R O M A N I A

TRIBUNALUL C____ S______

R E Ș I Ț A

SECȚIA A II A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr.XXXXXXXXXXXX

Cod operator 2896

DECIZIA CIVILĂ NR.1184/A/2015

Ședința publică din data de 24.11.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: A________ O___ S____, judecător

JUDECATOR: VEGHEȘ A__ T______

GREFIER: I____ L____ M______

S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta O____ I____ împotriva sentinței civile nr.147/2015 pronunțate de Judecătoria O______ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului C____-S______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă martorul B_____ D____ I__, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că prezenta cauză a fost amânată în vedere audierii martorului.

Se procedează la administrarea probei testimoniale, conform art. 318 și urm. C.proc.civ., fiind audiat martorul B_____ D____ I__, declarația acestuia fiind consemnată în scris, semnată și atașată la dosar.

Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, în baza art. 244 C.proc.civ., instanța constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei O______ la data de 31.07.2014, petentul O____ I____ a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx, încheiat de Poliția Ticvaniu M___ la data de 18.07.2014, restituirea permisului reținut și exonerarea de la plata amenzii aplicate.

Prin sentința civilă nr.147/2015, Judecătoria O______ a respins plângerea.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 18.07.2014 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul I.P.J. C____-S______ – Poliția Ticvaniu M___ procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx, prin care s-a reținut în sarcina contestatorului săvârșirea contravenției prev. de art.120 al. 1 lit. i din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 și sancționată de art.100 alin.3 lit. c din OUG 195/2002, constând în aceea că, în data mai sus-amintită, în jurul orelor 18:40, circulând pe DN 57, la intersecția cu DJ 581, conducând autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare BH 3203 BX, a efectuat manevra de depășire a unui alt autovehicul, încălcând marcajul longitudinal continuu. Pentru aceste motive, petentului, în temeiul art. 100 alin. 3 lit. c din OUG 195/2002, i-a fost aplicată o amendă contravențională în cuantum de 360 lei – echivalentul a 4 puncte-amendă și i-a fost reținut permisul de conducere și certificatul de înmatriculare.

Petentul a semnat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției fără obiecțiuni.

În raport de disp. art. 31 alin.1 din OG 2 /2001, plângerea contravenientului a fost formulată în termen.

Conform disp. art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.

Analizând legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că nu exista motive care să atragă nulitatea absoluta sau relativa a procesului verbal contestat.

Procesul verbal este lizibil și cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 din OG 2/2001 precum descrierea faptei, locul în care s-a produs accidentul, datele de identitate ale petentului, numele agentului constatator.

În genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesului-verbal de contravenție trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării. Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agentul constatator și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut. Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Stabilirea stării de fapt de către agentul constatator s-a realizat în condițiile legii. Forța probantă a procesului-verbal de contravenție rezultata din aplicarea principiului general din dreptul administrativ referitor la prezumția de legalitate a actului întocmit de un agent al statului.

Potrivit art. 120 al. 1 lit. i din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 se interzice depășirea când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere, iar potrivit disp.art. 100 alin. 3 lit. c din OUG 195/2002 fapta se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

Prin urmare încadrarea în drept data stării de fapt de agentul constatator este corecta.

Petentul a contestat starea de fapt reținută de agentul constatator în procesul verbal însă nu a dovedit în niciun fel contrariul celor reținute, iar potrivit prevederilor art.249 Cod proc. civ. actori incumbit probation, respectiv sarcina probei incumba celui care face o susținere în cursul procesului.

Pentru considerentele expuse, instanța în baza disp. art. 34 alin 1 din O.G. 2/2001, a respins ca nefondată plângerea contravenționala formulata de petent împotriva procesului-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx încheiat la 18.07.2014 de I.P.J. C____-S______ – Poliția Ticvaniu M___.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, petentul O____ I____.

În motivare apelantul arat că, prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/18.07.2014 a fost sancționat cu puncte amendă și suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 30 zile, întrucât pe raza localității Grădinari, a depășit un alt autoturism pe linie continuă.

Instanța de fond prin soluția adoptată a menținut procesul verbal de contravenție, doar pe baza celor menționate de agentul constatator fără alte probe, înscrisuri, video.

Apelantul arată că într-adevăr nu s-a prezentat în fața primei instanțe pentru a-și susține nevinovăția prin martori și înscrisuri, însă neprezentarea s-a datorat unei împrejurări mai presus de voința sa, astfel că aceste probe dorește să le producă în fața instanței de apel.

