Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX apel pl. contraventionala

R O MA N I A

TRIBUNALULDAMBOVITA

SECTIA A II-A CIVILA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA NR.542

Ședința publică din data de 22 octombrie 2014

Instanța constituită din:

Președinte – A______ L____ B___

Judecător – A__-M____ G______

Grefier - Antuaneta B_____

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul-intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, ____________________, nr. 64, județ Dâmbovița în contradictoriu cu intimatul-petent T______ D______, domiciliat in Târgoviște, ______________________, ________________________________, împotriva sentinței nr. 4844/16.12.2013 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect plângere contravențională.

Cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 (1) lit. i din Legea nr. 146/1997 și art. 1 (2) din OG nr. 32/1995.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței stadiul pricinii, modul de îndeplinire a procedurii de citare. De asemenea, se referă faptul că apelul este scutit de plata taxei de timbru, că în procedura de regularizare a cererii de apel a fost depusă la dosar întâmpinare formulată de intimatul petent T______ D______ și răspuns la întâmpinare formulat de I__ Dâmbovița, după care:

Considerându-se lămurit cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, având în vedere că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul închide dezbaterile și rămâne în deliberare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4844/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, instanța a respins exceptia tardivitatii plangerii formulate de petentul Tabarca D______ și a admis în parte plângerea contraventionala, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Dambovita, constatând prescrisa executarea sanctiunii contraventionale aplicate prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor ________ nr.xxxxxxx/15.08.2012.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele :

Cu privire la excepția tardivității formulării plângerii, invocată de intimat prin întâmpinare, instanța a respins-o, apreciind că, față de împrejurarea că s-a efectuat comunicarea prin afișare la domiciliul petentului fără a se face dovada că, în prealabil, procesul-verbal a fost comunicat prin poștă, cu aviz de primire, procedura de comunicare nu a fost îndeplinită în mod legal și, prin urmare, petentul se afla în termenul de 15 zile stabilit pentru depunerea plângerii contravenționale la momentul sesizării instanței.

In ceea ce priveste legalitatea procesului verbal, instanta a constatat ca acesta a fost încheiat cu respectarea cerintelor prevazute de art. 16 din OG nr. 2/2001. De asemenea, au fost respectate dispozitiile art. 19 din acelasi act normativ, fiind semnat de agentul constatator . Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, constituie contravenție săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea sau onoarea acestora sau a instituțiilor publice.

Astfel, instanța a reținut că fapta pentru care a fost sancționata petentul este probată prin depozitia martorului ascultat, ca este dovedita îndeplinirea condiției prevăzute de lege ca fapta să fie săvârșită „în public” , având în vedere că acțiunea interzisă de legea contravențională a avut loc în prezența altor persoane , dar și pe aceea a lezării demnității persoanei căreia petentul i-a adresat injurii ( o consecință alternativă a faptei prevăzute de textul sancționator).

Instanța a reținut astfel că proba testimoniala administrata în cauză dovedeste existența faptei contravenționale (astfel cum este ea descrisă de conținutul normei juridice care o sancționează ) și vinovăția petentului, ca acesta nu a probat existenta unei situatii de fapt contrare celei retinute in procesul verbal, care sa conduca la exonerarea de raspunderea contraventionala și că sancțiunea este corect individualizată și stabilită în limitele prevăzute de lege, fiind aplicată proporțional cu gradul de pericol social al faptei săvârșite , ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta , de modul și mijloacele de comitere a acesteia , de scopul urmărit , de urmarea produsă , precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Sub aspectul prescripției executării sancțiunii contravenționale la care a facut referire petentul prin plangerea formulata, instanța a reținut că, potrivit art. 14 din O.G. nr. 2/2001 „executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii”.

Potrivit art. 26 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, „În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii”, iar art. 27 din același act normativ reglementează modalitățile de comunicare, respectiv prin poștă cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.

Prin decizia în interesul Legii nr. 10/2013, Inalta Curte de Casatie si Justitie a considerat că modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire. Inalta Curte a considerat ca numai în ipoteza în care se consideră că îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișarea actului se află într-un raport de subsidiaritate față de comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, se poate afirma că sunt respectate garanțiile procedurale, ca petentului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).

Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 a Curții Constituționale confirmă ipoteza susținută, statuând că rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire, "constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate [...]. Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate".

Astfel, Inalta Curte a retinut ca procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.

Instanta a reținut ca procesul-verbal contestat în cauză nu a fost semnat de către petent la data întocmirii sale, respectiv 15.08.2012, întrucât acesta a refuzat semnarea. Din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare comunicat de către intimat rezultă că actul constatator a fost afișat la domiciliul petentului, fără a-i fi comunicat in prealabil prin posta, astfel că se poate constata că procesul-verbal nu a fost comunicat și adus la cunoștința petentului . Prin urmare, în termen de o lună de la data întocmirii acestuia, executarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei s-a prescris, în conformitate cu art. 14 din O.G. nr. 2/2001.

Pentru aceste considerente, constatând pe de o parte ca plangerea este formulata in termenul prevazut de lege, dar si faptul că există un impediment la executarea sancțiunii aplicate prin procesul-verbal contestat, legal și temeinic întocmit, instanța a respins exceptia tardivitatii, a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul Tabarca D______ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dambovita și a constatat prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei aplicată prin procesul-verbal contestat.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, care a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal contestat ca fiind legal și temeinic.

În motivele de apel, apelantul intimat a susținut că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică .

În opinia sa, instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, întrucât procesul verbal de contravenție a fost comunicat prin afișare la data de 15.08.2012, în timp ce decizia nr. 20 a fost pronunțată de ÎCCJ la data de 10.06.2013 și nu poate produce efecte în mod retroactiv așa cum prevăd dispozițiile art.517 alin.4 Cod procedură civilă.

Instanța de fond a făcut trimitere și la dispozițiile Deciziei nr. 1254/2011 a Curții Constituționale însă a interpretat eronat considerentele expuse de Curte.

Apelantul intimat susține că în cauza de față nu este aplicabilă Decizia nr. 10 a ÎCCJ, iar Decizia 1254/2011 este irelevantă mai ales că excepția ridicată a fost respinsă, instanța de fond pronunțându-se numai cu privire la excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale fără a mai intra pe fondul cauzei, deși această excepție, odată admisă, nu produce efecte decât asupra amenzii contravenționale fără a afecta legalitatea procesului verbal de contravenție.

Apelantul intimat solicită să se constate că procesul verbal de contravenție a fost comunicat în termen, că Decizia nr. 10 a ÎCCJ nu este aplicabilă în cauză, iar plângerea contravențională a fost introdusă peste termenul legal.

Pentru aceste motive, solicită admiterea excepției tardivității introducerii plângerii contravenționale, să se anuleze cererea de chemare în judecată, admiterea apelului, modificarea sentinței apelate, în sensul respingerii în fond plângerii contravenționale și menținerii procesului verbal contestat ca fiind legal și temeinic.

În drept, apelantul a invocat dispozițiile art.466 Cod procedură civilă.

La data de 30.05.2014, intimatul petent T______ D______ a formulat întâmpinare prin care a susținut că procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor ________ nr.xxxxxxx/15.08.2012 este netemeinic și nelegal ; solicită anularea acestuia, întrucât agentul constatator a încălcat dispozițiile art.16 alin. 1 din OG nr. 2/2001. În opinia sa, apelantul intimat nu a făcut nicio referire la prezumția de nevinovăție, prevăzută de art.6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care este aplicabilă și în cazul sancțiunilor contravenționale, în aceste condiții nu intimatul petent trebuia să facă proba nevinovăției sale, ci autoritatea din care face parte agentul constatator are obligația de a proba existența faptei.

Intimatul petent susține, în continuare, că procesul verbal ce i-a fost încheiat este de fapt o înscenare a numitului C______ C_______ împreună cu agentul constatator și deși apelantul insistă pe tardivitatea introducerii plângerii, instanța de fond a admis plângerea contravențională pe care a formulat-o datorită faptului că el a făcut proba că procesul verbal nu a fost afișat la ușa sa, ci a ajuns la serviciul de taxe și impozite din cadrul primăriei între 14.01.2013 și 28.02.2013 și a aflat de existența lui la momentul când a dorit să își plătească un impozit.

