R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

SECȚIA CIVILĂ

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx / e-mail xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2207 / 2015

Ședința publică din data de 10 septembrie 2015

Instanța constituită din :

Președinte : R____ M__________

Grefier : M________ G______ M_____

Pe rol se află soluționarea plângerii formulate de petenta C_______ Națională „Poșta Română” SA, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Hunedoara, având ca obiect – anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu se prezintă.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța, în temeiul art. 131 Cod proc. civ., verificându-și din oficiu competența, constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, conform art. 94 pct. 3 Cod proc. civ. raportat la art. 32 al. 1 din OG 2/2001.

Apoi, în baza art. 258 Cod proc. civ., instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosar și, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, incidente de soluționat și probe de administrat, reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra plângerii de față, constată:

Prin plângerea înregistrată la această instanță la data de 23.04.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petenta C_______ NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A., cu sediul în București, Bvd. Dacia nr. 140, sector 2, a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I____________ GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE - I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN HUNEDOARA, cu sediul în D___, ______________________. 130, jud. Hunedoara, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 27.03.2015 și să fie exonerată de la plata amenzii aplicate. În subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment.

În motivarea plângerii, petenta a arătat, în esență, că în urma controlului efectuat de organele de poliție la Oficiul Poștal D___ 4, s-a constatat că nu a asigurat menținerea în stare de funcționare a sistemului TVCI. Petenta a apreciat, însă, că acest oficiu are mijloace suficiente de asigurare a pazei, chiar legiuitorul prevăzând alternativa montării de diferite sisteme de securitate în funcție de valorile deținute de unitatea respectivă.

Chiar și în cazul răspunderii contravenționale, petenta a arătat că se aplică prezumția de nevinovăție, dar și principiul in dubio pro reo, solicitând instanței să constate că nemenționarea valorii monetare manipulate zilnic prin ghișeu și implicit individualizarea sancțiunii aplicate, conduce automat la anularea sancțiunii, atâta timp cât legiuitorul a înțeles, prin normele metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003, să clasifice gravitatea acestor sancțiuni în funcție de valoare.

Petenta a invocat excepția prematurității aplicării amenzii, raportat la termenul de 24 luni acordat prin HG nr. 301/2012, arătând că, prin art. 7 din acest act normativ, legiuitorul a înțeles să acorde un termen de 24 luni persoanelor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 333/2003, în vederea stabilirii modului de funcționare potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice. Petenta a arătat că, în cazul unei societăți comerciale cu capital de stat, hotărârile, inclusiv cele de achiziționare, sunt limitate de Adunarea generală a acționarilor și a solicitat instanței să constate că, din momentul alocării de fonduri pentru achiziție și până la momentul instalării sistemului video, trebuie escaladate mai multe etape, care necesită foarte mult timp, motiv pentru care legiuitorul a prelungit termenul de 18 luni la 24 de luni, termen care începe să curgă de la data de 16.06.2014.

Petenta a invocat, de asemenea, excepția nulității procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, arătând că formularea obiecțiunilor este extrem de importantă, deoarece constituie o garanție reală a respectării dreptului pe care îl are contravenientul. A mai arătat că dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 trebuie interpretate în sensul că încheierea procesului-verbal în lipsa contravenientului trebuie să fie urmarea refuzului acestuia expres sau tacit de a se prezenta în fața agentului constatator.

În drept, a invocat Legea nr. 333/2003, HG nr. 301/2012, OG nr. 2/2001, C.proc.civ.

În probațiune, petenta a depus, în copie, procesul-verbal contestat, referat, hotărâre, certificat de înregistrare, practică judiciară.

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei, anulată la dosar.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, arătând, în esență, că săvârșirea faptei de către petent rezultă din probele depuse la dosar, din procesul-verbal de contravenție și din raportul agentului constatator. A mai arătat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de OG nr. 2/2001, de către un reprezentant al statului aflat în exercițiul funcțiunii, motiv pentru care trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, în măsura în care agentul a constatat personal cum s-au petrecut faptele.

În drept, a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 și art. 205-208 C.proc.civ.

În probațiune, intimatul a depus procesul-verbal contestat, dovada comunicării acestuia, procese-verbale de control, delegații de control, raportul agentului constatator.

În cauză a fost încuviințată și s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând plângerea de față prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 19.05.2014, petenta a fost sancționată contravențional, de către reprezentanții intimatei, cu amendă în cuantum de 2.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 50 lit. e) din Legea nr. 333/2003 și sancționată de art. 59 lit. b) din același act normativ, reținându-se în sarcina acesteia că nu a asigurat menținerea în stare de funcțiune a sistemului TVCI la Oficiul Poștal D___ 4.

Ca și aspect preliminar, instanța apreciază că excepțiile invocate de către petentă reprezintă, în fapt, apărări de fond și nu veritabile excepții, urmând a le analiza în mod corespunzător.

În urma verificării, din perspectiva dispozițiilor art. 34 și art. 31 alin. (1) din OG nr. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.

Analizând legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție contestat, instanța constată că acestuia nu îi este incidentă nici o cauză de nulitate absolută, din cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, fiind încheiat cu respectarea cerințelor legale din punctul de vedere al formei sale.

