Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1119

Ședința publică din data de 10.06.2015

Instanța constituită din:

Președinte - ȘTEFUC L______

Judecător - L____ C____ M______

Judecător – P_____ C_______

Grefier – G_______ C_________

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurent – C___________ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA SUD MUNTENIA. CJPC Prahova, cu sediul în Ploiești _________________________, jud. Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 896/2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata – _______________________, cu sediul în București, ___________________. 42, _______________.

Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 03.06.2015, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 10.06.2015.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 11.02.2013 sub numărul de mai sus, petenta S.C. V________ R______ SA a solicitat anularea procesului – verbal _______.N.P.C. nr. xxxxxxx/25.01.2013 de încheiat de către intimata Autoritatea Națională Pentru Protecția Consumatorilor - C___________ Județean Pentru Protecția Consumatorilor Prahova, solicitând constatarea nulității procesului – verbal, iar în subsidiar anularea acestuia.

In motivarea cererii petenta a invocat nulitatea procesului – verbal contestat întrucât fapta descrisă de intimată în procesul-verbal atacat nu are corespondent în niciuna din situațiile menționate în art. 9 din O.G. nr. 21/1992, fapta contravențională neexistând. De asemenea, măsura dispusă de intimată, și anume reanalizarea condițiilor contractuale, a calculului privind dobânda, nu se identifică în O.G. nr. 21/1992.

De asemenea, s-a arătat că lipsește data săvârșirii contravenției prevăzută sub sancțiunea nulității de O.G. nr. 2/2001.

Petenta a mai arătat că procesul-verbal este netemeinic întrucât în cauză nu este vorba de clauze abuzive privind calculul dobânzii întrucât în contractul de credit s-a precizat că dobânda este fixă iar comisionul de risc nu a fost eliminat, fiind o clauză contractuală acceptată de ambele părți iar legea nu obligă la eliminarea acestuia în perioada iunie-decembrie 2010.

Petenta a mai arătat că art. 3 lit. d din Condițiile speciale ale convenției de creditare (încheiată între petentă și C_____ N______-A___) nu se referă la calculul dobânzii, acesta fiind reglementata de art. 3.1, 3.1.1., 3.1.2., 3.1.3. În aceste condiții, aceste dispozițiii nu reprezintă o clauză abuzivă și nu necesită modificare câtă vreme este prevăzută în detaliu modalitatea de calcul a dobânzii. De asemenea, fapta contravențională a fost descrisă ca fiind nemodificarea clauzelor abuzive privind calculul dobânzii, intimata având în vedere clauza de la art. 3 lit. d din Condițiile speciale ale convenției de creditoare. În această situație, nu există legătură între fapta descrisă și temeiul de drept indicat și nu există o clauză abuzivă.

Petenta a mai învederat că rezervarea de către bancă a dreptului de a revizui rata dobânzii în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară (art. 3 lit. d din Condițiile speciale), nu este o clauză abuzivă în sine câtă vreme prevederile art. 2 lit. a pct. 1 din anexa Legii nr. 193/2000 stabilesc că nu este considerată abuzivă clauza în temeiul căreia un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul dea modifica rata dobânzii plătibile de către consumator cu condiția notificării prealabile a celeilalte părți și dacă există o motivație întemeiată, această din urmă condiție urmând a fi verificată de instanță, a cererea părții interesate. În derularea creditului contractat și analizat de către intimată nu a avut loc vreo modificarea de dobândă.

În ceea ce privește nespecificarea felului dobânzii din contract, respectiv fixă sau variabilă, fapta reținută nu există, deoarece în actul adițional nr. 1 din data de 3.04.2009 prin care a fost modificat art. 3.1.2 lit. c din condițiile generale ale convenției de creditare se precizează că dobânda este una fixă..

În ceea ce privește neeliminarea comisionului de risc pe perioada iunie-septembrie 2010, petenta a invocat inexistența legăturii între faptă și temeiul de drept. De asemenea, această faptă nu este contravenție prin raportare la orice dispoziție legală și în special prin prisma dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2010 întrucât art. 95 din acest act normativ nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 31 din OUG 2/2001 raportat la art. 62 din O.G. 21/1992.

În probă, a propus proba cu înscrisuri, și a depus, în copie: proces-verbal contestat, convenția de credit nr. xxxxxxx/9.01.2008 și a planului de rambursare, a actului adițional nr. 1/3.04.2009 și a planului de rambursare.

