Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI

SENTINȚA CIVILĂ NR. 7775

Ședința publică din data de 28.10.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: D______ D____ S_____

GREFIER: O___ M_______ L_______

Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul P_______ E______ și pe intimata DGPMB – Brigada Rutieră, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal, lipsă fiind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Verificându-și competența potrivit art. 131 C__, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, in temeiul art. 32 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul petentului pentru a propune probe.

Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.

Deliberând asupra probei cu înscrisuri, solicitate de către ambele părți, instanța apreciază că este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și, având în vedere dispozițiile art. 258 C__, o încuviințează.

Nemaifiind alte cereri de soluționat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Petentul solicită admiterea acțiunii și anularea procesului-verbal de contravenție, anularea amenzii aplicate și a punctelor amendă. În susținere, petentul arată că în planșa foto aflată la fila 14 din dosar se indică o viteză de 86 km/h, însă aceasta nu este o dovadă certă, aplicându-se regulile din dreptul penal. Mai arată că nu avea posibilitatea de a circula cu această viteză în zona I____, fiind cunoscut faptul că aceasta este o zonă foarte aglomerată. De asemenea, trebuie să rezulte fără dubiu viteza și numărul autoturismului.

În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. XXXXXXXXXXXXX, din data de 04.05.2015, petentul P_______ E______ a chemat-o în judecată pe intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – Brigada Rutieră, solicitând anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/16.04.2015.

În motivarea cererii, petentul a arătat, în esență, că la data de 16.04.2015, în jurul orei 23:00, se deplasa cu autoturismul proprietate personală dinspre I____ către Calea 13 Septembrie și imediat ce a trecut de intersecția cu ___________________________ dreptul hotelului Parliament, a fost oprit de un agent de poliție care i-a reproșat faptul că a fost surprins de aparatul radar cu viteză peste limita legală de 50 km/h.

Petentul a mai arătat că i-a solicitat agentului constatator să consemneze la rubrica „alte mențiuni” că dorește să conteste procesul-verbal de contravenție întrucât nu i s-a arătat dovada vitezei pe care agentul constatator i-a imputat-o și a considerat că este practic imposibil, în condițiile în care abia plecase de la semafor.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, petentul a arătat că un proces-verbal nu poate face prin el însuși dovada existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces-verbal fiind numai actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.

În drept, au fost invocate prevederile art. 16, art. 17, art. 31 din OG nr. 2/2001, cât și pe dispozițiile art. 118* din OUG nr. 195/2002, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul 12 la aceeași convenție.

În susținere, au fost anexate cererii de chemare în judecată înscrisuri, în copie.

Prin întâmpinarea depusă la filele 12,13 din dosar, prin serviciul Registratură, intimata a arătat că procesul-verbal de contravenție îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.

Intimata a mai precizat că fapta a fost constatată in mod direct de către agentul de poliție, aflat in exercițiul atribuțiilor de serviciu, prezumat ca fiind cunoscător al dispozițiilor legale în materia Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

În cauză, instanța a administrat la solicitarea ambelor părți proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

La data de 16.04.2015 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București – Brigada Rutieră procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx (f. 7), prin care petentului i s-au aplicat 6 puncte amendă, însumând 585 lei, și 4 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. 1 lit. c) pct. 3 din OUG nr. 195/2002 priv. circulația pe drumurile publice, republicată și cu modificările ulterioare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 101 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 pentru faptul că, în data de 16.04.2014, orele 22:53, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe __________________ cu viteza de 86 km pe un segment de drum unde limita de viteză este de 50km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar și filmat cu mijloace tehnice certificate și omologate de lege, respectiv de aparatul radar ROM200 montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că plângerea contravențională formulată de către petent este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Chiar dacă O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Această prezumție legală este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, după cum se va arăta în continuare.

Astfel, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (OUG nr. 125/2002 priv. circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor) iar sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N____ c. României, A_____ c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, „caracter penal”.

În consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală instituite prin art. 6 din Convenție, însă printre acestea nu se găsește și obligația statului de a aplica sancțiuni contravenționale doar prin intermediul instanței, ci numai de a asigura accesul persoanei sancționate la un tribunal independent și imparțial care să se pronunțe în condițiile unui proces echitabil asupra „acuzației” (a se vedea cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31–36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Totodată, instanța reține că în cazul unei astfel de contravenții – a cărei săvârșire poate fi dovedită de către agentul constatator prin intermediul unor mijloace tehnice certificate și omologate de lege – îi revine intimatei sarcina de a proba săvârșirea contravenției de către petent. Totodată, nu are relevanță dacă persoana care a constatat săvârșirea contravenției este una și aceeași cu cea care aplică sancțiunea.

Având în vedere aceste principii, instanța reține că intimata a reușit să facă dovada existenței faptei contravenționale imputate petentului, iar acesta nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție.

Astfel, din planșele foto de la filele 14-17 din dosar reiese cu claritate că în data de 16.04.2015, orele 22:53, petentul a condus autoturismul marca cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 86 km, pe un sector de drum unde limita maximă de viteză admisă este de 50 km/h. De asemenea, cu buletinul de verificare metrologică nr. BBSC-02.01-1009/02.03.2015 (f. 20) s-a făcut dovada că aparatul radar montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx a trecut testul verificării metrologice, iar valabilitatea verificării nu expirase, fiind astfel apt să înregistreze în mod valabil viteza de deplasare a autoturismelor pe drumurile publice. Totodată, pe acest buletin se menționează că măsoară viteza atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare.

Mai reține instanța că intimata a făcut dovada și respectării Normei de metrologie legală nr. 021-05, unde se stipulează la art. 4.2 că măsurările și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificați, depunând la dosar la fila 20 atestatul operator „Autovison” nr. 10/21.04.2010.

Nu pot fi primite apărările petentului, potrivit cu care în planșa foto aflată la fila 14 din dosar se indică o viteză de 86 km/h, însă aceasta nu este o dovadă certă, din moment ce din planșa foto de la fila 17 se vede în clar numărul de înmatriculare al petentului, la aceeași oră. Chiar dacă în această planșă foto viteza autoturismului este de 59km/h, instanța reține că face dovada săvârșirii contravenției imputate, din moment ce petentul a redus viteza în momentul în care a trecut pe lângă autoturismul cu radarul montat.

A mai arătat petentul că nu avea posibilitatea de a circula cu această viteză în zona I____, fiind cunoscut faptul că aceasta este o zonă foarte aglomerată. Instanța apreciază că și această apărare este nefondată, având în vedere orele la care a săvârșit contravenția, la miezul nopții nefiind un trafic intens în zona respectivă.

În final, instanța constată că petentul nu a invocat și dovedit vreunul din cazurile exoneratoare de răspundere contravențională, prev. de art. 11 din OG nr. 2/2001 priv. regimul juridic al contravențiilor.

Rezumând cele prezentate anterior, instanța constată că petentul nu a reușit să facă dovada unei situații contare celei reținute în procesul-verbal de contravenție și dovedite de către intimată în prezentul proces, astfel că se face vinovat de săvârșirea contravenției de a conduce un autovehicul pe drumurile publice fără a respecta viteza legală, motiv pentru care, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, va respinge plângerea contravențională formulată de petent ca nefondată.

În același timp, analizând din oficiu sancțiunea aplicată, instanța consideră că s-a făcut o corectă individualizare a sancțiunii pentru încălcarea normelor legale incidente în speță, în raport de gradul de pericol social al respectivei contravenții, conducerea pe drumurile publice cu o viteză excesivă prezentând o gravitate ridicată și un pericol concret pentru normala desfășurare a raporturilor sociale, în acest fel obținându-se și efectul preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul P_______ E______, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în București, Calea 13 Septembrie nr. 206, ______________, _____________, sector 5, în contradictoriu cu intimata DGPMB – Brigada Rutieră, cu sediul în București, _______________________. 9-15, sector 3.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 5 București.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.10.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

D______ D____ S_____ O___ M_______ L_______