Susținerile petentei, potrivit cărora valabilitatea procesului-verbal este afectată de faptul că nu i-a fost adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, sunt neîntemeiate, întrucât procesul-verbal a fost întocmit în lipsa sa, astfel cum rezultă din mențiunile înscrise de agentul constatator, nefiind, astfel, posibil ca acesta din urmă să-și îndeplinească, în mod efectiv, obligația legală.

Pe de altă parte, astfel cum a statuat și ICCJ prin Decizia nr. XXII/2007, prin care a fost admis recursul în interesul legii, nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției, situație în care instanța amintește că anularea acestui act este posibilă numai în măsura în care nerespectarea dispozițiilor sus menționate a cauzat petentului o vătămare ce nu poate fi înlăturată în altă modalitate decât prin anularea actului sancționator. Or, petenta din prezenta cauză nu a făcut dovada unei asemenea vătămări, ci, din contră, se regăsește în situația de a-și susține obiecțiunile chiar în fața instanței de judecată.

În ceea ce privește temeinicia actului atacat, instanța constată că, potrivit art. 50 lit. e) din Legea nr. 333/2003, conducătorii unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) din lege, în care funcționează sisteme de pază, au obligația de a sigura executarea amenajărilor și a instalațiilor necesare desfășurării serviciului de pază, precum și introducerea, întreținerea și menținerea în stare de funcționare a sistemelor tehnice de legătură, de pază și de alarmă împotriva efracției; încălcarea acestor dispoziții fiind sancționată, potrivit art. 59 alin. 1 lit. b) din același act normativ, cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei.

În sprijinul acuzației ce se aduce petentei din prezenta cauză stă procesul-verbal de constatare a contravenției. Deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din interpretarea dispozițiilor art. 31-36 din acest act normativ și potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de conformitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Pe de altă parte, instanța apreciază ca nefondate și susținerile petentei privind prematuritatea aplicării sancțiunii, întrucât data de 01.01.2015, prevăzută de art. 7 alin. 1 din HG nr. 301/2012, nu reprezintă un termen până la care legiuitorul a înțeles să suspende executarea obligațiilor reglementate de art. 50 din Legea nr. 333/2003, ci momentul de la care unitățile prevăzute de art. 2 alin. 1 din actul normativ trebuie să respecte condițiile de funcționare regelementate de normele metodologice de aplicare a legii.

D____ urmare, instanța constată că petenta nu a făcut dovada contrară celor reținute în conținutul actului atacat iar prin probele administrate la dosar, a fost dovedită vinovăția acesteia cu privire la săvârșirea contravenției, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, în cauză nefiind incidentă nici o cauză exoneratoare de răspundere.

Analizând individualizarea sanțiunii se reține că, potrivit art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001, instanța poate hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate iar această prerogativă privește tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii, respectiv cuantumul acesteia sau alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile. De asemenea, în baza art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci doar un mijloc prin care se protejează relațiile sociale și se formează un spirit de responsabilitate.

Ca si natură, avertismentul reprezintă o sancțiune pur morală ce se aplica în cazul contravențiilor ce prezintă un grad de pericol social redus, instanța putând dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului pentru plângerea contravențională prin care se invocă netemeinicia aplicării sancțiunii amenzii contravenționale iar potrivit disp. art. 7 alin. 3 din OG 2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Instanța apreciază că sancțiunea aplicabilă trebuie dozată în așa fel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ. Numai în acest fel putem spune că se asigură proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne prejudiciat prin acțiuni antisociale și respectarea dreptului de proprietate și la apărare al persoanei sancționate contravențional.

În concluzie, raportat la conduita și persoana contravenientului, unicitatea faptei (în speță intimatul nu a probat că petenta ar mai fi fost sancționată anterior pentru fapte similare), instanța apreciază că, respectând principiul proporționalității, sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petente asupra obligațiilor ce-i revin potrivit dispozițiilor legale, formându-se convingerea instanței că această faptă nu va mai fi repetată, motiv pentru care va înlocui amenda aplicată cu avertisment.

Prin urmare, pentru cele ce preced, instanța, în temeiul prevederilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, va admite în parte plângerea, în sensul că va înlocui amenda aplicată prin procesul-verbal contestat cu sancțiunea avertisment. De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 38 alin. 3 din OG 2/2001, pentru executarea sancțiunii avertismentului, va atenționa petenta asupra pericolului social al faptei și îi va recomanda ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale în materie.

Având în vedere dispozițiile art. 47 din OG 2/2001 raportat la art. 453 Noul Cod procedură civilă, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece nu au fost solicitate.

Fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea formulată de petenta C.N. Poșta Română S.A., cu sediul în mun. București, ____________________, sector 2, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, cu sediul în municipiul D___, _______________________. 130, județul Hunedoara și, în consecință:

Înlocuiește amenda de 2000,00 lei aplicată petentului prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 27 martie 2015, cu sancțiunea contravențională ,,Avertisment”.

Atenționează petenta asupra pericolului social al faptei și îi recomandă ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2015.

Președinte, Grefier,

R____ M__________ M________ G______ M_____

red/teh., RM/MGM, 4 ex./11.09.2015