Document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1352/2015

Ședința publică din data de 15 Septembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE A______ S______

Judecător M_____ T____

Grefier A_____ C_______ T________

Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul petent H_______ C______-G______ împotriva sentinței civile nr. 2114/2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____, în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,

Instanța, având în vedere că pricina se află la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, procedând la verificarea competenței conform art. 131 C.p.c. constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza în temeiul art. 95 C.p.c.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2114/2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul H_______ C______-G______ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean T____, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/08.09.2014.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/08.09.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu avertisment, în temeiul art. 121 al. 1 din HG nr. 1391/2006 raportat la art. 102 al. 3 din OUG nr. 195/2002, republicată, întrucât la data de 08.09.2014, ora 09,00 a condus autoturismul, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, cu viteza de 103 km/h, în localitatea Ș_____, jus. T____.

În temeiul art.34 din O.G. nr.2/2001, prima instanță a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție atacat și a constatat că acesta este semnat de petent și conține toate mențiunile prevăzute de art.16 din O.G. nr.2/2001, fără a lipsi din cuprinsul lui mențiunile care ar atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție și care sunt prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001.

Referitor la temeinicia procesului verbal de contravenție atacat, prima instanță a constatat că acesta este temeinic, fapt care reiese din cd-ul nr. xxxxxx aflat la fila 16 din dosarul de fond, în care se observă că autovehiculul condus de petent avea o viteză de 103 km/h.

Împrejurarea că petentul se grăbea la spital cu numita M_______ V________ nu constituie un caz de necesitate care să înlăture caracterul contravențional al faptei, întrucât fapta ilicita trebuie să fi fost săvârșită pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală ori sănătatea unei persoane, un bun important sau un interes obștesc.

Nu va fi stare de necesitate dacă persoana care a săvârșit fapta și-a dat seama că pricinuiește urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs daca pericolul nu era înlăturat.

A constatat pe de o parte faptul că petentul nu a depus la dosarul cauzei un document medical de la data săvârșirii contravenției, care să dovedească pericolul iminent, un astfel de pericol neputând fi dovedit prin martori, ci doar prin documente medicale.

Pe de altă parte, prima instanță a constatat că, circulând cu viteza de 103km/h prin localitate, petentul a pus în pericol integritatea corporală și viața altor participanți la trafic, a pietonilor sau bicicliștilor care circulau în localitatea Ș_____. Prin urmare, nu se poate susține că petentul nu și-a dat seama că prin fapta sa poate pricinui urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs daca pericolul nu era înlăturat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 16, 17, 19, 21 al.3 și 34 din O.G.nr.2/2001, art., 121 al.1 din HG 1391/2006, prima instanță a respins plângerea petentuli, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, petentul a formulat apel, arătând că apreciază sentința atacată ca fiind netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:

În motivarea plângerii, a arătat faptul că a fost fortuit obligat să ajungă la spital, cu numita M_______ V________, aceasta având probleme medicale, motiv pentru care nu și-a dat seama de faptul ca viteza legală a fost depășită. Raportat la cele expuse, Judecătoria Timișoara, în mod greșit, a respins plângerea contravențională, cu motivarea că nu a depus la dosar un înscris medical, deși acesta se afla la dosarul cauzei.

În acest context, solicită ca, în temeiul art. 480 alin. (2) NCPC, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii plângerii contravenționale formulate, raportat la faptul că există o cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei.

La data de 22.11.2015, intimatul I____________ de Poliție Județean T____ a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului ca netemeinic și menținerea, în totalitate, a sentinței, susținând, în esență, legalitatea și temeinicia acesteia.

Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate în calea de atac, a art. 476 și urm. cpc, tribunalul constată că aceasta este legală și temeinică, urmând a respinge apelul, ca nefondat. Astfel, tribunalul constată că sunt neîntemeiate susținerile apelantului, potrivit cărora prima instanță nu a ținut cont de înscrisul medical care ar atesta existența unui caz fortuit la data săvârșirii faptei. În acest sens, se observă că prima instanță a făcut o corectă analiză a probatoriului administrat, reținând că petentul nu a depus la dosar un document medical care să dovedească pericolul iminent. Aceasta pentru că înscrisul intitulat „scrisoare medicală”, depus în dosarul de fond, nu poartă nicio mențiune privitoare la unitatea medicală care ar fi emis acest act, doar ștampila unui medic, un atare înscris putând fi obținut în urma unui consult la un cabinet medical. Așadar, acest înscris nu atestă o situație ce poate fi calificată ca stare de urgență, pentru a putea fi incident cazul fortuit. De altfel, se constată că apelantul a beneficiat de clemență chiar la momentul încheierii procesului verbal, în condițiile în care, pentru depășirea cu 53 km/h a vitezei legale în localitate, agentul constatator i-a aplicat cea mai ușoară dintre sancțiuni – cea a avertismentului.

Pentru aceste considerente, constatând că sentința apelată este legală și temeinică, în temeiul art. 480 al. 1 cpc, va respinge apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelul formulat de apelantul petent H_______ C______-G______, avândCNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Timișoara, __________________________, nr. 32, _____________, jud. T____, împotriva sentinței civile nr. 2114/2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____ cu sediul în Timișoara, bv. Take I______, nr. 46, jud. T____, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15.09.2015.

Red. A.S. - 23 .09.2015

Tehnored. A.T.

Prima instanță: Jud. Ș________ R_____

4 ex. / 2 _____________________________________>