Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 3681/2015

Ședința publică de la 24 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE E_______ M_______ C_______

Judecător A____ D___

Grefier E____ R________

S-a luat în examinare, spre soluționare, apelul formulat de petentul M_____ G_____ F______, împotriva sentinței civile nr.4325/2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER, având ca obiect

anulare proces verbal de contravenție PV ________ nr. xxxxxxx.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Tribunalul, față de împrejurarea că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, potrivit disp. art. 411 alin.1 punctul 2 teza a II-a NCPC., nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, în raport de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.

INSTANȚA

Asupra apelului civil de față, deliberând:

Constată că, prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș la data de 08.10.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXX reclamantul M_____ G_____ F______ a solicitat, în contradictoriu pârâtul I.P.J Argeș anularea procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 24.09.2014.

În motivarea plângerii, a arătat că în sarcina sa s-a reținut că ar fi circulat cu viteza de 128 km/h în localitate, viteză pe care nu este posibil să o fi avut întrucât a circulat cu mai puțin de 100 km/h.

În drept, au fost invocate prevederile OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, OUG 195/2002 privind regimul circulației pe drumurile publice și HG nr. 1391/2006 privind regimul de aplicare a OUG 195/2002.

Se solicită proba cu înscrisuri.

Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii contravenționale, procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/24.09.2014fiind legal si temeinic, nefiind afectat de nici o cauză de nulitate dintre cele expres prevăzute de art. 17 din OG 2/2001.

In motivarea întâmpinării, intimată arată că săvârșirea contravenției de către petent rezultă din planșele foto, buletinul de verificare metrologică, atestatul operatorului radar și extras din registrul radar.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 205 C. pr.civ, Lg. 180/2002, HG 1391/2006, OG 195/2002 și OG 2/2001.

Petentul nu a depus răspuns la întâmpinare

În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri, iar pentru intimata proba cu înscrisuri, respectiv planșe foto, buletin de verificare metrologică nr. xxxxxxx/18.04.2014 al aparatului radar și atestatul operatorului radar, I_____ Sică I__.

Prin sentința civilă nr. 1357/17.12.2014, Judecătoria Curtea de Argeș și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Astfel, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.01.2015, sub același număr de dosar, în care părțile au fost legal citate.

În temeiul disp. art. 258 NCPC instanța a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de părți.

Prin sentința civilă nr.4325/2015 pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă plângerea.

În considerentele sentinței se rețin următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit de IPJ Argeș – Serviciul rutier la data de 24.09.2014 petentul a fost sancționat cu amenda contravențională de 810lei și 9 puncte penalizare și i s-a suspendat dreptul de a conduce autoturisme pe drumurile publice pentru că în ziua de 24.09.2014 pe pe DN 7C - km 15+800, in localitatea Vâlcelele, a fost depistat și înregistrat cu aparat radar conducând, autoturismul marca Mercedes cu nr. XXXXXXXXX,cu viteza de 128 km/h, depășind cu peste 78 km/h viteza legala admisă.

Plângerea contravențională a fost depusă în termenul legal la instanța de judecată.

Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația sǎ verifice procesul-verbal atât sub aspectul legalitǎții, cât și al temeiniciei întocmirii sale.

Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul – verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept pană la proba contrară.

Instanța a constatat că procesul verbal de contravenție este însoțit de probe constând în planșe foto realizate cu camera video a cinemometrului utilizat, fotografie din care reiese viteza menționată în procesul verbal cu care petentul a fost depistat. Fotografia îndeplinește toate cerințele normelor metrologice în materie, fiind lizibilă, permițând punerea în evidență a numărului de înmatriculare și conținând toate datele obligatorii, iar înregistrarea a fost efectuată în condiții meteo normale. Aparatul radar utilizat a fost verificat metrologic, conform buletinului de verificare metrologică depus la dosar, iar agentul constatator era autorizat sa desfășoare activități cu echipament video de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor, conform atestatului depus la dosar. Din procesul verbal reiese că aparatul radar a fost montat pe Dacia L____ cu nr. XXXXXXX, datele din procesul verbal corespunzând cu cele din buletinul de verificare metrologică.

Referitor la faptul că nu s-au avut in vedere prevederile normelor de metrologie legala 021-5, se reține că potrivit art. 102 alin 3 lit 3 din OUG 195/2002 „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”, că intimata a făcut dovada că aparatul radar a fost verificat metrologic, agentul constatator fiind obligat sa stabilească contravenția in funcție de viteza indicată de aparatul radar. Prevederile normelor de metrologie legala 021-5 sunt avute în vedere la verificarea metrologică a aparatului radar și nu la stabilirea vitezei de rulare indicată de acesta.

Instanța a reținut că fapta săvârșită de petent a fost corect încadrată de agentul constatator.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța a reținut că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:

În motivarea sentinței instanța nu a făcut referire și nu a dezbătut aspectele pe care apelantul le-a prezentat atât în acțiune cât și în răspunsul la întâmpinarea formulată de IPJ Argeș.