Intimata a depus întâmpinare la data de 12.03.2013 prin care prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea procesului – verbal ca fiind legal și temeinic.

În fapt, s-a arătat că operatorul economic a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 9 din O.G. nr. 21/1002, aplicându-se sancțiunea avertismentului pentru că operatorul refuză să elimine clauzele abuzive privind calculul dobânzilor (art. 3 lit. d din contract), nu se specifică dacă dobânda este fixă sau variabilă. Această atitudine a băncii constituie o atitudine incorectă și abuzivă în raport cu consumatorul-reclamant.

Intimata a arătat că aspectele reținute în procesul-verbal de contravenție se circumscriu art. 9 din O.G. nr. 21/1992, care sancționează practicile incorect și abuzive, cum este cazul în speță.

Cu privire la inaplicabilitatea aplicării O.U.G. nr. 50/2010 în cazul contractelor în derulare, a arătat că acest text nu se aplică în cauză. Sancțiunea vizând încălcarea art. 9 din O.G. nr. 21/1992.

Intimata a mai învederat că petenta nu a făcut proba contrară procesului-verbal contestat.

În drept, petenta a indicat prevederile O.G. nr. 21/1992, O.G. nr. 2/2001, C. civ., C. proc. civ., Constituția României.

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Prin Sent. civ. nr. 9010/15.05.2013 Judecătoria Ploiești a admis plângerea contravențională și a dispus anularea procesului-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/25.01.2013.

Prin Decizia nr. 2256/19.09.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost admis recursul formulat de intimată, a fost casată în tot sentința recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecare.

În considerente s-a reținut că instanța de fond a procedat la anularea procesului-verbal de contravenție, printre altele, pentru motivul caracterului ilizibil, ceea ce a determinat concluzia nedescrierii faptei contravenționale, fără însă a solicita transcrierea mecanică a acestuia.

Instanța de recurs a arătat că nu poate reține caracterul ilizibil al procesului-verbal de contravenție, la descrierea faptei, la final, agentul constatator arătând că deși s-a s-a adresat instituției bancare pentru reanalizare credit, aceasta nu a invitat clientul pentru a oferi alternative, calcul modificare dobândă. Astfel, intimata a arătat că se încalcă prevederile art. O.G. nr. 21/1992, art. 2, art. 9 coroborat cu art. 5 și 7 din O.G. nr. 2/2001.

Tribunalul a mai constatat că nu se poate pune problema nedescrierii faptei nici în ceea ce privește încălcarea reținută prin procesul-verbal contravențional constând în aceea că nu rezultă dacă dobânda este fixă sau pe o anumită perioadă, instanța de fond trebuind să se pronunțe asupra acestei fapte, raportat la prevederile contractuale, respectiv pct. 3.1.2. lit. c și ale actului adițional.

Având acestea în vedere, Tribunalul a casat sentința primei instanțe în integralitatea ei, urmând să se reanalizeze și celelalte fapte imputate petentei, în special cea referitoare la art. 3 lit. d din contract, respectiv modalitatea (cuantumul) în care dobânda se poate modifica în urma apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară, cum se reflectă acestea în modul de calcul al dobânzii.

Pentru a se pronunța Judecătoria Ploiești a arătat că prin procesul-verbal de constatare a contravenției __________ xxxxxxx nr. 15/25.01.2013, petenta a fost sancționată contravențional reținându-se că, urmare reclamațiilor formulate se confirmă faptul că Banca nu a procedat la reanalizarea creditului acordat în 2007 petentului, în sensul că nu s-au modificat clauzele abuzive privind calculul dobânzii ( art. 3 lit. d), nu rezultă daca dobânda este fixă sau variabilă - pe o anumita perioadă, nu a eliminat comisionul de risc pe perioada iunie – decembrie 2010. De asemenea, cu toate că s-a adresat instituției bancare pentru reanalizare credit, aceasta nu a invitat clientul pentru a oferi alternative, calcul modificare dobândă. S-a mai arătat că se încalcă prevederile O.G. nr. 21/1991 r. 2, art. 9, coroborat cu art. 5 și 7 O.G. nr. 2/2001.

S-a reținut că faptele reprezintă contravenția prevăzută de art. 9 din O.G. 21/1991, actul normativ care sancționează contravenția fiind art. 5 și art. 7 din O.G. nr. 2/2001. A fost aplicată sancțiunea avertismentului.