Intimatul petent susține că a solicitat organului fiscal să comunice data la care a fost comunicat procesul verbal însă a fost refuzat, în opinia sa, conform dispozițiilor legale, organul care a aplicat sancțiunea era obligat să îi comunice actul constatator în termen de o lună de la data aplicării acesteia, în final solicitând ca martorul din procesul verbal să fie din nou citat și audiat,pentru că la instanța de fond nu s-a prezentat .

La data de 11.06.2014, apelantul intimat I__ Dâmbovița a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat, în esență, susținerile din cererea de apel referitoare la criticile aduse sentinței de fond și în plus, a afirmat, că chiar și în ipoteza în care agentul constatator ar fi încălcat dispozițiile legale, ar fi devenit incidente dispozițiile Deciziei ICCJ nr. 22/2007, astfel că revenea intimatului obligația de a face dovada că i s-a pricinuit o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului sancționator, or intimatul nu a făcut această dovadă.

Totodată, solicită ca instanța să ceară intimatului să se limiteze strict la obiectul cauzei și să aibă în vedere faptul că parte în proces este I__ Dâmbovița și nicidecum consilierul juridic.

Apelantul intimat susține că intimatul interpretează discreționar dispozițiile CEDO și că în cauză nu este aplicabilă cauza A_____ contra României, dar este aplicabilă cauza N_______ G_______ împotriva României, în care s-a constatat că statul român a respectat exigențele art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție, specifică materiei penale, dar aplicabilă și în domeniul contravențional, în anumite condiții, reclamanta având posibilitatea în cadrul procedurii interne să prezinte probe pentru a răsturna prezumția relativă de care beneficia procesul verbal contestat, potrivit legii naționale.

În opinia apelantului intimat nu este utilă soluționării cauzei emiterea unei adrese către organul fiscal, întrucât intimatul petent face confuzie între comunicarea procesului verbal de contravenție către contravenient și trimiterea procesului verbal organului fiscal pentru luarea în debit, fiind irelevantă data la care organul fiscal a primit procesul verbal de contravenție, întrucât apelantul a pus în discuție tardivitatea introducerii plângerii contravenționale.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.

Referitor la excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, tribunalul apreciază că, instanța de fond, în mod corect a respins această excepție, având în vedere că prin Decizia nr. 10/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, stabilind că modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.

În aceste condiții, intimatul era obligat să-i comunice petentului procesul verbal, mai întâi prin poștă, cu confirmare de primire, iar în condițiile în care nu reușea comunicarea prin această modalitate, avea posibilitatea să recurgă la afișarea procesului verbal la domiciliul contravenientului.

Se poate observa că intimatul în ziua întocmirii procesului verbal (15.08.2012 – fila 8 dosar fond ), a procedat și la afișarea acestuia, la domiciliul petentului.

Cum intimatul nu a făcut dovada că anterior comunicării prin afișare la domiciliul petentului, s-a încercat comunicarea procesului verbal, prin poștă, cu aviz de primire, tribunalul apreciază că procedura de comunicare nu a fost legal îndeplinită, astfel că petentul, la momentul formulării plângerii contravenționale era în termenul legal, de 15 zile în care putea contesta procesul verbal.

Cu privire la excepția prescripției sancțiunii, tribunalul apreciază că, față de dispozițiile art. 14 din OG nr. 2/2001, coroborate cu motivele care au stat la baza respingerii excepției tardivității formulării plângerii, această excepție a fost admisă în mod corect, ținând cont și de Decizia nr. 10/2013 a I.C.C.J. , respectiv de Decizia nr. 1254/22 septembrie 2011 a Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse, tribunalul urmează ca în baza art. 480 Cod procedură civilă, să respingă apelul, păstrându-se sentința instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul-intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, ____________________, nr. 64, județul Dâmbovița în contradictoriu cu intimatul-petent T______ D______, domiciliat in Târgoviște, ______________________, ________________________________, împotriva sentinței nr. 4844/16.12.2013 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 22 octombrie 2014.

Președinte,Judecător,

A______ L____ B___ A__- M____ G______

Grefier ,

Antuaneta B_____

Red. ALB/AB/ȘEM

4 ex/ 19.12.2014

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Judecătoria Târgoviște

Judecator fond – Găisteanu L____