În drept invocă dispozițiile art. 468 alin.1 și 5,art. 471 alin.1, art.476, art.479 Cod Procedură Civilă.

Intimatul I____________ de Poliție al Județului C____-S______ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și păstrarea în totalitate a sentinței civile pronunțată de instanța de fond.

Prin întâmpinare arată că, pe baza probelor administrate prima instanță a apreciat că apelantul a fost sancționat în mod legal și temeinic, procesul verbal de constatare a contravenției reflectând realitatea.

Cu privire la sancțiunea aplicată, intimatul arată că potrivit art. 21, alin.3 din OG 2/2001, amenda contravențională este proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite, iar transformarea amenzii în avertisment nu poate atinge scopul preventiv și educativ al sancțiunii. Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una din cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).

Procesul verbal de contravenție a fost în mod temeinic întocmit, agentul constatator a respectat dispozițiile legale și a întocmit actul sancționator în conformitate cu acestea, fiind cuprinse toate mențiunile obligatorii potrivit art. 16 din OG 2/2001. De asemenea, fapta este descrisă de agentul constatator în amănunt, făcând posibilă încadrarea acesteia în dispozițiile legale.

Examinând sentința civilă apelată potrivit dispozițiilor art.479 Cod procedură civilă și motivelor de apel invocate, sub aspectul temeiniciei și legalității, tribunalul constată că:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/18.07.2014, întocmit de un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului C____-S______ apelantul O____ I____ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și măsura tehnico administrativă a reținerii permisului de conducere în conformitate în temeiul art. 100 alin. 3 lit. c din OUG 195/2002.

La rubrica descrierea faptelor s-a reținut că în jurul orei 18:40 , circulând pe DN 57, la intersecția cu DJ 581, conducând autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare BH 3203 BX, a efectuat manevra de depășire a unui alt autovehicul, încălcând marcajul longitudinal continuu.

Referitor la legalitatea actului constatator al contravenției, tribunalul observă că prima instanță a apreciat corect că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și 19 din O.G. nr.2/2001, nefiind incidente dispozițiile art.17 din același act normativ, care reglementează cazurile de nulitate.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, tribunalul constată că deși în OG nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în practica judiciară internă se reține în mod constant că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 249 C.proc.civ., sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

Se face însă distincție între situația în care faptele au fost constatate personal de către agentul constatator, caz în care procesul verbal de constatare beneficiază de forța probantă proprie, care sunt prezumate a fi reale, cât timp procesul verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor legale impuse de art. 16 și 17 OG 2/2001 și restul cazurilor când procesul verbal trebuie să fie susținut de probe.

Prin raportul depus la dosarul primei instanțe agentului constatator arată că fapta a fost constatată personal în timpul efectuării activităților de supraveghere și control al traficului rutier.

Cele reținut prin actul atacat sunt confirmate și de martorul ocular B_____ D____ I__, care, fiind audiat de către tribunal a relatat că își amintește că în acea zi se îndrepta cu autoturismul către Timișoara și undeva în centru comunei Grădinari a fost depășit pe linia continuă de către un alt autoturism. A mai relatat martorul că după ce au parcurs o distanță scurtă ambele autoturisme au fost oprite de către agenții de poliție, apelantul fiind sancționat pentru fapta săvârșită.

Având în vedere că starea de fapt descrisă prin procesul verbal atacat este susținută de raportul agentului constatator și depoziția martorului B_____ D____ I__, tribunalul constată că fapta, așa cum a fost descrisă în procesul verbal atacat, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textul legal citat, atât sub aspect subiectiv, cat și sub aspect obiectiv.

De asemenea raportat la pericolul social al faptei tribunalul reține că fapta a fost corect individualizată, astfel că neexistând nici un motiv de anulare sau modificare a sentinței atacate, tribunalul apreciază că apelul formulat este nefondat.

Față de considerentele de fapt și de drept enunțate mai sus, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta O____ I____ împotriva sentinței civile nr.147/2015 pronunțate de Judecătoria O______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție a Județului C____-S______.

În temeiul art.453 Cod procedură civilă, va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul O____ I____, CNP xxxxxxxxxxxxx domiciliat în localitatea Saravale, nr. 903 jud. T____, cu domiciliul procedural ales în C______, _____________________, _________________, _______________, împotriva sentinței civile nr.147/2015 pronunțate de Judecătoria O______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C____-S______, cu sediul în O______ _______________, nr.40, jud. C____-S______.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24.11.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

A________ O___ S____ VEGHEȘ A__ T______

GREFIER

I____ L____ M______

Red.O.S.A/2.12.2015,

2ex