De asemenea, în secțiunea Măsuri propuse/dispuse în conformitate cu prevederile legale s-a arătat că V________ S.A. va proceda la reanalizarea condițiilor contractuale, a calculului privind dobânda, aceasta se va efectua în prezența petentului, clientului, astfel încât drepturile acestuia să nu fie afectate, până la data de 5.02.2013.

O.G. nr. 21 din 21 august 1992 privind protecția consumatorilor (în forma de la data de 25.01.2013)

Art. 9. Operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive.

Art. 3 Principalele drepturi ale consumatorilor sunt:

a)de a fi protejați împotriva riscului de a achiziționa un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viața, sănătatea sau securitatea ori să le afecteze drepturile și interesele legitime;

b)de a fi informați complet, corect și precis asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum și de a fi educați în calitatea lor de consumatori;

Art. 10 Drepturile consumatorilor, la încheierea contractelor, sunt:

a)libertatea de a lua decizii la achiziționarea de produse și servicii, fără a li se impune în contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale abuzive în vânzare, de natură a influența opțiunea acestora;

b)de a beneficia de o redactare clară și precisă a clauzelor contractuale, inclusiv a celor privind caracteristicile calitative și condițiile de garanție, indicarea exactă a prețului sau tarifului, precum și stabilirea cu exactitate a condițiilor de credit și a dobânzilor;

c)de a fi exonerați de plata produselor și serviciilor care nu au fost solicitate și acceptate;

(...) f) de a plăti, pentru produsele sau serviciile de care beneficiază, sume stabilite cu exactitate, în prealabil; majorarea prețului stabilit inițial este posibilă numai cu acordul consumatorului.

Art. 55 Pentru limitarea prejudicierii consumatorilor, agentul constatator poate dispune următoarele măsuri:

(…) 2.oprirea temporară a prestării serviciilor, importului, fabricației, comercializării produselor sau a utilizării acestora la prestarea serviciilor, până la remedierea deficiențelor, în cazul în care:

a)produsele nu sunt testate și/sau certificate conform normelor legale;

b)produsele nu îndeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, fără ca acestea să fie periculoase;

Art. 56 (1)Odată cu aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale, agentul constatator poate propune una dintre următoarele sancțiuni complementare:

a)închiderea temporară a unității pe o durată de cel mult 6 luni;

b)închiderea temporară a unității pe o durată de la 6 luni la 12 luni;

c)închiderea definitivă a unității;

d)suspendarea sau retragerea definitivă, după caz, a avizului, acordului sau a autorizației de exercitare a unei activități.

Legea nr. 193 din 6 noiembrie 2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori

Art. 1 (1)Orice contract încheiat între profesioniști și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.

(2)În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.

(3)Se interzice profesioniștilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Art. 4 (1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

(2)O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

(3)Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.

ANEXĂ: LISTA cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive

(1)Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:

a)dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.

Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.

O.U.G. nr. 50 din 9 iunie 2010 privind contractele de credit pentru consumatori

Art. 19 Se interzice perceperea unui comision de analiză dosar în cazul în care creditul nu se acordă.

Art. 86 (1)Încălcarea prevederilor art. 8, 9, 11-20, art. 22-28 și art. 29 alin. (2), art. 30, 31 și art. 32 alin. (1) și (2), art. 33, 34, art. 46-58 și art. 59 alin (3), art. 60-63, 65-78, 84 și 95 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 80.000 lei.

Art. 88 (1) Odată cu aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale, agentul constatator poate dispune următoarele sancțiuni contravenționale complementare:

a)respectarea imediată a clauzelor contractuale care au fost încălcate;

b)restituirea sumelor încasate fără temei legal, într-un termen de maximum 15 zile;

c)aducerea contractului în conformitate cu prevederile legale, în termen de maximum 15 zile;

d)repararea deficiențelor constatate prin procesul-verbal, în termen de maximum 15 zile.

(2)Neaducerea la îndeplinire a sancțiunilor contravenționale complementare dispuse în termenele și condițiile prevăzute în procesele-verbale de constatare a contravenției sau săvârșirea repetată în decurs de 6 luni de la prima constatare a uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 86 alin. (1) constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 80.000 lei - 100.000 lei.

Art. 95 Prevederile acestei ordonanțe de urgență nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrarii în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cu excepția dispozițiilor art.371, ale art. 66-69 și, în ceea ce privește contractele de credit pe durată nedeterminată existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, ale art.50-55, ale art. 56 alin. (2), ale art.57 alin. (1) si (2), precum și ale art.66-71.