Agentul de poliție care a întocmit procesul verbal a menționat că a condus autoturismul cu viteza de 128 km/h în localitate, fără a preciza/a descrie în concret fapta contravențională, respectiv viteza admisă pe sectorul de drum pe care circula și cu cât a depășit în concret această viteză.

Instanța de fond nu doar că nu a constatat nulitatea actului constatator ci a procedat, fără să fie învestită cu autoritate în acest sens, să calculeze valoarea vitezei pe care apelantul a depășit-o pe sectorul de drum pe care se deplasa.

Autoturismul cu nr.XXXXXXXXX se afla amplasat la o distanță de circa 1 km față de locul unde era oprit apelatul , ceea ce reprezintă o încălcare a principalei atribuții a poliției, respectiv prevenirea încălcării normelor legale, implicit a celor referitoare la regimul rutier.

În conținutul procesului verbal nu se face nicio mențiune cu privire la faptul că aparatul radar a fost folosit în regim staționar sau în regim de deplasare.

Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel funcție de probele administrate în cauză, tribunalul apreciază apelul ca nefondat.

Instanța de fond prin aprecierea și interpretarea corectă a probelor administrate în cauză a pronunțat o sentință legală și temeinică reținând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției.

S-a respins afirmația petentului care menționează că din exemplarul procesului verbal care i-a fost înmânat nu se înțelege care este numele și prenumele agentului. Astfel, lecturând actul sancționator, instanța constată că numele agentului este C_______ L_____. Mai mult decât atât, chiar petentul a menționat la rubrica ,,alte mențiuni” că nu a avut viteza menționată de dl agent C_______.

Procesul verbal a fost încheiat de către un alt agent de poliție decât cel care a operat aparatul radar – al cărui atestat de operator radar se află în copie la fila 31 din dosar –, susținerea petentului conform căreia atestatul nu este datat neconstituind un motiv de nulitate a acestui act. Potrivit registrului abateri radar, procesul verbal de contravenție a fost întocmit de ASP C_______ L_____, iar operatorul radar a fost ASP I_____ Sică. Constatarea contravenției s-a făcut cu ajutorul mijloacelor tehnice, iar nu prin propriile simțuri ale unui agent de poliție (ceea ce nici nu poate fi realizat în cazul contravențiilor de natura celei pentru care petentul a fost sancționat). Agentul care a încheiat procesul – verbal este cel care a stabilit contravenția (a constatat că există o faptă contravențională), în baza înregistrărilor tehnice puse la dispoziție de operatorul radar și, în special, după identificarea certă a contravenientului. Nu este îndeajuns să se constate o faptă contravențională atât timp cât nu se cunoaște persoana vinovată de săvârșirea acesteia.

Instanța a respins apărările petentului referitoare la faptul că în procesul verbal nu se indică locul săvârșirii contravenției. În actul sancționator este indicat în mod concret locul săvârșirii contravenției, fiind suficientă denumirea drumului național și a localității pentru a încadra în plan spațial săvârșirea contravenției.

S-a respins și susținerea petentului potrivit căreia din procesul verbal nu se înțelege ora săvârșirii contravenției. Instanța constată că prezenta fapta s-a comis la ora 10,52, astfel cum reiese din actul sancționator de la dosar.

Pe de altă parte, petentul nu a invocat motive de nelegalitate care să atragă sancțiunea nulității relative a actului.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 din același act normativ rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Instanța a constatat că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale (cauza I___ P__ c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).

Instanța a constatat că situația de fapt reținută prin procesul verbal de contravenție este cea adevărată, nefiind răsturnată de către petent prin proba contrară.

Viteza cu care a fost depistat petentul conducând pe raza localității Vâlcele este cea corectă, având în vedere că a fost înregistrată cu aparatul radar al cărui buletin de verificare metrologică a fost emis de către Institutul Național de Metrologie . În momentul în care se eliberează buletinul de verificare cu mențiunea “ADMIS”, datele înregistrate de cinemometru sunt exacte, iar operatorul cinemometrului nu face decât să constate valoarea măsurată.

De asemenea, buletinul de verificare metrologică emis de către Institutul Național de Metrologie infirmă susținerile petentului, referitoare la faptul că viteza de deplasare a autoturismului pe care îl conducea a fost înregistrată în mod eronat.

Din datele înscrise în cuprinsul acestuia, rezultă că cinemometrul de control rutier tip PYTON II, montat pe autoturismul marca Dacia L____ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, aparținând intimatului, cinemometru cu care a fost determinată viteza de deplasare a autoturismului condus de petent, a fost verificat metrologic la data de 18.04.2013 de către Institutul Național de Metrologie pentru o perioadă de 1 an, astfel că înregistrarea unei viteze eronate este exclusă.

Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.480 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul formulat de petentul M_____ G_____ F______, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în Curtea de Argeș, ___________________________, _________________ împotriva sentinței civile nr.4325/2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 24 Noiembrie 2015

Președinte, E_______ M_______ C_______		Judecător, A____ D___
	Grefier, E____ R________

red.E.M.C.

dact.C.E.C./4 exp.

15.12.2015.