Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1456/2015

Ședința publică de la 05 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A___ M______ C______

Judecător G_______ N_______

Judecător M______ E__

Grefier M____ P______

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe recurent P______ D___ și pe intimat I____________ G______ AL POLIȚIEI ROMÂNE, SECȚIA DE POLIȚIE AUTOSTRĂZI - BIROUL A3, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP, xxxxxxx/24.11.2012

împotriva deciziei numărul

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au raspuns partile

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca este primul termen de judecata, recurs scutit de taxa timbru, s-a solicitat solutionarea cauzei in lipsa, dupa care:

Tribunalul ia act ca s-a solicitat solutionarea cauzei in lipsa, ca nu s-au solicitat probe noi prin cererea de recurs si, fata de actele si lucrarile dosarului retine cauza spre solutionare

INSTANȚA

Asupra cauzei de față :

Prin plangerea înregistrata pe rolul Judecatoriei B_____ la data de 11.12.2012 sub nr. XXXXXXXXXXXXX petenta P______ D___ în contradictoriu cu intimatul I____________ G______ DE POLITIE RUTIERA – BRIGADA RUTIERĂ A3 a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contraventiei ________ xxxxxxx din data de 24.11.2012.

În motivarea plangerii petenta a arătat ca a fost sanctionata contraventional motivat de faptul a mers pe contrasens.

Petenta a mai arătat că, nu a comis nicio gresala în trafic, considerandu-se victima unor agenti de politie care urmeareau realizarea unor foloase.

Cererea nu a fost motivata în drept.

În sustinerea cererii petenta a depus, în copie, procesul verbal de constatare a contraventiei ________ xxxxxxx din data de 24.11.2012.

Prin sentinta civila 1314/10.04.2014 Judecatoria B_____ a respins plangerea contraventionala formulata, retinand ca petenta, desi legal citata, nu s-a prezentat in insatanta si nu a propus probe in sprijinul sustinerilor sale

Impotriva acestei hotarari a formulat recurs petenta aratand ca prin cererea de chemare in judecata a propus probe insa nu a fost niciodata citata in vederea efectuarii oricarui demers in solutionarea cauzei

Deliberand asupra recursului formulat, prin prisma materialului probator administrat si prin raportare la dispozitiile art. 304¹ C.pr.civ si la celelalte dispozitii legale incidente, tribunalul retine urmatoarele:

Conținutul hotărârii judecătorești este reglementat de art. 261 C.pr.civ (1865), dispozițiile având caracter imperativ.

Legat de considerentele hotărârii judecătorești, aceasta trebuie să cuprindă atât împrejurările de fapt, cât și motivele de drept care au format convingerea instanței; aceasta nu înseamnă că instanța va trebui să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți pentru susținerea pretențiilor și apărărilor pe care le-au formulat, ci va putea să grupeze aceste argumente pentru a le răspunde în cuprinsul unui considerent comun.

Nerespectarea obligației instanței de judecată de a arăta, în cadrul hotărârii, motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților duce lanulitatea hotărârii, numai atunci când se dovedește că s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

Instanța trebuie să arate în concret, în raport de probele dosarului, situația de fapt pe care o reține în cauză și va demonstra aplicarea regulii de drept incidente, referirea generică la probele administrate nefiind suficientă pentru a satisface standardele normei, a căror încălcare va conduce la desființarea hotărârii, întrucât aceasta constituie, în realitate, o lipsă a motivării.

In cauza, din analiza hotararii primei instante tribunalul retine ca aceasta si-a fundamentat solutia pe neprezentarea petentei la singurul termen de jduecata acordat in cauza.

Ori imprejurarea ca petenta, care de altfel a si solicitat solutionarea cauzei in lipsa, nu s-a prezentat la termenul acordat in vederea solutionarii pricinii nu poate constitui, in sine, un argument in vederea respingerii plangerii, cu atat mai mult cu cat princererea de chemare in judecata formulata petenta a solicitat administrarea probei testimoniale in dovedirea plangerii formulate.

In aceste conditii tribunalul retine ca hotararea atacata este, in realitate, nemotivata, ceea ce atrage nulitatea acesteia.

Examinând in rejudecare legalitatea procesului verbal atacat instanța observă că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001 si a fost comunicat petentei sub semnatura, astfel cum rezultă din chiar plângerea formulată.

In ce privește temeinicia actului de control atacat tribunalul apreciază că premergător oricărei analize asupra fondului plângerii contravenționale instanța de fond ar fi trebuit sa determine, in conformitate cu practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, in ce masura aplicarea unei sanctiuni contraventionale in cazul de față constituie sau nu o „acuzație în materie penală”, in sensul autonom dat de Conventie acestei notiuni.

In lipsa oricaror mentiuni in cuprinsul sentintei civile recurate referitoare la aceste aspecte, tribunalul urmeaza a proceda la aceasta analiza

Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciaza, in practica sa constantă, ca pentru a determina daca o contraventie poate fi calificată drept “acuzatie in materie penală” in sensul Conventiei sunt necesare a fi avute in vedere urmatoarele criterii: 1)daca textul ce defineste contraventia apartine, conform legii nationale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sanctiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Conventie.