2. Soluția instanței de judecată

1. Legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției

Instanța, analizând procesul-verbal de contravenție constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

2. Temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța a apreciat că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului deoarece acest gen de contravenție intră în sfera "acuzațiilor în materie penală" la care se refera primul paragraf al acestui articol.

În atare situație, întrucât procedura de soluționare a unei plângeri contravenționale este calificată drept o procedură "penală", contravenientul se bucură de protecția conferită în cadrul unei astfel de proceduri, printre care și prezumția de nevinovăție.

Pe de altă parte, după cum s-a arătat în hotărârea din cauza N_______ G_______ împotriva României, în principiu, C.E.D.O. nu se opune prezumțiilor de fapt și de drept, însă în materie penală statele contractante sunt obligate să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să încadreze aceste prezumții între niște limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și protejând dreptul la apărare (para. 30).

Procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, fiind un act administrativ.

În cauza de față, constatarea contravenției s-a făcut de către agentul constatator în baza:

- Convenției de credit nr. xxxxxxx/9.01.2008 (f. 9-20 dosar de fond), cu plan de rambursare (f. 21-27 dosar fond)

- Actului adițional nr. 1/3.04.2009 la Convenția de credit nr. xxxxxxx/9.01.2008 (f. 28- 29), cu plan de rambursare credit (f. 30-31).

Structurând cele imputate petentei prin procesul-verbal de contravenție, instanța reține că este vorba de trei comportamente considerate incorecte/abuzive:

1. Neefectuarea unei reanalize a creditului în sensul modificării clauzelor abuzive privind calculul dobânzii
2. Neclaritatea cu privire la caracterul fix sau variabil al dobânzii pe o perioadă determinată
3. Neeliminarea comisionului de risc pe perioada iunie-decembrie 2010.

Instanța va proceda la analiza acestor comportamente.

1. Neefectuarea unei reanalize a creditului în sensul modificării clauzelor abuzive privind calculul dobânzii (art. 3 lit. d)

Instanța a apreciat că și ultimul fapt imputat petentei și anume faptul că, în ciuda solicitării petentei de a reanaliza creditul, aceasta nu a invitat clientul pentru a oferi alternative, calcul modificare dobândă, privește comportamentul expus mai sus, fiind în directă legătură cu neefectuarea unei reanalize a creditului în vederea înlăturării clauzelor abuzive. De asemenea, chiar dacă în procesul-verbal s-a arătat că este vorba de clauze abuzive privind calculul dobânzii, instanța reține din ansamblul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție că este vorba de clauze privind modificarea dobânzii.

În primul rând, instanța trebuie să determine dacă art. 3 lit. d din contractul părților este o clauză abuzivă, iar în al doilea rând, dacă petenta avea obligația de a efectua o reanaliză a creditului.

1. Caracterul clauzei contractuale cuprinsă în art. 3 lit. d din contractul părților

Conform art. 3 lit. d din Condițiile speciale ale convenției, Banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând Împrumutatului noua rată a dobânzii. Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării.

Prin Actul adițional nr. 1/3.04.2009 a fost introdusă definiția Schimbărilor semnificative, acestea fiind considerate și înțelese de către împrumutat (…) ca reprezentând orice situații ce nu se încadrează în limitele condițiilor obișnuite ale pieței și care constau în : (i.) orice variație cu o cotă procentuală de 0,2% p.a. sau mai mare a valorii indicilor de referință ai pieței monetare, față de valoarea acestora la data de referință (ex. data acordării creditului, data revizuirii dobânzii curente etc.) (ii) orice modificări ale costurilor de refinanțare ale Băncii care ar genera o depășire a nivelului maxim acceptabil pentru aceasta în vederea continuării desfășurării activității, în legătură cu un anumit produs/serviciu, în condiții de profitabilitate și (iii) orice modificări legislative ce ar supune Banca la suportarea unor costuri noi/suplimentare/majorate față de cele avute în vedere la data de referință (ex. data acordării creditului, data revizuirii dobânzii curente etc.), incluzând, fără a se limita la situațiile prevăzute la Secțiunea 10, pct. 10.1 din prezentele Condiții Generale.

Instanța a constatat că prin Actul adițional nr. 1/3.04.2009 s-a urmărit conferirea previzibilității clauzei contractuale care oferea posibilitatea petentei de a revizui dobânda curentă, fiind oferită definiția schimbărilor semnificative în ipoteza cărora putea avea loc revizuirea dobânzii.

