Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. xxxxx

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 19.10.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE R_____ C_______ B______

GREFIER C_____ I_____ Ț____-F____

Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe petentul T____ M_____, și pe intimata DIRECȚIA G_______ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - BRIGADA DE POLIȚIE RUTIERĂ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________ NR. xxxxxxx.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de a delibera a amânat pronunțarea la data de 19.10.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.05.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX petentul T____ M_____ a solicitat instanței, în contradictoriu cu Direcția G_______ de Poliție a Municipiului București Brigada Rutieră, anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/26.04.2015.

În motivarea plângerii, petentul a arătat instanței că a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXX, taxi, proprietate personală la data de 20.04.2015 la ora 19:50 la iar la Piața Presei Libere a fost oprit de un agent de poliție care i-a solicitat documentele însă acesta a constatat că îi lipsește atestatul profesional, în original, și a arătat o copie xerox pe care agentul constatator nu a luat-o în considerare și i-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 4500 lei.

În drept, petentul nu și-a motivat cererea.

În dovedirea cererii acesta a solicitat proba cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform art.19 din OUG 80/2013.

Intimata a depus la data de 23.06.2015 întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivare intimata a învederat că procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic iar susținerile petentul sunt simple afirmații nedovedite prin nici un mijloc de probă acesta având sarcina de a proba afirmațiile sale conform art. 249 C.proc.civ.

În drept intimata a invocat prevederile OG 2/2001 și art. 52 alin.3 lit. s din Legea 38/2003.

În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și că se opune încuviințării ca martor a vreuneia din persoanele menționate în art.315 C.proc.civ.

Prin răspuns la întâmpinare depus la data de 13.07.2015, petentul a arătat instanței că în procesul-verbal se menționează că nu a prezentat atestatul în original dar nu s-a menționat că i-a fost prezentată o copie.

A mai arătat petentul că individualizarea sancțiunii a fost realizată în mod eronat către limita superioară de 5000 lei, fiind disproporționată față de faptul că a prezentat agentului constatator toate documentele solicitate, chiar dacă atestatul profesional era în copie. Totodată petentul a solicitat audierea martorului asistent, întrucât la întocmirea procesului-verbal nu a fost prezentă nicio persoană.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr.xxxxxxx/26.04.2015, petentul a fost sancționat contravențional pentru că, efectuat transport în regim taxi, fără client, fără a avea asupra sa, în original, atestatul profesional obligatoriu efectuării activității de taximetrie (fila 5).

În conformitate cu art. 34 din OG 2/2001 instanța va analiza legalitatea și temeinicei procesului-verbal precum și va hotărî asupra sancțiunii.

Sub aspectul legalității, instanța nu constată motive de nulitate absolută a procesului-verbal, de altfel nici nu s-au invocat motive de nelegalitate.

Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că fapta a fost constatată ex propriis sensibus de către agentul constatator iar petentul neagă săvârșirea acesteia.

Conform art. 26 din Legea 38/2003 una din condițiile necesare desfășurării activității de transport în regim taxi este aceea de a deține autestatul profesional și a-l prezenta în caz de control, agentului de poliție. Analizând prevederile Legii 38/2003, instanța constată că atunci când s-a prevăzut posibilitatea de a utiliza o copie a atestatului, spre exemplu art.9 alin.1 pct. 2 din lege, aceasta s-a făcut în mod expres, astfel că obligația conducătorilor de taxi este aceea de a deține atestatul în original.

În cuprinsul procesului-verbal nu s-a menționat dacă petentul a prezentat o copie, iar cum fapta a fost constatată ex-propriis sensibus, instanța va pleca de la prezumția că nu a fost prezentat niciun înscris.

Prezumția de legalitate și temeinicie va fi analizată prin prisma aplicabilității art. 6 CEDO în latura sa penală.

În cererea nr. xxxxx/04 I___ P__ contra României Curtea a reiterat jurisprudența sa astfel „22. […], la examinarea existenței unei „acuzații în materie penală”, este necesar să se ia în considerare trei criterii: încadrarea juridică a măsurii în litigiu în legislația națională, caracterul propriu-zis al măsurii, precum și caracterul și gravitatea „sancțiunii” (a se vedea Escoubet împotriva Belgiei [GC], nr. xxxxx/95, pct. 32, CEDO 1999-VII). De asemenea, aceste criterii sunt alternative, nu cumulative: pentru aplicarea art. 6 cu privire la termenii „acuzații în materie penală”, este suficient ca, prin natura sa, contravenția în cauză să fie „penală” din punct de vedere al Convenției, sau să fi expus persoana respectivă la o sancțiune care, în virtutea caracterului și gravității ei, să se încadreze în general în „materie penală”. Acest fapt nu împiedică adoptarea unei abordări cumulative în cazul în care analiza separată a fiecărui criteriu nu permite desprinderea unei concluzii referitoare la existența unei „acuzații în materie penală” (a se vedea Garyfallou AEBE împotriva Greciei, 24 septembrie 1997, pct. 33, Culegere de hotărâri și decizii 1997-V; Jussila împotriva Finlandei [GC], nr. xxxxx/01, pct. 30-31, CEDO 2006-XIII; precum și Zaicevs împotriva Letoniei, nr. xxxxx/01, pct. 31, CEDO 2007-IX).

