Cod Operator 2443

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizia nr. 958/2012

Ședința publică din 28 Noiembrie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ D______

Judecător L____ M______ S______

Judecător L_______ B_________

Grefier R_____ C_________

Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul intimat I____________ de Poliție Județean Gorj împotriva sentinței civile nr. 2545 din 14.09.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul petent B________ G_______ D_____.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul petent, lipsă fiind recurentul intimat.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că recursul este declarat în termen și motivat.

Verificându-și competența în temeiul art.159 ind.1 alin.4 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 tribunalul stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina.

Constatând că părțile nu au formulat alte cereri iar recursul este în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra acestuia.

Intimatul petent a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr. 972 din 31.01.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ în dosarul cu nr.XXXXXXXXXXXX, s-a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a judecătoriei Tg-J__ invocată din oficiu de instanță și s-a declinat competenta soluționării cauzei formulată de petentul B________ G_______ D_____ în favoarea Judecătoriei Tg-Cărbunești.

Prin sentința civilă nr. 2545 din 14.09.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost admisă plângerea formulată de petentul B________ G_______ D_____ și s-a anulat procesul verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 08.01.2012 de I____________ de Poliție Județean Gorj-Serviciul Rutier, exonerându-se petentul de plata amenzii și s-a înlăturat sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în raport cu probele administrate și cu dispozițiile legale în materie, instanța a apreciat că plângerea a fost întemeiată, motivată de următoarele considerente:

Sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 a căror încălcare atrage nulitatea absolută a actului.

Sub aspectul temeiniciei actului, instanța a reține următoarele:

Prin Decizia nr. 197 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, Curtea Constituțională a stabilit că "legislația contravențională din România, similară celei germane, intră sub prevederile art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale".

Astfel, Curtea a reținut că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului. Chiar dacă art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, nu se poate susține răsturnarea sarcinii probei.

În aceste condiții, instanța a concluzionat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției iar acesta beneficiazã de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.

În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă. Așadar, orice îndoiala profită persoanei acuzate de savârsirea contraventiei potrivit principiului in dubio pro reo.

În speța de față, instanța a constatat că fapta reținută în sarcina petentului nu a fost înregistrată video, situație în care intimatul trebuia să facă proba cu martori că petentul a săvârșit fapta de depășire în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”, sau cu alte probe concludente.

Din oficiu, instanța a dispus audierea martorului semnatar al procesului verbal de contravenție, B_______ G______, acesta declarând, însă, că nu a văzut vreo depășire, că, la oprirea sa, mașina petentului era deja oprită de organul de poliție care i-a spus că a aplicat acestuia sancțiunea cu avertisment pentru o greșeală și l-a rugat să semneze procesul verbal, fără a i se comunica despre ce greșeală este vorba.

Martorul audiat la cererea petentului a declarat că fusese luat „la ocazie” iar în locul în care s-a făcut depășirea, pe direcția de mers a petentului, era linie discontinuă, descriind locul cunoscut în mod direct.

Având în vedere aceste probe, instanța a constatat că nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție a petentului.

În raport de aceste considerente, instanța, în baza art.34 din OG nr.2/2001, a admis plângerea formulată, a anulat procesul verbal ________ nr.xxxxxxx din 08.01.2012, a exonerat petentul de plata amenzii și a înlăturat sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere.

Împotriva sentinței a declarat recurs în termen și motivat intimatul I____________ de Poliție Județean Gorj.

S-a susținut că soluția pronunțată în cauză este netemeinică pentru următoarele motive:

Probele administrate în cauza fac dovada săvârșirii de către petent a contravenție de depășire neregulamentară.

În sensul susținerilor este faptul că petentul a semnat procesul-verbal de contravenție fără a formula vreo obiecțiune, recunoscând, implicit, săvârșirea contravenției.

Apreciază ca martorul propus de petent nu cunoaște starea de fapt reală.

Deși s-a menționat că petentul a efectuat o depășire, acesta consideră că sectorul de drum era marcat cu linie discontinuă.

Față de motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii plângerii contravenționale.

În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 și 304¹din Codul de procedură civilă și art. 34, alin. 2 din OG. nr. 2/2001.

Luând în examinare recursul prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată următoarele;

Prin procesul verbal contestat s-a dispus sancționarea petiționarului B________ G_______ D_____ pentru săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 120 din HG nr. 1391/2006 constând în aceea că în 8 ianuarie 2012 pe DN 67 în localitatea Copăcioasa a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX din direcția Tg-J__ spre Câmpu M___ și a depășit neregulamentar autoturismul XXXXXXXXX ce circula în aceeași direcție în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă” trecând peste marcajul longitudinal ce desparte cele două sensuri de mers.