Instanța va verifica dacă art. 3 lit. d din contract este o clauză abuzivă prin raportare la cerințele art. 4 alin. 1 și alin. 1 lit. a din anexa Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori

Instanța reține faptul că atât art. 3 lit. d din contractul părților cât și definiția Schimbărilor semnificative din actul adițional nu au fost negociate de petentă, instituție bancară, deci profesionist, cu C_____ N______-A___, împrumutat –consumator, petenta nefăcând o astfel probă.

De asemenea, potrivit alin.1 lit. a din Anexa Legii nr. 193/2000 sunt clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Legiuitorul a mai precizat că prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.

Aplicând aceste prevederi la cauza de față, instanța reține că art. 3 lit. d din contractul părților este o clauză în temeiul căreia petenta-furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator în cazul schimbărilor semnificative. Nu au fost prevăzute în contract obligația unei notificări prealabile din partea petentei și nici dreptul consumatorului de a rezilia imediat contractul, nefiind îndeplinite condițiie alin.1 lit. a para. 2 din Anexa Legii nr. 193/2000. Astfel, clauza contractuală din art. 3 lit. d, care se completează cu pc. 1 din Condițiile Generale, secțiunea Definiții, este abuzivă.

Mai mult, instanța a reținut că pct. ii și iii din definiția schimbărilor semnificative presupun raportarea la aspecte care sunt fie imprevizibile pentru consumator, fie țin de aprecierea petentei-profesionist, creând în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Astfel, pct. ii face referire la posibilitatea modificării unilaterale a dobânzii când ar interveni orice modificări ale costurilor de refinanțare ale Băncii care ar genera o depășire a nivelului maxim acceptabil pentru aceasta în vederea continuării desfășurării activității, în legătură cu un anumit produs/serviciu, în condiții de profitabilitate. Or, întrucât doar petenta-profesionist poate aprecia care este nivelul maxim acceptabil pentru continuarea desfășurării activității în condiții de profitabilitate, rezultă cu evidență că acest punct permite abuzuri din partea petentei.

Totodată, această clauză creează un dezechilibru semnificativ între petentă și consumator, acesta fiind obligat a suporta o creștere o dobânzii cauzată de lipsa de profit a petentei. Astfel, consumatorul ar fi ținut să restituie suma împrumutată și dobânda în orice situație, indiferent de schimbări semnificative în traiul său, în timp ce petenta, profesionist și cu posibilități economice incomparabil mai mari, poate pretinde o sumă mai mare în ipoteza unor modificări ale costurilor de refinanțare care ar duce la pierderea profitului.

De asemenea, punctul iii. presupune suportarea de către consumator a creșterii dobânzii în cazul oricăror modificări legislative ce ar supune Banca la suportarea unor costuri noi/suplimentare/majorate față de cele avute în vedere la data de referință (ex. data acordării creditului, data revizuirii dobânzii curente etc.). În primul rând, clauza este contrară bunei credințe întrucât permite o modificare contractuală cu totul imprevizibilă pentru consumator. De asemenea, creează un dezechilibru semnificativ între petentă și consumator, acesta fiind obligat a suporta o creștere o dobânzii cauzată de schimbări legislative. După cum s-a arătat și mai sus, consumatorul ar fi ținut să restituie suma împrumutată și dobânda în orice situație, indiferent de schimbări legislative care presupun creșterea costurilor sale, în timp ce petenta, profesionist și cu posibilități economice incomparabil mai mari, poate pretinde o sumă mai mare în ipoteza unor modificări ale costurilor de refinanțare care ar duce la pierderea profitului.

Având în vedere toate cele expuse, instanța reține că art. 3 lit. d din Contractul părților este abuzivă.

2. Existența obligației petentei de a reanaliza creditul

Art. 1 alin. 3 din legea nr. 193/2000 interzice profesioniștilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Instanța reține că la momentul încheierii unui contract între profesioniști și consumatori profesionistul are o obligație de a nu face, în sensul neprevederii unor clauze abuzive. Totuși, această obligație nu se stinge după momentul încheierii contractului, transformându-se într-o obligația de a face, adică de a elimina eventualele clauze abuzive. Această interpretare rezultă din ansamblul legislației privind protecția consumatorilor, în special din obligația prevăzută de art. 9 din O.G. nr. 21/1992 în sarcina operatorilor economici - și anume de a se comporta corect, fiind susținută și de argumentul că este preferabilă pentru ambele părți o renegociere unei eventuale constatări a clauzelor abuzive, cu consecința considerării ca nescrise a respectivelor clauze.

