Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel – plângere contravențională –

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 57

Ședința publică din 13 ianuarie 2016

Președinte: N______ D_____-C_______

Judecător: O_________ G_______

Grefier: Vințilă C______ B_____

Pe rol, judecarea apelului declarat de petentul C______ Z___ A_____ (CNP xxxxxxxxxxxxx) domiciliat în mun. Suceava, __________________.6, _______________________________, împotriva sentinței civile nr. 5587 din 25.11.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în mun. Suceava, ______________. 9, județul Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat G____ M____ pentru apelantul C______ Z___ A_____ și consilier juridic P_______ E____ A___ pentru intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava.

Procedura este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța constată că la dosar a fost depusă taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 12 dosar), precum și relațiile solicitate de la Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași și, constatând că nu mai sunt chestiuni prealabile de pus în discuție, acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat G____ M____ pentru apelantul C______ Z___ A_____ solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată. Arată că lipsa elementelor de individualizare ale aparatului radar duc la aplicarea principiului „in dubio pro reo”.

Inexistența contravenției atrage inexistența răspunderii contravenționale.

Pe fondul cauzei, în mod greșit s-a menționat faptul că petentul ar fi circulat cu o viteză de 103 km/h, s-a apreciat că fapta reținută nu întrunește condițiile unei contravenții, întrucât petentul nu a circulat cu viteza consemnată în actul constatator, ci cu o viteză mai mică.

De asemenea, trebuie avute în vedere și circumstanțele personale ale contravenientului, care face naveta la R____, iar sancțiunea administrată este deosebit de aspră, împiedicându-l să-și desfășoare activitatea profesională.

Consilier juridic P_______ E____ A___, pentru intimat, solicită respingerea apelului, pentru motivele dezvoltate pe larg în întâmpinarea de la filele 18 - 20 dosar.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

T R I B U N A L U L

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința nr. 5587 din 25.11.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de către petentul C______ Z___ A_____ (CNP xxxxxxxxxxxxx) domiciliat în mun. Suceava, __________________.6, ___________, __________________, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 07.07.2014 emis de către intimatul IPJ Suceava, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 07.07.2014 întocmit de către intimatul I____________ Județean de Poliție –Suceava, petentul C______ Z___ A_____ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei (9 puncte amendă), cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile și cu avertisment, constatându-se că în data de 07.07.2014, ora 17⁰⁰, pe DN29A Șerbănești, a condus autoturismul marca Lancia Lybra cu numărul de înmatriculare BP85 05 BN cu viteza de 103 km/h, în localitate și nu a folosit centura de siguranță, fapte prevăzute de dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, și sancționată potrivit dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 35 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 sancționată conform art. 108 al. 1 lit. a pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 07.07.2014 a fost semnat de către petent cu următoarele mențiuni : „nu am obiecții”.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat ________ nr. xxxxxxx din data de 07.07.2014, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

De asemenea, instanța a apreciat că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Mențiunile privind situația de fapt se bucură de prezumția de veridicitate, întrucât reprezintă constatări directe ale agentului de poliție care a asistat la săvârșirea contravenției, constatări ce sunt susținute și printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic (înregistrarea video de pe aparatul radar), care au fost consemnate într-un proces-verbal legal întocmit. Art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, conferă valoare probatorie constatărilor directe ale agentului de poliție, iar potrivit art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Instanța a reținut faptul că, inclusiv în cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60). În speță, este rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul-verbal corespund realității, întrucât agentul constatator a fost prezent la săvârșirea contravenției și a consemnat ceea ce a înregistrat aparatul radar verificat din punct de vedere metrologic.

Așadar, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentei i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

În prezenta cauză, având în vedere că pe lângă sancțiunea amenzii în cuantum de 810 lei și avertisment s-a aplicat și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, sancțiune aplicată petentului pentru o contravenție rutieră, este suficient de gravă pentru ca instanța să concluzioneze că față de petentă a fost formulată o acuzație în materie penală în sensul dat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petent, se impune cu forță superioară față de prezumția relativă de veridicitate de care beneficiază actul constatator.

În prezenta cauză, instanța a constatat că prezumția de nevinovăție a fost răsturnată, cât timp împrejurările reținute în procesul-verbal fiind susținute de probele administrate - înregistrarea radar (f. 21), planșele foto (f.29-30) din care resultă că petentul a fost înregistrat conducând cu o viteză de 103 km/h, fiind vizibil și numărul de inmatriculare al autoturismului condos de petent (f.30), buletinul de verificare metrologică (f.28), atestatul operatorului radar (f.27) .

