Acesta nu este document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1272/2015

Ședința publică de la 24 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - C________ M_____ G____

Judecător - R_____ R___

Grefier - C_______ E____ C____

Pe rol soluționarea apelului civil formulat de I__ Călărași, împotriva sentinței civile nr.1910/2015 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de judecată și în urma deliberării avute pronunță următoarea soluție.

INSTANȚA

Asupra apelului civil de față;

Prin cererea introdusă la Judecătoria Călărași la data de 01.04.2015 și înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX petentul S____ M_____, domiciliat în Călărași, _____________________, __________________________________________, CNP - xxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu intimatul I__ Călărași, cu sediul în Călărași, _____________________, jud. Călărași a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal ale contravenție ________ nr. xxxxxxx dresat la data de 01.04.2015 de I__ Călărași - Biroul Rutier, solicitând pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună în principal anularea procesul verbal mai sus menționat, să se dispună restituirea către acesta a permisului de conducere, iar în subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii aplicate prin procesul verbal cu sancțiunea avertismentului și restituirea permisului de conducere.

În motivarea plângerii petentul arată că în data de l aprilie 2015 în jurul orelor 00,10 se deplasa cu autoturismul personal marca Dacia cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ____________________ BRD Călărași unde a fost oprit de un echipaj de poliție, ocazie cu care a fost testat cu aparatul etilotest.S-a depistat o alcoolemie de 0,30 mg/l alcool pur în aerul expirat. Precizează că lucrează ca ospătar la Restaurantul Podul 4 din Călărași și într-adevăr a consumat o bere în seara zilei respective. Menționează că se face vinovat de cele întâmplate și regretă fapta comisă.

Solicită a se avea în vedere că lucrează în afara orașului și are nevoie de

permisul de conducere.

În subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii aplicate prin procesul verbal cu

sancțiunea avertismentului și restituirea permisului de conducere.

În susținerea plângerii a propus proba cu înscrisuri, aflate la filele 4 - 5 din dosar.

Plângerea nu este motivată în drept.

La data de 02.04.2015 instanța în baza dispozițiilor art. 201 al.1 Cod procedură civilă a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către intimat, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la data comunicării cererii, în condițiile art. 165 Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a propune probe și invoca excepții, în afară de cele de ordine publică.

La data de 27.04.2015 intimatul a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii contravenționale, menținerea sancțiunii principale a amenzii și a sancțiunii complementare, ca fiind legal aplicate.

În motivare arată că, numitul contestator solicită anularea procesului-verbal de contravenție, criticându-1 pentru nelegalitate și netemeinicie. Contestatorul a fost sancționat contravențional întrucât a condus autovehiculul pe drumul public aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, la testarea cu aparatul etilotest rezultatul fiind 0,30 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Mai arată că procesul verbal de contravenție este legal întocmit, iar sancțiunea principală a atras în mod corelativ și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile.

Analizând procesul-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (l) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Solicită ca instanța de judecată să constate că în cuprinsul procesului -

verbal contestat s-a indicat în mod corect fapta săvârșită, cât și actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.

Analizând conținutul plângerii depuse de contestator, rezultă că acesta încearcă să înfățișeze instanței de judecată o situație de fapt diferită de cea reținută de către agentul contestator în procesul-verbal de contravenție. În ceea ce privește eventuala solicitare de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment, solicită a fi respinsă ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:

Fapta de a conduce un autovehicul pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice reprezintă una din principalele cauze ale accidentelor de circulație și prezintă un grad de pericol ridicat. În acest context, apreciază că agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate și nu se justifică aplicarea avertismentului scris.

Față de aceste considerente solicită respingerea plângerii contravenționale, menținerea sancțiunii principale a amenzii și a sancțiunii complementare, ca fiind legal aplicate.

În susținerea celor precizate mai sus, înțelege să se folosească de probe: fișa de abateri contravenționale a petentului, alte înscrisuri necesare justei soluționări a cauzei.