Prin urmare, petenta avea o obligație de a renegocia contractul de credit încheiat cu numitul C_____ N______-A___. Petenta nu a respectat această obligație, nesusținând că ar fi renegociat contractul amintit.

Procedând astfel, petenta a folosit nu a avut un comportament corect față de consumator, încălcând prevederile art. 9 din O.G. nr. 21/1992 și săvârșind contravenția prevăzută de art. 50 alin. 1 lit. b din aceeași lege. Pe cale de consecință, procesul-verbal de contravenție este temeinic sub aspectul constatării acestei contravenții având ca element material neefectuarea unei reanalize a creditului în sensul modificării clauzelor abuzive privind calculul dobânzii (art. 3 lit. d).

2. Introducerea unor prevederi contractuale neclare privind caracterul fix sau variabil al dobânzii

Instanța a reținut că în Condițiile speciale ale Convenției la pct. 3 se arată că rata dobânzii curente este de 5.95% p.a. În condițiile generale ale Convenției pct. 3.1.2. lit. c rata dobânzii curente este fixă sau variabilă, exprimată în formă procentuală (ex. x %), valoarea sa fiind menționată în Condițiile speciale.

Prin Actul adițional nr. 1/3.04.2009 s-a modificat pct. 3.1.2. lit. c din Condițiile Generale ale Convenției, noul conținut fiind c) Rata dobânzii curente este exprimată în formă contractuală (ex. x%), valoarea sa fiind menționată în Condițiile Speciale.

Din noile prevederi contractuale acceptate de împrumutatul C_____ N______ A___ rezultă că rata dobânzii este una fixă, fiind eliminată sintagma sau variabilă. Pe cale de consecință, instanța constată că din prevederile contractuale rezultă că dobânda contractuală este una fixă. Astfel, procesul-verbal de contravenție, constatând lipsa menționării caracterului fix sau variabil al dobânzii contractuale, este netemeinic sub acest aspect, urmând a fi anulat.

3. Neeliminarea comisionului de risc pe perioada iunie-decembrie 2010

Instanța a verificat dacă petentei îi incumba obligația de a elimina comisionul de risc pe perioada iunie-decembrie 2010.

Contractul de credit supus analizei instanței a fost încheiat la data de 09.01.2008, anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr.50/2010.Potrivit dispozițiile art. 95 din acest act normativ, prevederile ordonanței de urgență nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, care este și cazul de față.

Astfel, instanța reține că potrivit acestui act normativ special, nu există obligativitatea eliminării comisionului de risc cu privire la contractul xxxxxxx/09.01.2008 .

Nu poate fi reținută apărarea intimatului în sensul că fapta contravențională constând în perceperea comisionului de risc pentru perioada iunie 2010-decembrie 2010 ar fi prevăzută de dispozițiile din O.G. nr. 21/1992, si nu de O.U.G. nr. 50/2010. Art. 9 din O.G. nr. 21/1992 impune în sarcina prestatorilor de servicii obligația de a pune pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, de a se comporta în mod corect în relațiile cu consumatorii și de a nu folosi practici comerciale abuzive. Acest text normativ are, de regulă, valoarea unei norme generale, de regulă existând norme speciale de incriminare și sancționare a contravențiilor. O astfel de normă specială este art. 19 din O.U.G. art. 50/2010, fapta contravențională fiind sancționată de art. 86 alin. 1 din același act normativ.

În condițiile în care actul normativ special în materia comisionului de risc prevede inaplicabilitatea acestuia contractelor în curs de derulare la data intrării sale în vigoare, este nelegală sancționarea petentei pentru o faptă permisă de textul special, în baza normei generale prevăzute de O.G. nr. 21/1992, întrucât ar fi eludate dispozițiile normei speciale.

Art. 95 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2010, în forma inițială, prevedea că pentru contractele aflate în curs de derulare, creditorii au obligația ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, să asigure conformitatea contractului cu dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență. Modificarea ulterioară în sensul precizării inaplicabilității acestui act normativ la contractele în curs de derulare a reprezentat o lege contravențională mai favorabilă, o fapta precum menținerea comisioanelor de risc în contract încheiate anterior intrării în vigoare a ordonanței de urgență neîntrunind elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 19. Astfel, date fiind efectele aplicării legii contravenționale mai favorabile, nu poate fi considerat că a existat o obligație de eliminare a comisioanelor de risc în perioada iunie 2010 - decembrie 2010 (perioada care se întinde de la momentul apariției O.U.G. nr. 50/2010 și până la data la care a intrat în vigoare Legea nr. 288/2010, legea de modificare a ordonanței).