Pe parcursul soluționării cauzei s-a dispus audierea martorilor B_______ G______, care a semnat procesul verbal de contravenție și a lui D_______ D_____, aflat în autoturismul condus de petiționar, ce nu au confirmat însă starea de fapt expusă în procesul verbal, aceasta în condițiile în care petiționarul a susținut că depășirea a fost efectuată pe linia discontinuă aflată pe partea sa de mers, linia continuă fiind amplasată pe partea opusă sensului de mers.

La solicitarea instanței s-a răspuns de către IPJ Gorj că nu s-a folosit un aparat video radar pentru înregistrarea acestei contravenții.

Astfel, pentru lămurirea tuturor aspectelor de fapt și de drept necesare aflării adevărului și justei soluționări a cauzei, respectând dreptul la un proces echitabil consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și în baza art. 129 alin. 4 și 5 C.pr.civ., instanța a administrat toate probele admise de lege și ale căror pertinență, concludență și utilitate le-a verificat cu respectarea principiilor egalității părților, al oralității și al contradictorialității, instituite ca și garanții implicite ale desfășurării procesului în condiții de echitate.

Este unanim acceptat că procesul verbal de contravenție întocmit de un agent al statului pe baza propriilor sale simțuri beneficiază de o prezumție de legalitate și de temeinicie, urmând a fi analizat prin coroborarea cu celelalte dovezi. În aceste condiții, cum prezumția poate fi răsturnată, nu este în nici un fel încălcat dreptul petentului la apărare și la un proces echitabil.

În acest context, Curtea menționează că prezumțiile de fapt sau de drept operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999). Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În exercitarea acestei sarcini, instanța a considerat că persoanei acuzate de săvârșirea unei contravenții trebuie să i se aducă la cunoștință toate probele pe care se întemeiază această acuzație. Petiționarul are dreptul de a sesiza instanța de judecată cu o plângere împotriva procesului-verbal, iar acest drept nu trebuie transformat într-o sarcină a acestei persoane. Or, în măsura în care un cetățean, care beneficiază de prezumția de nevinovăție, este sancționat, fără a i se prezenta probele pe care se întemeiază această „acuzație penală” – declarații de martori, fotografii, înscrisuri sau orice alte mijloace de probă admise de lege, prezumția de nevinovăție se golește de sens, cel puțin în fața agentului constatator, dreptul cetățeanului sancționat contravențional transformându-se în sarcina de a sesiza instanța pentru a afla astfel motivul sancționării, pentru a determina agentul constatator să iasă din pasivitate.

Singura dovadǎ adusă de intimată în sprijinul acuzației contravenționale o reprezintǎ procesul-verbal, or potrivit art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.

Prin jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, ca garanție procedurală prevăzută de art. 6 din Convenția europeană, principiul egalității armelor, respectiv posibilitatea rezonabilă pe care trebuie să o aibă fiecare parte din proces de a-și expune cauza în fața instanței în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ față de partea adversă, precum și de a combate argumentele invocate de partea adversă.

Raportând aceste prevederi legale în prezenta cauză, tribunalul constată că petiționarul a făcut dovada contrară stării de fapt reținută în procesul verbal în sensul că depășirea a fost efectuată pe linia discontinuă și astfel se concluzionează că nu se poate reține săvârșire contravenției prevăzută de art.120 din HG nr. 1391/2006.

Procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. În acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a reținut că acesta este un principiu complementar prezumției de nevinovăție. Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiției cere ca judecătorii să nu se întemeieze în hotărârile pe care le pronunță pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă.

Față de considerentele expuse se concluzionează că sentința este legală și temeinică, în concordanță cu probele administrate așa încât neexistând vreunul din motivele de modificare sau casare a hotărârii prevăzute de art. 304 C.pr.civ. sau motive de ordine publică ce pot fi invocate în temeiul art. 304¹ C.pr.civ. recursul se privește ca nefondat și va fi respins în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul intimat I____________ de Poliție Județean Gorj împotriva sentinței civile nr. 2545 din 14.09.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul petent B________ G_______ D_____.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 28 Noiembrie 2012 la Tribunalul Gorj.

Președinte, M_____ D______	Judecător, L____ M______ S______	Judecător, L_______ B_________
	Grefier, R_____ C_________

red.D.M./thred.C.R.

jf. R________

2 ex./14 decembrie 2012