Legislatia romana, asemenea celei germane, a scos din sfera ilicitului penal contraventiile, sanctionarea acestora facandu-se prin aplicarea unei amenzi administrative.

In orice caz, in aprecierea Curtii, indicatiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).

In examinarea celorlalte două criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Conventiei, sau sa expuna persoana vizata unei sanctiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, apartine sferei « penale », astfel că acestea urmează a fi examinate individual iar nu neapărat cumulativ.

Analizând „natura faptei” din perspectivă convențională instanța observă că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nimic nu împiedică statele să-și îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni. Curtea a reținut în mod constant că, „în principiu, Convenția nu se opune tendinței de «dezincriminare» existente în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea, aceste fapte intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.”(Ozturk contra Germaniei, Hot. Din 21 februarie 1994).

Instanța va avea, de asemenea, in vedere faptul ca în conformitate cu art. 1 din OG 2/2001 cu modificările ulterioare – legea cadru in materie contravențională - “Legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită si sanctionată prin lege, ordonanță……” astfel ca imprejurarea că faptele considerate a avea o gravitate redusă au fost scoase din sfera ilicitului penal nu este de natura sa schimbe „caracterul penal” al acestora.

In sarcina petentei s-a retinut imprejurarea ca a condus auto marca KIA cu nr. DM 120 LM pe A3, circuland pe contrasens (fila 4 dosar fond)

In ce priveste al treilea criteriu, ”natura si gradul de severitate al sanctiunii aplicate” se observă că amenda contraventionala, nu este gandita sa asigure o reparatie pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sanctiunii penale.

Mai mult, instanța va avea in vedere faptul că sancțiunile administrative contravenționale nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetățenilor în vederea realizării scopului preventiv și represiv al sancțiunii, ceea ce conferă faptei natură penală. În aceste condiții, distincția operată de dreptul intern între infracțiuni și contravenții nu este operantă, în sensul art. 6 din convenție, toate având „caracter penal”

Deși cuantumul amenzii contravenționale aplicate petentei este redus, instanța va reține că acesteia i-a fost aplicata sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 zile, conform art. 111 alin 1 lit. c din OUG 195/2002

Avand in vedere variatele aspecte ale cauzei instanța noteaza predominanța acelora ce sugerează caracterul penal caci chiar daca fiecare dintre ele, luată separat, nu ar aparea ca decisiva, apreciate impreuna si cumulativ aduc “acuzatia” in sfera penală conform art. 6.1 din Conventie.

Asa fiind nu s-ar putea retine in cauza ca petentei ii revine sarcina de a proba netemeinicia celor retinute prin procesul verbal, asa cum in mod eronat a sustinut intimata, si nici ca acesta ar beneficia, de plano, de o prezumtie - fie ea chiar si relativa – de adevar.

Aceasta cu atat mai mult cu cat, prin plangerea contraventionala formulata, petenta pune in discutie chiar aceasta aparenta de legalitate si temeinicie a procesului verbal

Față de cele de mai sus instanța apreciază că temeinicia procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei urmează a fi cercetată prin raportare la masura in care intimata a reusit, prin materialul probator administrat, sa sustina realitatea celor retinute prin procesul verbal.

Sub acest aspect tribunalul retine ca intimata a depus la dosar, in sustinerea pozitiei sale, raportul intocmit la 24.12.2012 de agentul constatator, prin care se reitereaza imprejurarea ca petenta ar fi circulat pe contrasens, intorcand pe autostrada spre a ajunge la Aeroportul Otopeni.

Tribunalul retine insa ca, astfel dupa cum arata, de asemenea, si petenta, fata de imprejurarea ca cele doua cai de circulatie ale autostrazii sunt despartite, din constructie, de gard prevazut cu elemente reflectorizante, este practic imposibil de efectuat manevra de „intoarcere” pe autostrada, fara a darama gardul despartitor si a avaria, corespunzator, masina.

D____ urmare, fara a specula asupra caracterului principial sau neprincipial al discutiilor purtate de agentul constatator cu petenta, la momentul intocmirii procesului verbal, tribunalul apreciaza ca, in lipsa oricaror probe concrete din care sa rezulte macar posibilitatea daca nu si savarsirea de catre recurenta a contraventiei retinute in sarcina sa, plangerea contraventionala se impune a fi admisa, cu consecinta anularii procesului verbal ca temeinic si legal intocmit

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite recursul privind pe recurent P______ D___ și pe intimat I____________ G______ AL POLIȚIEI ROMÂNE, SECȚIA DE POLIȚIE AUTOSTRĂZI - BIROUL A3

Modifica in tot sentinta civila recurata in sensul ca:

Admite plangerea contraventionala

Anuleaza pvcsc ________ nr. xxxxxxx/24.11.2012 si exonereaza pe petent de executarea sanctiunilor contraventionale stabilite prin acesta

Irevocabila

Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2015

Președinte, A___ M______ C______	Judecător, G_______ N_______	Judecător, M______ E__
	Grefier, M____ P______

A.C. 08 Octombrie 2015