Astfel, perceperea comisionului de risc inclusiv pentru perioada iunie 2010 - decembrie 2010 este permisă de O.U.G. nr. 50/2010. De asemenea, acest comportament permis nu poate reprezenta un comportament incorect în relațiile cu consumatorii sau o practică comercială abuzivă. Mai mult, instanța reține argumentul prime instanțe fond conform căruia este inexplicabil de ce presupusa contravenție continuă a petentei a fost reținută în sarcina petentei doar pentru intervalul iunie 2010-decembrie 2010, în condițiile în care comisionul de risc este perceput și în prezent de petentă iar art. 9 din din O.G. nr. 21/1992 nu a suferit modificări în perioada menționată.

Având acestea în vedere, instanța a constatat că reținerea contravenției constând în perceperea comisionului de risc în perioada iunie 2010-decembrie 2010 este nelegală, fapta contravențională neexistând.

În aceste condiții sancționarea petentei pentru neeliminarea comisionului de risc este nelegală.

II. Măsura dispusă la lit. K din procesul-verbal de contravenție (obligarea petentei la reanaliza condițiilor contractuale)

Instanța a reținut că intimata nu a arătat temeiul de drept al acestei măsuri dispuse prin procesul-verbal de contravenție nici în cadrul acestui actul administrativ, nici ulterior prin întâmpinare sau prin motivele de recurs.

De asemenea, în cuprinsul art. 56 alin.1 din O.G. nr. 21/1992 nu se regăsește o măsură precum cea dispusă (de reanaliză a condițiilor contractuale).

Totodată, instanța a reținut că art. 88 din O.U.G. nr. 50/2010 prevede mai multe măsuri complementare care pot fi dispuse de agentul constatator. Aceste măsuri privesc însă doar contravențiile prevăzute de O.U.G. nr. 50/2010, neputând fi aplicate în cazul contravențiilor prevăzute de O.G. nr. 21/1992 întrucât s-a crea o lex tertia.

Pe cale de consecință, instanța a constatat că măsura este nelegală, nefiind prevăzută de lege, procesul-verbal de contravenție urmând a fi anulat și sub acest aspect.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate, instanța a reținut că petenta a arătat că a efectuat cheltuieli de judecată constând în plata onorariului avocațial în cuantum de 310 lei (factura __________ nr. xxxxxx/11.12.2014). Întrucât plângerea contravențională a fost admisă în parte, anulând parțial procesul-verbal de contravenție atacat, în bata art. 274 C. proc. civ. din 1865, va admite în parte cererea petentei și va obliga intimatul la plata sumei de 275 lei cu titlu de cheltuielilor de judecată.

Pentru toate motivele arătate, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a admits în parte plângerea-contravențională și a anula procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx/25.01.2013.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurentul – C___________ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA SUD MUNTENIA. CJPC Prahova, înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal, la data de 16.04.2015, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile recurate și pe fond respingerea plângerii contravenționale și menținerea ca legal și temeinic a procesului verbal, în integralitatea sa.

În motivarea recursului a arătat că nelegalitatea prevăzută de art. 304 pct. 7. –hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, raportat la art. 312 C pr civ, și art. 304 pct. 9 C pr civ, hotărâre ce s-a dat cu aplicarea greșită a legii.

De asemenea solicită analiza cauzei sub toate aspectele, în conformitate cu disp. art. 304 indice 1 C pr civ, dat fiind faptul că sentința nu poate fi atacată cu apel.

Consideră că instanța a făcut o interpretare vădit eronată a legii motivat de faptul că sancțiunea aplicată de către organul de control a fost temeinică și legală, în speță reținându-se în mod corect prin procesul verbal, încălcarea art. 9 din OG 21/1992.

Arată că trebuia să aibă drept consecința menținerea pvcc, în integralitatea sa, întrucât contravenția subzistă, chiar atunci când fapta este urmarea chiar a unei singure modalități de manifestare.