În ceea ce privește prima contravenție reținută în sarcina petentului, potrivit art. 121 al. 1 din HG nr. 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

Potrivit art. 102 al. 3 lit. e din același act normativ, constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Instanța de fond a reținut că la dosarul cauzei se află înregistrarea radar a contravenției din care se observă că autoturismul marca Lancia Lybra cu numărul de înmatriculare BP85 05 BN, condus de către petent, a fost surprins pe DN29A În localitatea Șerbănești cu viteza de cu viteza de 103 km/h, în condițiile în care circula într-o localitate, în care limita de viteză este de 50 km/h, depășind astfel, limita de viteză cu 53 km/h.

De asemenea, instanța a constatat că înregistrarea a fost făcută în conformitate cu cerințele legale, aspect ce rezultă din coroborarea buletinului de verificare metrologică a aparatului radar nr. xxxxxxx din 01.04.2014 și a atestatului operatorului radar nr. xxxxx din 17.10.2012 (f.27). Mențiunile efectuate în procesul verbal de contravenție privind autospeciala pe care era montat aparatul radar (autospecială cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx) sunt suficiente pentru identificarea acestui aparat și verificarea respectării disp. art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.

Petentul a mai arătat că viteza cu care circula se încadrează în erorile tolerate de Biroul Român de Metrologie Legală care verifică și omologhează aparatele radar.

Referitor la aceste aspect, instanța a reținut că deși în art. 3 din NML 021-05 se stabilește că în cazul aparatelor pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre) se aplică anumite marje de toleranță, aceste marje de toleranță sunt avute în vedere de către Biroul Român de Metrologie Legală în momentul în care verifică aparatul radar, așa cum rezultă din interpretarea coroborată a art. 3 cu art. 5 din NML 021-05. Din momentul în care Biroul Român de Metrologie Legală își dă avizul afirmativ prin eliberarea buletinului de verificare metrologică, aparatelor radar nu li se mai aplică nicio toleranță.

Mai mult, instanța de fond a reținut că regulile de utilizare ale aparatelor radar sunt prevăzute de către art. 4 din NML 021-05 - aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), și nu de art. 3, iar printre aceste reguli nu este prevăzută vreo toleranță a aparatului radar. Astfel, potrivit art. 4.3 din NML 021-05, cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate.

În concluzie, instanța a considerat că aparatul radar folosit la constatarea contravenției reținute în sarcina petentului prin procesul-verbal atacat în cauză îndeplinește cerința prevăzută, în mod imperativ, de dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. 195/2002, respectiv, este un mijloc care a fost verificat metrologic.

Pe de altă parte petentul nu a negat săvârșirea faptei, semnând procesul verbal fara nici o obiecție, astfel încât simplele sale susțineri nedovedite din plângerea contravențională ce încearcă să acrediteze o altă situație de fapt nu fac dovada netemeiniciei procesului-verbal.

În schimb, petentul a mai susținut că procesul verbal a fost încheiat cu eludarea dispozițiilor legale, nefiind folosit formularul anexa 1D. În ceea ce privește dispozițiile art. 181 al. 1 din HG 1391/2006, „în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul”, instanța nu poate reține existența niciunei vătămări, în condițiile art. 16 din OG. 2/2001, care instituie o nulitate virtuală, ceea ce presupune dovedirea faptului că s-a pricinuit părții o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea actului, conform art. 175 al. 1 din Codul de procedura civilă. În lipsa unei vătămări instanța nu poate dispune anularea actului constatator în baza acestui motiv.

În condițiile în care în fața instanței nu se aduce nicio altă probă, iar din planșele foto depuse la dosar rezultă clar că autoturismul marca Lancia Lybra cu numărul de înmatriculare BP85 05 BN circula la data de 07.07.2014, ora 17:00, cu viteza de 103 km/h (f.29), instanța nu are niciun dubiu cu privire la vinovăția petentului. Față de aceste aspecte, instanța apreciază că, fiind răsturnată prezumția de nevinovăție de care se bucura petentul, acesta se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește cea de a doua contravenție reținută în sarcina petentului, instanța de fond a reținut că potrivit art. 36 al 1 din OUG 195/2002, „conducătorii de autovehicule și pasagerii acestora, care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate, sunt obligați să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament, iar în conformitate cu art. 99 al. 1 pct. 8 din același act normativ, „constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane fizice: 8. nerespectarea obligației pasagerilor aflați într-un autovehicul de a purta, în timpul deplasării pe drumurile publice, centura sau dispozitivele de siguranță omologate”.

