Document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:030.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 25/A/2016

Ședința publică de la 13 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE G_______ B______

Judecător R_____ N___

Grefier A_______ I______ C____

Pe rol se află judecarea apelului declarat de către apelantul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR-REGIUNEA NR. 5 împotriva sentinței civile nr. xxxxx din data de 07.10.2015, pronunțată de către Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata _____________________, având ca obiect – plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședință publică pentru apelanta se prezintă consilier juridic B_____ D____, lipsește intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care

Instanța, în temeiul art. 131 alin.1 C.pr.civ., verificându-și competența, constată că potrivit dispozițiilor 95 pct.2 coroborat cu art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, este competentă general, material, teritorial și funcțional să soluționeze prezentul apel.

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în apel.

Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului și anularea sentinței pronunțată de prima instanța si reindividualizarea sancțiunii. În susținerea acestora, consilierul juridic arată că la data controlului intimata avea defect aparatul tahograf, astfel că nu a putut prezenta documentele solicitate de agentul constatator.

Totodată, reprezentanta apelantei subliniază faptul că controlul si sancțiunea aplicată are rol educativ, dar cu toate acestea intimata nu este la prima abatere. Nu solicită cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL,

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. xxxxx din data de 07.10.2015 pronunțată in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX Judecătoria Timișoara a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta ______________________, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR-REGIUNEA NR.5. A dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 6.000 lei, aplicate petentei prin procesul verbal de mai sus, cu cea a avertismentului. A atras atenția petentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale sub sancțiunea aplicării unor pedepse mai grave.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:

Analizând conținutul procesului – verbal atacat, instanța de fond a constatat că în el sunt cuprinse toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, sau în cazul persoanei juridice denumirea și sediul acestuia, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

În ceea ce privește susținerile petentei referitoare la indicarea greșită a textului de lege care prevede sancțiunea în cazul nerespectării dispozițiilor încălcate respectiv art. 9 lit. c din OG 37/2007 în loc de art. 9 lit. d din același act instanța de fond a reținut că deși acestea sunt reale nu pot duce la anularea procesului verbal, petentei nefiindu-i produsă nici o vătămare în condițiile în care limitele sancțiunii amenzii sunt identice la ambele litere, respectiv între 4.000 lei și 6.000 lei.

Prima instanța a mai reținut, deși petenta a susținut că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa deoarece șoferul autocamionului nu a anunțat societatea despre existența vreunei defecțiuni a aparatului tahograf montat pe autocamionul XXXXXXXXX, ca atare, la data controlului, societatea nu avea de unde să știe că aparatul tahograf prezintă defecțiuni, defecțiuni care imediat cum a luat la cunoștință de existența lor le-a remediat conform devizului de reparații anexat prezentei plângeri, instanța de fond a reținut că aceste afirmații nu pot duce la înlăturarea caracterului contravențional al faptei.

Raportat la modul de descriere a contravenției prima instanța a reținut că aceasta este una de consumare imediată, momentul consumării fiind dat de constarea defecțiunilor aparatului tahograf.

Din descrierea faptei în procesul-verbal de contravenție a rezultat în mod evident defectarea tahografului iar petenta nu a contestat această stare de fapt.

Astfel, prima instanța a apreciat că este culpa exclusivă a societății petente și a angajatului acesteia care la momentul plecării în cursă nu a verificat starea aparatului tahograf respectiv dacă acesta a avut sau nu defecțiuni.

În ceea ce privește solicitarea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului instanța de fond a verificat dacă sancțiunea amenzii aplicate petentei, în cuantum de 6000 lei este proporțională cu gradul de pericol social al contravenției.

În primul rând prima instanța a reținut că nu a fost contestată de către petentă situația de fapt reținută de agenții constatatori respectiv că aparatul tahograf era defect la momentul controlului.

Argumentul folosit de petentă în cuprinsul plângerii s-a referit doar la faptul că nu i se poate reține vinovăția în săvârșirea contravenției deoarece conducătorul auto nu i-a adus la cunoștință existența defecțiunii.

Petenta a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar ( f. 8) faptul că în data de 19.06.2015, la o zi după întocmirea procesului verbal atacat, a efectuat repararea tahografului defect montat pe camionul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX.

De asemenea, din copia diagramei săptămânale depuse la dosar de către intimată ( f. 34) instanța de fond a reținut că defecțiunea tahografului s-a produs chiar în ziua controlului, 17.06.2015, în cele două zile anterioare cuprinse în aceasta aparatul funcționând în parametri normali.

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001,dispozițiile art. 7 alin. 2 din OG 2/2001 precum și cele ale. 8 alin. 2 lit. n din OG 37/2007, întrucât petentei i s-a aplicat maximul amenzii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. c din OG 37/2007, instanța de fond a reținut că sancțiunea amenzii în cuantumul maxim de 6.000 lei este disproporționată raportat la gradul scăzut de pericol social al faptei, la intervalul de timp redus, de o zi, cât tahograful a fost defect și la împrejurarea că petenta a făcut dovada remedierii defecțiunii survenite la acesta.

Împotriva sentinței civile nr. xxxxx din data de 07.10.2015 pronunțată de către Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a declarat a apel I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR-REGIUNEA NR. 5 solicitând admiterea apelului și anularea hotărârii primei instanțe și rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii formulate de către contravenienta ca netemeinică și nelegală, precum și executarea întregului cuantum al amenzii contravenționale aplicate petentei.

Apelanta, în privința individualizării sancțiunii, raportat in art.21 alin.3 din OG xxxxxx-privind regimul juridic al contravențiilor, solicită instanței de control judiciar să constate că petenta nu se afla in prima abatere de acest fel, aceasta fiind o practică în desfășurarea activității acesteia , iar alăturat anexam Extras di Baza de Date A.R.R.- sancțiuni aplicate operatorului de transport. Față de cele expuse mai sus, consideră ca instrumentarea în mod eronat a probelor nu justifică pronunțarea unei sentințe arbitrare care favorizează o activitate ilegala .

