ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR.242/APCA

Ședința publică din 20.05.2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: C_______ N_____

Judecător: A________ L____ N_____

Grefier: D______ V________ S_______

Pe rol judecarea apelului în C_________ administrativ și fiscal promovat de apelant DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G_____ PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C________, cu sediul ales în C________ _______________. 18, în contradictoriu cu intimat _________________ SRL, cu sediul în C________ _____________________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție H xxxxxxx îndreptat împotriva sentinței civile nr.xxxxx/10.10.2013 pronunțată de Judecătoria C________ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.

Instanța în temeiul dispozițiilor art. 292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.

Instanța stabilește termen pentru dezbaterea apelului azi, 20.05.2014 și rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului în contencios administrativ de față, constată:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C________ sub nr. XXXXXXXXXXXXXX în data de 29.04.2013, petenta _________________ SRL a solicitat, în contradictoriu cu COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE - GARDA FINANCIARĂ C________, în principal, anularea procesului-verbal _______ nr. xxxxxxx/20.04.2013 și, în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment și înlăturarea măsurii complementare a suspendării activității societății pe o durată de 3 luni.

În motivare, petenta a arătat, în esență, că suma de 64 lei reprezintă o sumă de bani adusă în fiecare zi la punctul de lucru ca monedă divizionară pentru ca vânzătorul să aibă, la începutul programului mărunțiș folosit la a da rest clienților

Cu privire la cererea subsidiară, a susținut că sancțiunea amenzii și sancțiunea suspendării sunt disproporționate, invocând în acest sens și disp. art. 5 alin. 5, art. 21, art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001.

În probațiune, petenta a solicitat în mod generic proba cu înscrisuri și a depus, în copii certificate, procesul-verbal contestat, certificat de înregistrare.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, învederând dispozițiile legale aplicabile, gradul de pericol social crescut al faptei, stabilit de lege, comportamentul petentei, care nu a recunoscut săvârșirea contravenției, față de care nu se justifică aplicarea sancțiunii avertismentului. Totodată, intimatul a arătat că motivele plângerii nu se coroborează cu înscrisurile care au stat la baza întocmirii actului contestat, nota explicativă și raportul X:

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în nota explicativa, raportul X, monetarul din data de 20.04.2013, atașate, în copii, întâmpinării.

Petenta a formulat răspuns la întâmpinare.

În probațiune, a fost administrată proba cu înscrisuri.

Petenta a mai depus, în copii, rapoarte de gestiune.

Prin sentința civilă nr. xxxxx/10.10.2013 Judecătoria C________ a admis în parte plângerea și a înlocuit amenda cu avertismentul, reținând următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, petenta a fost sancționată contravențional de către intimatul Comisariatul General al Gărzii Financiare – Garda Financiară - Secția C________ cu amendă în cuantum de 8000,00 lei, fiind aplicată sancțiunea complementară a confiscării sumei de 64 lei și cea a suspendării activității punctului de lucru pentru o perioadă de trei luni, întrucât s-a constatat săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999, care sancționează încălcarea obligației agenților economici de a emite bonuri fiscale pentru suma de 63,00 lei.

Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța a constatat că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul de 15 zile de la înmânare prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.

Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța a apreciat că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu. De altfel, petentul nu a indicat în cuprinsul plângerii contravenționale vreun motiv de nelegalitate la adresa actului sancționator.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și a apreciat probatoriul (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Bosoni v. Franța).

Totodată, prevederile art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza H______ v. România).

Din împrejurarea că agentul constatator trebuie să fi perceput ex propriis sensibus faptele consemnate în procesul verbal contestat, rezultă că procesul verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Prezumția permite proba contrară, potrivit art. 249 C. proc. civ. care, dacă este făcută în cauză, înlătură puterea probatorie a procesului-verbal de contravenție.

Instanța a reținut că, în raport de probele administrate în prezenta cauză, petenta nu a reușit să facă dovada unei alte situații de fapt. Dimpotrivă, a constatatrile personale ale agentului constatator se coroborează cu monetarul și raportul nefiscal al casei de marcat –f. 27, 28.

În acest sens, instanța a reținut că petenta a contestat situația de fapt consemnată în cuprinsul procesului-verbal, însă nu a făcut dovada contrară celor constatate prin procesul-verbal de contravenție, deși a avut această posibilitate procesuală.