În drept, dispozițiile art. 205 C. pr. civ.

A solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.

La data de 28.04.2015 instanța dispus comunicarea întâmpinării către petent cu mențiunea că în termen de 10 zile de la primirea acesteia are obligația de a depune răspuns la întâmpinare. Petentul însă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

La data de 27.05.2015 instanța a fixat termen de judecată pentru soluționarea cauzei la data de 23.06.2015, cu citarea părților.

Instanța, la acest termen în conformitate cu dispozițiile art. 255 Cod procedură civilă a pus în discuție admisibilitatea administrării probelor.

Petentul a propus proba cu înscrisuri așa cum a propus prin plângerea formulată și cu martora Uștea Didinica.

Conform art. 255 Cod procedură civilă rap. la art. 258, 254 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru petent, proba cu înscrisuri și cu 1 martor, iar pentru intimat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.

La acest termen instanța a procedat la audierea martorei propusă de petent, respectiv numita Uștea Didinica din depoziția căreia au rezultat următoarele: că este colegă cu petentul și știe că în ziua în care a fost sancționat era de serviciu dar și petentul era de serviciu.Știe și faptul că în acea zi era ziua de naștere a soției petentului. Arătă de asemenea, că petentul s-a așezat la masă cu soția sa, iar ea i-a servit, au dat noroc dar nu știe dacă petentul a consumat sau nu a băut băuturi alcoolice. Cunoaște însă faptul că petentul nu consumă băuturi alcoolice în timpul serviciului.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarea situație de fapt: prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat de I__ Călărași - Biroul Poliției Rutiere la data de 01.04.2015 petentul a fost sancționat cu 9 puncte amendă (877,5 lei amendă contravențională) și cu măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, în sensul reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile, întrucât a condus autovehiculul pe drumul public aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, la testarea cu aparatul etilotest rezultatul fiind 0,30 mg/l alcool pur în aerul expirat,contravenție prevăzută de art. 102 al.3 lit. a din OUG 195/2002.

Procesul verbal a fost semnat de către petent, la rubrica Alte mențiuni înscriindu-se mențiunea“ Nu solicită colectarea de probe biologice de sânge. Nu sunt obiecțiuni ”, procesul verbal fiind semnat de petent.

Soluționând cauza Judecătoria Călărași, prin sentința civilă nr.1272/24.11.2015, a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul S____ M_____, domiciliat în Călărași, _____________________, _____________, ____________, jud. Călărași, CNP - xxxxxxxxxxxxx împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/01.04.2015, întocmit de intimatul I__ CĂLĂRAȘI, cu sediul în Călărași, _____________________, jud. Călărași.

A înlăturat sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, în sensul reținerii permisului de conducere cu dovada ________ nr. xxxxxxx/01.04.2015.

A dispus restituirea permisului de conducere reținut cu dovada ________ nr. xxxxxxx/01.04.2015.

A mentinut celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.

Pentru a soluționa astfel, instanța de fond a constatat că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cauze de nulitate absolută, ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut că petentul nu a negat săvârșirea faptei contravenționale, precizând că s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice când a circulat pe drumurile publice, fiindcă a băut foarte puțin în cinstea zilei soției sale.

Instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție este un mijloc de probă care conține constatările personale ale agentului constatator, care nu face dovada vinovăției petentului, ci doar a situației de fapt ce a dus la încheierea sa, în mod analog unui proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante. Agentul constatator a reținut faptul că petentul a fost sancționat contravențional, întrucât a circulat pe drumul public aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, la testarea cu aparatul etilotest rezultatul fiind 0,30 mg/l alcool pur în aerul expirat,contravenție prevăzută de art. 102 al.3 lit. a din OUG 195/2002R.

Instanța a reținut că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 - art. 36 din O.G. nr. 2/2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ vs. România – Hotărârea din 04.10.2007).

Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că prezentul proces-verbal conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, respectiv buletinul alcooltest nr. 7410 (fila 14 din dosar), instanța apreciază că fapta constatată personal de agentul constatator, există și a fost săvârșită de către petent.

O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului ordonanței rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Această interpretare este conformă jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care recent a statuat că prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale. În acest sens, Curtea a reamintit că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibil în mod practic de a sancționa contravențiile în materie de circulație rutieră (decizia din 13 martie 2012 în cauza H______ contra României, paragraf 12).

Potrivit art. 102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: a) conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune.

Cu privire la temeinicie instanța a reținut că petentul nu a prezentat nicio probă din care să rezulte că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, recunoscând atât la constatarea faptei de către organul de poliție, în plângerea contravențională, dar și în fața instanței, săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.

Astfel, din buletinul alcooltest rezultă că petentul a circulat sub influența băuturilor alcoolice, la testarea cu aparatul etilotest rezultatul fiind 0,30 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Având în vedere acestea, instanța a apreciat că procesul verbal este temeinic întocmit, petentul fiind vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.

Pe de altă parte trebuie reținut și faptul că etilotestul este un mijloc de detecție care semnalizează doar prezența alcoolului în aerul alveolar expirat, ca atare etilotestul nu reprezintă un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, legiuitorul stabilind obligația de a se utiliza în stablirea concentrației de alcool în aerul expirat a unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, tocmai pentru înlăturarea oricărei erori cu ocazia controlului. Cum însă petentul a recunoscut că a băut o bere în seara zilei respective, dar a dat și noroc cu un pahar de vin, urmare a zilei soției sale, acesta se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale principale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda stabilită de către organul constatator este la valoarea minimă prevăzută de lege, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Instanța de fond a constatat că la stabilirea sancțiunii nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 5 din OG 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, în sensul că sancțiunea stabilită nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei fiind una din cerințele impuse prin jurisprudența CEDO în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi în cauze precum Handyside împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Elveției. Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii și sancțiunea complementară. Sancțiunile juridice constituie, nu mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate. Instanța a reținut că petentul a conștientizat fapta recunoscând-o în circumstanțele săvârșirii ei.

Cu privire la măsura complementară prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002, respectiv suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, instanța reține că aceasta se aplică automat de către organul constatator, fără ca acesta să aibă posibilitatea de a aprecia, de la caz la caz, cu privire la oportunitatea aplicării acestei măsuri complementare.

Cu toate acestea, instanța a constatat că și această sancțiune trebuie să fie supusă unui control judecătoresc și unei operațiuni de individualizare, atât în temeiul art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, care prevede că "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare, cât și în temeiul art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În acest sens Curtea Europeană a considerat că până și sancțiunea complementară a reținerii punctelor de penalizare, ce poate fi aplicată în materie contravențională are caracter "penal" în sensul art. 6 și art. 7 din Convenție (cauza Malige c. Franței 68/XXXXXXXXXXXXX, Hotărârea din 23.09.1989). Curtea a apreciat că sancțiunea punctelor de penalizare, deși în dreptul francez are caracter administrativ, în plan convențional are caracter penal atâta timp cât poate să conducă, în cazul acumulării unui anumit număr de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce. Or, dreptul de a conduce, în opinia Curții, este foarte util în viața de zi cu zi și în viața profesională, astfel că, deși aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are și un caracter punitiv similar unei sancțiuni penale.

În aceste condiții, aplicând aceleași principii la dreptul intern, cu atât mai mult sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, are un caracter "penal" în sensul Convenției, astfel că aplicarea acestor sancțiuni nu se poate dispune automat fără a putea fi supuse controlului instanțelor, iar instanța are dreptul în condițiile art. 31 din OG 2/2001, să verifice și modul de individualizare a acestei sancțiuni.

În speță, măsura suspendării exercițiului dreptului de a conduce autovehicule este prevăzută prin lege, însă această măsură se aplică automat tuturor conducătorilor auto vinovați de săvârșirea contravenției reținute în sarcina lor, fără a se avea în vedere gravitatea faptelor săvârșite, împrejurările și circumstanțele săvârșirii faptelor.