Pe fondul cauzei, apelanta consideră că motivele invocate de contravenient nu sunt pertinente , având în vedere faptul că procesul verbal de contravenție are valoarea probanta a unui act doveditor preconstituit, ce face dovada fapteicomise până la proba contrarie, iar petentul care a contestat acest act administrativ oficial nu a dovedit prin probe nelegalitatea sau netemeinicia acestui proces verbal, astfel consideră ca plângerea nu poate fi luata în considerare, deoarece sarcina probei, conform art. 1169 Cod Civil, revinecelui care face afirmații in fata instanței de judecata, deoarece acesta trebuie să o dovedească.

Pe altă parte, apelanta consideră că pentru îndeplinirea scopului educativ și preventiv al legii de reglementare a activității de transport rutier, dar si pentru întărirea disciplinei in acest domeniu de activitate, este necesara aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale. În susținerea acestei opinii, apelanta arată că fapta contravenționala a fost constata si sancționată în mod corect, procesul verbal de Contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului si deci petenta nu poate fi exonerata de răspundere deoarece fapta pentru care a fost sancționată petenta este individualizata in mod clar, procesul verbal de e fiind intocmit cu respectarea dispozițiilor Ordonanței nr.2 /2001.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata solicită respingerea apelului si menținerea ca legala si temeinica a sentinței atacate, apreciind că instanța de fond analizând plângerea, prin prisma situației de fapt si a probatoriului administrat, în mod corect a admis în parte plângerea înlocuind sancțiunea amenzii cu avertismentul, având in vedere nu alte abateri anterioare ci, modul de săvârșire a faptei și atitudinea sincera în ceea ce privește aceasta fapta. Totodată, intimata arată instanța de fond a analizat și diagrama tahograf observând ca defecțiunea tahografului s-a produs în chiar ziua controlului, iar societatea a luat măsurile de remediere a tahografului imediat ce a avut cunoștință despre aceasta.

Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul consideră că este întemeiat, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:

Prin procesul verbal de contravenție ___________ nr.xxxxxxxxx/18.06.2015 petenta a fost sancționată în baza art. 8 alin. 2 lit. n din OG 37/2007 reținându-se în sarcina sa că, în data de 17.06.2015, pe raza localității Timișoara, Centura Timișoara KM 2+600, jud. T____ fost depistat autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX/XXXXXXXXXX, ambele utilizate de societatea petenta care efectua un transport rutier național contra cost de marfă iar în urma controlului s-a constatat faptul că, autovehiculul era echipat cu un tahograf analogic care nu funcționează corect înregistrând pauză și nicidecum conducere.

Contrar susținerilor apelantei, instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor și a situației de fapt și a reținut săvârșirea faptei de către petenta-intimată, însă a considerat că nu se impune sancționarea acesteia cu amendă contravențională ci cu avertisment, ceea ce nu echivalează cu exonerarea de răspundere contravențională.

Tribunalul reține că apelantul critică soluția instanței de fond cu privire la faptul că a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului pentru fapta prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 14 din OG nr.37/2007.

In ceea ce privește însă sancțiunea aplicată, tribunalul apreciază că este necesar ca sancțiunea aplicată să fie proporțională cu pericolul social concret al faptei comise, acest pericol fiind apreciat în fiecare caz în parte prin raportare la vătămarea adusă valorilor sociale ocrotite de lege, la persoana și atitudinea petentului, la împrejurările în care a fost comisă fapta.

Nu în ultimul, rând trebuie avut în vedere că aplicarea unei sancțiuni nu reprezintă un scop în sine, ci trebuie să aibă ca rezultat conștientizarea contravenientului de împrejurarea că a săvârșit o faptă antisocială, precum și descurajarea, pe viitor, de a mai comite astfel de fapte. Analizarea acestor aspecte trebuie să se facă în fiecare caz în parte, ținând seama de toți factorii subiectiv și obiectivi.

Tribunalul nu va reține susținerea instanței de fond potrivit căreia se impune aplicarea sancțiunii avertismentului, întrucât aceste fapte prezintă un grad de pericol social ridicat, aspect ce rezultă și din modul în care a înțeles să sancționeze legiuitorul astfel de fapte contravenționale.

Un alt argument pentru care tribunalul apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul constă în acela că, apelanta-intimată a făcut dovada împrejurării că petenta nu se află la prima abatere de acest gen, în perioada 2014-2015, fiind sancționată de 5 ori pentru contravenții legate de activitatea de transport rutier, ceea ce denotă o perseverență în săvârșirea unor asemenea fapte.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 alin.2 C.pr.civ., va admite apelul, schimbând sentința atacată, în sensul respingerii plângerii contravenționale, luând act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de către apelantul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR-REGIUNEA NR. 5, C__ xxxxxxxx, cu sediul procedural ales în Timișoara, __________________________.67, județul T____, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din data de 07.10.2015, pronunțată de către Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata _____________________, CUI xxxxxxxx, XXXXXXXXXXXX, cu sediul procedural ales în A___, ______________________.37, __________________-la SPARL M__, B______, O___, având ca obiect – plângere contravențională.

Schimbă sentința și respinge plângerea contravențională.

Definitivă.

Pronunțată azi, 13.01.2016, în ședință publică.

Președinte, G_______ B______		Judecător, R_____ N___
	Grefier, A_______ I______ C____

Red. GB/22.01.2016

Tehnored. AC./15.01.2016,

Inst. Fond Judecătoria Timișoara –Jud. _____________________

4 ex/2 ex se comunica