Mai arată că intimata petentă nu a făcut în nici un fel, proba contrară împotriva constatărilor din pvcc, considerând că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate în raport de actele și lucrările dosarului și ținând cont de dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției __________ xxxxxxx nr. 15/25.01.2013, petenta a fost sancționată contravențional reținându-se că, urmare reclamațiilor formulate se confirmă faptul că Banca nu a procedat la reanalizarea creditului acordat în 2007 petentului, în sensul că nu s-au modificat clauzele abuzive privind calculul dobânzii ( art. 3 lit. d), nu rezultă daca dobânda este fixă sau variabilă - pe o anumita perioadă, nu a eliminat comisionul de risc pe perioada iunie – decembrie 2010. De asemenea, cu toate că s-a adresat instituției bancare pentru reanalizare credit, aceasta nu a invitat clientul pentru a oferi alternative, calcul modificare dobândă. S-a mai arătat că se încalcă prevederile O.G. nr. 21/1991 r. 2, art. 9, coroborat cu art. 5 și 7 O.G. nr. 2/2001.

S-a reținut că faptele reprezintă contravenția prevăzută de art. 9 din O.G. 21/1991, actul normativ care sancționează contravenția fiind art. 5 și art. 7 din O.G. nr. 2/2001. A fost aplicată sancțiunea avertismentului.

Tribunalul constată că instanța de fond a analizat criticile privind procesul-verbal de contravenție contestat și a motivat soluția de admitere în parte a plângerii cu privire la faptele având ca element material: introducerea unor prevederi contractuale neclare privind caracterul fix sau variabil al dobânzii și neeliminarea comisionului de risc pe perioada iunie-decembrie 2010 și, totodată, a măsurii dispuse la lit.k din procesul-verbal de contravenție (obligarea petentei la reanalizarea condițiilor contractuale).

Astfel, în ceea ce privește prevederile contractuale privind caracterul fix sau variabil al dobânzii, tribunalul constată că prin actul adițional nr.1/03.04.2009 s-a modificat pct.3.1.2. lit.c din Condițiile Generale ale Convenției și aceste noi prevederi contractuale au fost acceptate de împrumutatul C_____ N______ A___ , rezultând că rata dobânzii este una fixă.

Privitor la neeliminarea comisionului de risc pe perioada iunie-decembrie 2010, tribunalul constată că, în mod corect instanța de fond a reținut că pentru perioada iunie 2010-decembrie 2010 este permisă de O.U.G.nr.50/2010 perceperea comisionului de risc, întrucât contractul de credit supus analizei instanței de fond a fost încheiat la data de 09.01.2008, anterior intrării în vigoare a O.U.G.nr.50/2010, iar potrivit dispozițiilor art.95 din O.U.G.nr.50/2010, prevederile ordonanței de urgență nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență.

Or, actul normativ în materia comisionului de risc prevede inaplicabilitatea acestuia contractelor în curs de derulare la data intrării sale în vigoare, respectiv perceperea comisionului de risc pentru perioada iunie 2010-decembrie 2010 este permisă de O.U.G. nr.50/2010.

Referitor la măsura dispusă la lit.k din procesul-verbal de contravenție (obligarea petentei la reanalizarea condițiilor contractuale), tribunalul constată că recurenta-intimată nu a arătat temeiul de drept al acestei măsuri, iar dispozițiile art.88 din O.U.G.nr.50/2010 prevede mai multe măsuri complementare care pot fi dispuse de agentul constatator care privesc doar faptele contravenționale prevăzute de acest act normativ, neaplicabil în cauza de față. În plus, în cuprinsul dispozițiilor art.56 alin.1 din O.G.nr.2/1991 nu se regăsește vreo măsură de reanalizare a condițiilor contractuale.

Tribunalul reține că instanța de fond la acordarea cheltuielilor de judecată, a apreciat în concret cuantumul acestora și a admis în parte cererea petentei și a obligat intimatul la plata sumei de 275 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Totodată, tribunalul observă că în dispozitivul sentinței recurate cuantumul cheltuielilor de judecată este de 705 lei. Potrivit dispozițiilor art.281^2a C.pr.civ. îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art.281-281².

Pentru că niciunul din motivele invocate în susținerea recursului nu poate fi primit, în baza dispozițiilor art.312 C.pr.civ. , tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul formulat de recurent – C___________ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA SUD MUNTENIA. CJPC Prahova, cu sediul în Ploiești _________________________, jud. Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 896/2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata – _______________________, cu sediul în București, ___________________. 42, _______________, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10.06.2015.

Președinte, Judecător, Judecător,

Ștefuc L______ L____ C____ M______ P_____ C_______

Grefier,

G_______ C_________

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red.Ș.L/2 ex./2015

J.F. I____ M____ C_______ – Judecătoria Ploiești

d.f. XXXXXXXXXXXXXX