Totodată, potrivit art. 108 al. 1 lit. a pct. 3 din acest act normativ, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de 2 puncte de penalizare pentru nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz”.

Această contravenție a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator și având în vedere că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentului îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă, instanța a considerat că petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a constatat că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.

Opinia instanței s-a fundamentat, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, precum și pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Din înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a reținut că pericolul social al faptei săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației.

Mai mult, pentru cea de a doua contravenție contestată, agentul constatator a dat dovadă de indulgență, aplicând petentului sancțiunea avertismentului.

În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii aplicate cu avertisment, având în vedere atitudinea petentului C______ Z___ A_____ care, în niciun moment nu a învederat că i-ar fi părut rău pentru nerespectarea regulilor privind circulația pe drumurile publice, instanța a considerat că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.

Deși O.U.G. nr. 195/2002 prevede obligativitatea aplicării automate a pedepsei complementare a suspendării dreptului de a conduce, și această sancțiune trebuie supusă unei operațiuni de individualizare, în temeiul art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001.

Sancțiunile complementare trebuie supuse controlului judecătoresc conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001 și a art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care Curtea Europeană a considerat că până și sancțiunea complementară a punctelor de penalizare care pot fi aplicate în materie contravențională are caracter ”penal” în sensul art. 6 din Convenție (cauza Malige c. Franței, hotărârea din 23 septembrie 1998). Curtea a apreciat că sancțiunea punctelor de penalizare, deși în dreptul francez are caracter administrativ, în plan convențional are caracter penal, atât timp cât acumularea unui anumit număr de puncte poate să ducă la pierderea dreptului de a mai conduce, care este foarte util în viața de zi cu zi și în viața profesională, astfel că, deși aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are și un caracter punitiv similar unei sancțiuni penale.

Aplicând aceleași principii la dreptul intern, cu atât mai mult sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce are un caracter penal în sensul Convenției, astfel că aplicarea acestor sancțiuni nu se poate dispune automat, fără a putea fi supuse controlului instanțelor, iar instanța are dreptul, în condițiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001 să verifice și modul de individualizare a acestei sancțiuni.

În speță, aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce se impune având în vedere limita cu care petentul a depășit viteza legală, respectiv 53 km/h, dar mai ales având în vedere atitudinea petentului care, în niciun moment nu a învederat că i-ar fi părut rău pentru nerespectarea regulilor de circulație, pentru depășirea vitezei legale și pentru crearea unei stări de pericol pentru ceilalți participanți la trafic.

Prin urmare, pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic, instanța de fond a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 07.07.2014, așa cum a fost întocmit de către agentul constatator, reținând legalitatea și temeinicia sa.

Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petentul C______ Z___ A_____, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 07.07.2014, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel, în termen legal, petentul C______ Z___ A_____ (filele 8 - 11 dosar).

În motivare, a arătat că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, instanța de fond neadmițând toate probele solicitate în mod legal prin plângerea contravențională, deși ele erau utile și concludente cauzei, în acest fel încălcându-se dreptul la apărare al apelantului.

Astfel, procesul verbal constituie un act administrativ care, în ceea ce privește constatările personale ale agentului constatator se bucură de o prezumție simplă de veridicitate, care trebuie dublată cu alte probe administrate în cursul judecății.

În sistemul european de protecție a drepturilor omului, contravenția este calificată ca fiind o acuzație în materie penală, C.E.D.O. făcând aplicarea unor criterii de delimitare de materia civilă. În cauza A_____ contra României, Curtea a calificat fapta ca fiind acuzație în materie penală, astfel că a conchis că reclamantul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumbă intimatei în materie contravențională. Totodată, au fost învederate cauzele consacrate ale C.E.D.O. în cadrul cărora Curtea s-a pronunțat cu privire la unele aspecte legate de procedura contravențională și sfera de aplicare a dispozițiilor Convenției în materie contravențională. Potrivit art. 181 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului Rutier, în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în Anexa 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.

