoarea semaforului, acolo unde erau semafoare amplasate, cât și semnalele cu paleta ale lucrătorilor de la drumuri, pe porțiunile de drum unde nu existau semafoare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului G___, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea cererii de apel se arată că petentul a fost sancționat pentru nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului electric aflat în funcțiune, situație față de care s-a apreciat că prima instanță a anulat în mod greșit procesul-verbal de contravenție. Astfel, fapta săvârșită de contravenient a fost constatată de către agentul de poliție în urma vizionării înregistrării efectuate de către lucrătorul criminalist care efectua video-filmarea zonei în care era amplasat semaforul de la km 98+500 al DN 66.

Având în vedere că prima instanță a reținut că pe înregistrarea video depusă la dosarul cauzei nu este surprins autovehiculul condus de petent, a înaintat din nou CD-ul cu înregistrarea video efectuată de către lucrătorul criminalist, pe care se pot observa mai multe autoturisme ai căror conducători auto nu respectă semnificația culorii roșii a semaforului, ultimul autovehicul ce poate fi observat pe înregistrare fiind chiar cel condus de petent. De asemenea, s-a apreciat că prima instanță nu a administrat toate probele necesare stabilirii stării de fapt reale, în raport de prevederile art.34 alin.l din OG nr.2/2001, potrivit cărora instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal.

În aceste condiții, s-a apreciat că prima instanța trebuia să solicite C.N.A.D.N.R. să comunice dacă la km 98+500 al DN 66 era amplasat un semafor la data săvârșirii contravenției.

Din adresa ________________________________ SA (societatea care a executat lucrările de reabilitare pe DN 66, pe sectorul de drum cuprins între km 93+500 șl km 126+000) din 13.03.2015, pe care a anexat-o prezentei, rezultă că la data de 16.07.2014, la km 98+500 al DN 66 Bumbești-J__ – Petroșani, a fost montat un semafor.

Având în vedere aspectele rezultate din înregistrarea video anexată, s-a apreciat că în ceea ce privește declarația dată de martorul N_____ I__ I_____ sunt incidente prevederile art. 325 din Codul de procedură civilă, referitoare la existența unei bănuieli de mărturie mincinoasă.

Față de considerentele expuse, s-a solicitat admiterea apelului schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii.

În condițiile art.471 NCPC coroborat cu art.205 și următoarele NCPC, intimatul – petent C_____ G_______, a formulat și depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat de I__ G___ - Serviciul Rutier G___, pentru următoarele motive: a apreciat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și în mod corect a fost admisă plângerea contravențională raportat la probatoriul administrat în cauză. Contrar prevederilor art.478 alin.2 c. pr. civ. raportat la art.254 c. pr. civ. prin motivele de apel se solicită administrarea de noi probe, situație față de care a solicitat să se dispună decăderea din dreptul de a mai propune probe noi.

Pe de altă parte, instanța de fond a administrat toate probele solicitate de părți, inclusiv proba cu înregistrarea video (efectuată cu un aparat neomologat) și chiar a efectuat o adresa către CNADNR din care rezulta că la data săvârșirii pretinsei fapte contravenționale la km 98+500 pe DN 66, nu era amplasat semafor. Însă, după cum a menționat în motivarea plângerii, pe DN 66 se efectuau lucrări de consolidare, se mergea în coloană și foarte încet. La un moment dat, în apropriere de localitatea Vișina, angajații societății ce efectuau lucrările de consolidare dirijau circulația, în sensul de a ne continua deplasarea. În spatele autobuzului condus de petent se mai aflau alte 3-4 autoturisme, care de asemenea au respectat îndrumările coordonatorilor de trafic și și-au continuat deplasarea.

În aceste condiții, a susținut nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, atâta timp cât a respectat îndrumările celor care dirijau traficul. Or, în atare condiții petentul a respectat și era obligat să respecte prevederile art.88 - 90 din HG nr.1391/2006, situație în care nu se poate reține săvârșirea contravenției, fapt confirmat și de martorii audiați în cauză. În situația în care se vor încuviința probe noi, a solicitat a fi înlăturată înregistrarea video depusă în apel, având în vedere că aceasta nu a fost efectuată de un polițist rutier, ci de un polițist criminalist, contrar prevederilor imperative și obligatorii ale art. 97 din OUG 195/2002.

Pe de alta parte, înregistrarea video nu poate fi considerată proba și pe cale de consecință valorificată în dosar, atâta timp cât nu a fost efectuată cu un aparat omologat. F___ de cele arătate mai sus, în baza art.480 c.pr.civ. a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Examinând apelul declarat prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476 și art. 477 Cod procedură civilă, tribunalul îl reține ca fiind tardiv introdus pentru următoarele considerente:

În condițiile art.248 alin.1 NCPC raportat la principiul proximității pronunțării asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, tribunalul se va pronunța asupra excepției tardivității apelului constatând că sentința instanței de fond a fost comunicată apelantului pârât la data de 13.02.2015 și apelul a fost depus la data de 17.03.2015 conform rezoluției judecătorului de serviciu.

Conform art.468 NCPC termenul de apel este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune legea, acesta fiind unul imperativ și care atrage după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac, hotărârea devenind definitivă la data expirării acestui termen. Din dovada de comunicare a hotărârii instanței de fond de la fila 3 din dosarul de fond, rezultă că apelantului pârât i s-a comunicat hotărârea la data de 13.02.2015 fiind primită de persoana însărcinată cu primirea corespondenței, iar cererea de apel a fost depusă la aceeași instanță la data de 17.03.2015, așa cum rezultă din rezoluția judecătorului de serviciu din ziua respectivă.

Conform dispozițiilor art.471 NCPC rezultă că ultima zi de depunere a cererii era ziua de 16.03.2015, dată ce cade într-o zi de luni, însă cererea de apel nu a fost depusă înlăuntrul acestui termen. Termenul de apel este un termen imperativ și absolut, astfel că nerespectarea lui atrage sancțiunea iremediabilă a decăderii, prin invocarea excepției tardivității din oficiu de către instanța de apel. În cauză nu s-a formulat cerere de repunere în termen în conformitate cu art.186 alin.2 NCPC și nici nu s-au invocat și probat împrejurări care să determine întreruperea sau suspendarea termenului în condițiile art.184 alin.3 și alin.4 NCPC sau art.469 NCPC. Față de aceste considerente, în temeiul art.480 raportat la art.185 NCPC se va admite excepția și se va respinge apelul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul-intimat Inspectoratul de Poliție Județean G___ cu sediul în municipiul Tg.J__, _________________, județul G___ împotriva sentinței civile nr.293 din 19.01.2015, pronunțată de Judecătoria Tg-J__, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul petent C_____ G_______, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în comuna Crasna, ____________________________, ca tardiv introdus.

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2015 la Tribunalul G___.

Președinte, C______ B______		Judecător, C_______ C____
	Grefier, E____ D_____ M____

Red.C.B.

Tehnored.E.D.M.

j.f.L.M.P.

17.12.2015

4 ex.