S-a avut în vedere că petentul desfășoară activitate remunerată, fiind angajat ca și ospătar deplasându-se în afara localității la locul său de muncă.

În aceste împrejurări instanța apreciază ca măsura suspendării exercițiului dreptului de a conduce, chiar dacă este prevăzută de lege și chiar dacă este necesară într-o societate democratică, nu este proporțională cu situația care a determinat-o, plângerea formulată de către petent urmând a fi admisă în parte în sensul anulării sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere și suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile și menținerii celorlalte dispoziții ale procesului verbal contestat, pentru reeducarea petentului fiind suficientă doar aplicarea amenzii contravenționale, pentru ca pe viitor să nu mai repete fapte asemănătoare.

Instanța a mai reținut și faptul că, potrivit Concepției de atitudine și acțiune a poliției rutiere în contextul strategiei de modernizare a poliției române în vederea aderării la Uniunea Europeană, polițistul ca organ de ordine trebuie să respecte anumite principii, cel de atitudine și acțiune, al respectului față de cetățean, al gradualității și imparțialității, în sensul că polițistul nu are plan de constatări, trebuind să aplice în mod unitar prevederile legii, stabilind măsuri identice pentru fapte de același gen și comise în același context și de asemenea stabilește sancțiunea în mod gradual încadrându-o între limita minimă și maximă corespunzător circumstanțelor date.

Față de situația de fapt și de drept expusă instanța a constatat că plângerea petentului este întemeiată în parte.

Impotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel I__ Călărași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:

Se rată că în mod nejustificat a îndepărtat instanța de fond sancțiunea complementară câta vreme, aplicarea acesteia este obligatorie pentru contravenția prev. de art.102 alin.3 lit. a din OUG 195/2002, agentul constatator neavând nici o posibilitate de a opta pentru aplicarea sau neaplicarea acestei sancțiuni.

Pe de altă parte se solicită că o astfel de soluție încalcă și disp OG 2/2001 cât și cele ale OUG 195/xxxxx.

Intimatul n u a formulat întâmpinare, iar părțile nu au solicitat probe în apel.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de apel invocate constată tribunalul că apelul este fondat.

Astfel, a fost sancționat intimatul S____ M_____ pentru conducerea sub influența băuturilor alcoolice cu o alcoolemie de 0.30 mg / litru alcool în aerul expirat, în orașul Călărași, fapt necontestat e către acesta și doar motivat prin ocupația pe care o are - ospătar.

Se constată că în cauză nu s-au administrat probe din care să rezulte că fapta prezintă un grad de pericol social redus pentru a justifica reindividualizarea sancțiunilor contravențională, iar reținerea instanței de fond cu privire la faptul că petentul își desfășoară activitatea în afara localității unde este necesar să se deplaseze cu autovehiculul nu constituie un motiv de revizuire a sancțiunilor în sensul art.21 al.3 din OG 2/2001.

Pentru aceste motive urmează ca în baza art.480 alin.2 C.p.civ., să admită apelul declarat de I__ Călărași împotriva sentinței civile nr.1910/2015 a Judecătoriei Călărași, pe care o va schimba în tot și, rejudecând în fond, urmează să respingă plângerea contravențională formulată de S____ M_____ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din 01.04.2015 dresat de I__ Călărași.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

In baza art.480 alin.2 C.p.civ.

Admite apelul declarat de I__ Călărași împotriva sentinței civile nr.1910/2015 a Judecătoriei Călărași, pe care o schimbă în tot și, rejudecând în fond:

Respinge plângerea contravențională formulată de S____ M_____ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din 01.04.2015 dresat de I__ Călărași.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2015.

Președinte, C________ M_____ G____		Judecător, R_____ R___
	Grefier, C_______ E____ C____

Red RR/Dact CC

Azi 18 decembrie 2015

J. fond S______ M______