Potrivit alin. 2 din același text de lege, datele de identificare ale contravenientului care se consemnează în procesul verbal, sunt cele comunicate în scris, sub semnătura proprietarului sau deținătorului legal al autovehiculului.

Or, în speță, astfel cum rezultă din copia acestuia, procesul verbal contestat a fost încheiat cu eludarea dispozițiilor legale precizate, în sensul că agentul constatator al intimatei nu a folosit formularul prevăzut în Anexa 1D, astfel că nu a inserat în procesul verbal de contravenție datele de identificare ale aparatului radar cu care s-au efectuat măsurătorile, și cu atât mai puțin datele care să ateste faptul că s-a folosit un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.

În consecință, lipsa elementelor de individualizare ale aparatului radar duc la aplicarea principiului in dubio pro reo.

Inexistența contravenției atrage inexistența răspunderii contravenționale.

Pe fondul cauzei, în mod greșit s-a menționat faptul că petentul ar fi circulat cu o viteză de 103 km/h, astfel că fapta reținută nu întrunește condițiile unei contravenții, întrucât nu a circulat cu viteza consemnată în actul constatator, ci cu o viteză mai mică.

În acest sens, urmează a se avea în vedere că în cuprinsul procesului verbal nu s-a menționat faptul că la măsurarea vitezei autovehiculului s-a avut în vedere eroarea de măsurare.

Astfel, se impune anularea actului constatator ca fiind netemeinic întocmit, fiind un abuz al agentului constatator, faptele reținute nu corespund realității, urmând a face dovada unei alte stări de fapt, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii contravenționale, respectiv fapta ilicită precum și vinovăția petentului.

În ce privește faptul că nu a folosit centura de siguranță, aceasta nu este decât o contravenție

Prin întâmpinarea formulată intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.

A arătat că motivele de apel sunt nefondate, sentința instanței de fond este legală și temeinică, dată în baza probatoriului administrat, instanța stabilind, în mod corect, că actul de constatare este legal și temeinic și din prisma practicii C.E.D.O. Instanța de fond a confirmat cele constatate de agentul constatator ca o situație de fapt ce corespunde realității iar, până în prezent, petentul nu a făcut dovada altei situații de fapt, ci doar simple afirmații.

Erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei prevăzute la art. 3 din Norme sunt repere care condiționează, pe lângă îndeplinirea celorlalte cerințe tehnice, eliberarea buletinului de verificare metrologică, inițială sau periodică de către specialiștii Biroului Român de Metrologie Legală.

Aceste cerințe metrologice sunt destinate exclusiv analizării mijloacelor de măsurare, derulate în cadrul autorizării metrologice și anterior emiterii buletinului de verificare metrologică, având un caracter de instrument intern de lucru al Biroului Român de Metrologie Legală. Această opinie are la bază cerințe metrologice care sunt reglementate prin chiar ordinul instituției mai sus menționată.

Odată ce mijloacele tehnice de măsurare au fost certificate și verificate metrologic, agentul constatator nu are calitatea legală și nici competența tehnică de a interpreta valorile exprimate în cifre și numere absolute de către aparat, valori asupra cărora nu poate interveni prin aplicarea unor algoritmi de calcul, fapt ce ar conduce la anularea de drept a materialului probator întocmit. în cazul în care contravenientul depistat și sancționat consideră că valorile indicate de aparate nu sunt reale, acesta poate utiliza căile legale de atac, în această situație, instituției din care face parte organul constatator revenindu-i sarcina de a prezenta instanței de judecată documentele de certificare și verificare metrologică.

Nerespectarea normelor rutiere reprezintă una din principalele cauze ale producerii de evenimente rutiere grave, soldate cu victime sau pagube materiale însemnate, iar prin pronunțarea unor astfel de soluții arbitrare s-ar crea un precedent nefavorabil cu efect asupra îndeplinirii obligațiilor legale ce sunt atribuite intimatului.

Pe cale de consecință, se solicită respingerea apelului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală și implicit a procesului verbal de contravenție, cu sancțiunile aplicate.

Examinând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 479 din Codul de proc. civilă, Tribunalul reține următoarele:

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, în mod corect instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Cu privire la critica adusă de către apelantul petent procesului verbal contestat în sensul că agentul constatator nu a folosit formularul 1D, potrivit dispozițiilor art. 181 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, instanța reține că în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul. Totodată, se reține, însă, că art. 16 din O.G. nr. 2/2001 prevede mențiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul verbal de contravenție, în timp ce art. 17 prevede mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă procesul verbal de contravenție.

Interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale impune concluzia conform căreia procesul verbal de contravenție, indiferent de suportul pe care este aplicat, de modelul acestuia, trebuie să cuprindă, atât dispozițiile indicate în art. 16, cât și dispozițiile din art. 17 al O.G. nr. 2/2001. Diferența între mențiunile de la cele două articole constă în aceea că lipsa unei mențiuni de la art. 17 este sancționată cu o nulitate expresă, prin prisma art. 47 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 175 din Codul de procedură civilă, în timp ce lipsa unei mențiuni de la art. 16 (și care nu este prevăzută și la art. 17) atrage o nulitate relativă, cu un regim juridic distinct.

Pe cale de consecință, încheierea de către agentul constatator a unui model de proces verbal, altul decât cel prevăzut în anexa 1D din H.G. nr. 1391/2006, are efecte asupra legalității procesului verbal doar dacă, prin încheierea în acest mod a procesului verbal, se înregistrează lipsa unor mențiuni din acelea prevăzute la art. 16 sau 17 din O.G. nr. 2/2001.

Analizând modelul procesului verbal din anexa 1D a H.G. nr. 1391/2006, instanța reține că acesta este cvasi-identic cu modelul procesului verbal întocmit de către agentul constatator. Astfel, petentul nu doar că nu a probat o vătămare pe care ar fi suferit-o ca urmare a folosirii unui alt model de proces verbal, dar nici nu a indicat că ar fi existat o astfel de vătămare.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, prima instanță a reținut că faptele au fost constatate nemijlocit și că prezumția relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator nu a fost răsturnată de petent prin administrarea de probe contrare.

Dar, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

În cauza de față, contrar opiniei primei instanțe, situația descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este susținută de înregistrarea video depusă la dosar. Astfel, din secvența înregistrată la data de 07.07.2014 orele 17:00:21 se rețin două valori ale vitezei autoturismului cu numărul de înmatriculare P8505 BN, condus de către petent, respectiv T-99 km/h și L-103 km/h, astfel că există un dubiu cu privire la viteza reală a autoturismului înregistrat, știut fiind că viteza reală este redată întotdeauna de valoarea T a autovehiculului-țintă.

Față de aceste aspecte, instanța apreciază că în speță există un dubiu rezonabil în condițiile în care încadrarea într-o anumită faptă contravențională din cele prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 și aplicarea sancțiunii este determinată de măsurarea exactă a vitezei vehiculului condus, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cinemometrul (aparat radar), motiv pentru care având în vedere principiul in dubio pro reo aplicabil și în materie contravențională datorită asimilării cu legislația penală, Tribunalul consideră că nu există certitudinea că petentul a circulat cu viteza de 103 km/h în localitate.

Or, înfăptuirea justiției cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).

Față de cele constatate, în temeiul art.480 alin.(2) Cod procedură civilă, Tribunalul va schimba sentința civilă nr. 5587/25.11.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava, în sensul admiterii în parte a plângerii, sub aspectul anulării procesului verbal ________ nr. xxxxxx încheiat la data de 07.07.2014 cu privire la contravenția prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, menținând procesul verbal cu privire la contravenția necontestată prevăzută de art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002 și sancționată cu "avertisment".

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E:

Admite apelul declarat de petentul C______ Z___ A_____ (CNP xxxxxxxxxxxxx) domiciliat în mun. Suceava, __________________.6, ___________, __________________, împotriva sentinței civile nr. 5587 din 25.11.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în mun. Suceava, ______________. 9, județul Suceava.

Schimbă sentința civilă nr. 5587/25.11.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava, în sensul că:

Admite plângerea în parte.

Anulează procesul verbal ________ nr. xxxxxx încheiat la data de 07.07.2014 în parte, cu privire la contravenția prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, în ce privește sancțiunea amenzii și a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile.

Menține procesul verbal cu privire la contravenția prevăzută de art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002 sancționată cu "avertisment".

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 13 ianuarie 2016.

Președinte, Judecător, Grefier, N______ D_____-C_______ O_________ G_______ Vințilă C______

Red. N.D.C.

Judecător fond: C_____ A.

Tehnored. V.C. 4 ex./15.02.2016