În ceea ce apărarea petentei în sensul că suma de 64,00 lei era pusă la dispoziția casierei pentru rest și nu provenea din vânzări, instanța nu o poate a reținut, deoarece la momentul controlului nu au fost prezentate documentele legale care să justifice existența în casieria unei societăți a unor sume care nu provin din vânzările efectuate în ziua respectivă, iar la momentul când administratorului petentei a dat nota explicativă – f. 26 această apărare nu a fost formulată. Dimpotrivă, la acel moment, a afirmat că nu a emis bonuri fiscale din cauza unor întreruperi de curent.

Cu toate acestea, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că amenda contravențională în cuantum de 8.000,00 lei, deși legală, nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă. Astfel, instanța a reținut că suma găsită în plus este de doar 64,00 lei și volumul vânzărilor petentei în ultimele luni nu este foarte ridicat.

Conform art. 7 din OG nr. 2/2001, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Acesta se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, putând fi aplicat și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Față de aceste dispoziții legale, instanța a apreciat că în speță există suficiente motive pentru a considera că se impune aplicarea sancțiunii avertismentului pentru fapta săvârșită, în condițiile mai sus descrise.

De asemenea, instanța a reținut și faptul că nu există dovezi că petenta ar mai fi fost sancționată anterior a constatatrii acestei fapte pentru săvârșirea de fapte contravenționale de aceeași natură. Astfel încât, pentru această abatere a petentei, instanța a apreciat că se poate aplica doar sancțiunea principală a avertismentului.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel organul constatator.

În motivare a arătat că în mod greșit a fost reindividualizată sancțiunea contravențională, clemența acordată de instanță fiind o încurajare în continuarea încălcării dispozițiilor legale de către petentă.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. N.C.P.C.

Intimat a petentă nu a formulat întâmpinare.

Procedând la judecata apelului prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 476 C.proc.civ, Tribunalul retine următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, petenta a fost sancționată contravențional de către intimatul Comisariatul General al Gărzii Financiare – Garda Financiară - Secția C________ cu amendă în cuantum de 8000,00 lei, fiind aplicată sancțiunea complementară a confiscării sumei de 64 lei și cea a suspendării activității punctului de lucru pentru o perioadă de trei luni, întrucât s-a constatat săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999, care sancționează încălcarea obligației agenților economici de a emite bonuri fiscale pentru suma de 63,00 lei.

Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.

În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.

Fără a mai relua în integralitate în motivarea prezentei decizii argumentele expuse de judecătorul fondului, pe care instanța de apel și le însușește în integralitate, Tribunalul constată că în mod judicios s-a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale angajării răspunderii contravenționale.

Critica privitoare la greșita reindividualizare a sancțiunii contravenționale apare ca neîntemeiată.

Tribunalul apreciază că prima instanță, în mod corect, a circumscris analiza pericolului social concret al faptei raportându-se la criteriile consacrate de art.21 din OG.2/2001.

Spre deosebire de sancțiunile ce aparțin altor ramuri de drept, sancțiunile din dreptul contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, scopul dreptului contravențional reprezentându-l prevenirea și combaterea contravențiilor.

Este adevărat că agentul constatator a aplicat amenda în limitele prevăzute de lege, însă în ipoteza în care amenda aplicată nu s-ar fi încadrat în limitele stabilite de lege, sancțiunea ar fi fost lipsirea de eficiență juridică a procesului verbal, pentru nelegalitate, iar nu reindividualizarea sancțiunii.

Prin norma ce incriminează și sancționează delictul contravențional legiuitorul a determinat doar pericolul social abstract, revenind judecătorului atributul de a determina în concret gradul de pericol social.

Ca și judecătorul fondului, instanța de control judiciar apreciază că sancționarea intimatei petente cu o amendă consistentă, 8.000 lei, nu se justifică în raport de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de circumstanțele personale ale recurentei petente.

Sub aspectele analizate, se impune concluzia că hotărârea apelată nu este lipsită de temei legal, nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și nici nu este corolar al unei greșite interpretări a probațiunii administrate în cauză.

Pentru considerentele de fapt și drept ce preced, în temeiul art.480 c.pr.civ., se va dispune respingerea apelului dedus judecății, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul promovat de apelant DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G_____ PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C________, cu sediul ales în C________ _______________. 18, în contradictoriu cu intimat _________________ SRL, cu sediul în C________ _____________________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție H xxxxxxx îndreptat împotriva sentinței civile nr.xxxxx/10.10.2013 pronunțată de Judecătoria C________ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 20.05.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C_______ N_____ A________ L____ N_____

GREFIER,

D______ V________ S_______

Jud.fond. L.F___

Red.decizie jud. A.L.Nistor20.06.2014/4ex