24. Cu toate acestea, indicațiile oferite de dreptul intern au doar o valoare relativă. Cel de al doilea criteriu menționat anterior – caracterul propriu-zis al contravenției, considerat și în raport cu natura sancțiunii corespunzătoare – constituie un criteriu de apreciere cu o pondere mai mare (a se vedea Öztürk împotriva Germaniei, 21 februarie 1984, pct. 52, _______ nr. 73; Jussila, citată anterior, pct. 38; și Huseyin Turan împotriva Turciei, nr. xxxxx/02, pct. 18, 4 martie 2008).

25. În această privință, Curtea observă că amenda și suspendarea permisului de conducere i-au fost aplicate reclamantului în temeiul dispozițiilor legale generale care se aplicau tuturor cetățenilor în calitate de utilizatori ai drumurilor publice. Este prevăzută o anumită conduită, în special de a opri și acorda prioritate vehiculelor oficiale, și condiționează obligația care rezultă de o sancțiune cu caracter punitiv. De asemenea, amenda nu este menită ca o compensație pecuniară pentru daune, ci ca o pedeapsă pentru a preveni recidiva. În consecință, caracterul general al normei și scopul sancțiunilor, de prevenire dar și de pedeapsă, sunt suficiente pentru a demonstra că respectiva contravenție avea, în conformitate cu art. 6 din Convenție, un caracter penal.

26. Referitor la natura și gravitatea „sancțiunilor”, Curtea observă că niciun element din dosar nu poate sugera că suspendarea permisului de conducere al reclamantului a avut consecințe grave pentru acesta. De asemenea, Curtea observă că amenda nu putea fi înlocuită cu o pedeapsă privativă de libertate pe motiv de neplată (a se vedea, pe de altă parte, A_____, citată anterior, pct. 52) și reprezenta valoarea minimă prevăzută de legea privind regimul contravențiilor. Cu toate acestea, Curtea reiterează că lipsa gravității sancțiunilor aflate în joc nu poate scuti o pedeapsă de caracterul său inerent penal (a se vedea Öztürk, citată anterior, p. 21, pct. 54 și Huseyin Turan, citată anterior, pct. 20).

27. Curtea consideră că măsurile aplicate reclamantului se consideră „acuzație în materie penală” în sensul art. 6 din Convenție. În consecință, articolul menționat este aplicabil sub aspect penal.”

Conform jurisprudenței Curții EDO din hotărârea H______ contra României, în materie de circulație rutieră, Curtea a precizat că art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei, nr. xxxxx/00, (dec.), 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999]. Astfel :

“13. Curtea a constatat, într-un mod mai general, că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că convenția nu se opune în principiu acestui fapt, dar că aceasta obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare (Salabiaku împotriva Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, _______, nr. 141-A, pct. 28; Telfner împotriva Austriei, nr. xxxxx/96, pct. 16, 20 martie 2001). Curții îi revine, astfel, obligația de a verifica dacă în cazurile de față, prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor-verbale de contravenție contestate de reclamanți se încadrează în limitele rezonabile sau dacă aceste limite au fost încălcate în detrimentul persoanelor în cauză.”

Totodată prin hotărârea N_______ G_______ c. României, Curtea a statuat că prezumția de nevinovăție a petentului nu este absolută, fiind obligatoriu însă ca părțile dintr-un proces să beneficieze de mijloace legale, eficiente și concrete pentru a-și demonstra nevinovăția.

În raport de considerentele anterior enunțate, în combaterea prezumției de legalitate și temeinicie instanța a încuviințat toate probele solicitate de acesta, respectiv proba cu înscrisuri și deși procesul-verbal este defăimat ca netemeinic din probele solicitate de acesta nu rezultă o altă situație de fapt, petentul afirmând că a prezentat o copie de pe atestat.

Conform art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, în consonanță cu prevederile art. 7 din același act normativ, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale, putând fi aplicat și în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în ipoteza în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Totodată, în demersul său de verificare a temeiniciei modului în care agentul constatator a stabilit sancțiunea contravențională principală pe care i-a aplicat-o petentului din prezenta cauză, instanța a avut în vedere și criteriile generale de individualizare a sancțiunii contravenționale, prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 conform căruia sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Instanța la aprecierea individualizării sancțiunii va avea în vedere și considerentele jurisprudențiale evocate.

Instanța mai reține ca element circumstanțial și faptul că petentul are atestat profesional valabil astfel cum rezultă din copiile depuse coroborate cu faptul că nu a fost sancționat și pentru nedeținerea autorizației taxi care se emite în mod necesar doar deținătorilor de atestat profesional, astfel cum rezultă din art.9 și 12 din Legea 38/2003.

Petentul a fost sancționat cu suma de 4500 lei, sancțiune legală în raport de prevederile art. 55 pct.3 lit.a care stabilește limitele speciale între 1000 și 5000 lei.

Instanța față de toate elementele enumerate, constată că sanctiunea este disproporționată în raport de pericolul social al faptei, petentul având atestat profesional valabil și prezentând toate celelalte documente solicitate, făcând dovada că nu desfășoară activitate de transport taxi în afara legii, mai mult instanța apreciază cuantumul sancțiunii că fiind nejustificat orientat către maxim producând consecințe grave asupra petentului.

Pentru aceste considerente instanța va înlocui sancțiunea amenzii cu avertismentul.

În conformitate cu art. 38 alin.3 din OG 2/2001 comunicarea prezentei hotărâri realizează și executarea sancțiunii AVERTISMENTULUI.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea petentului T____ M_____, cu domiciliul în București, _____________________. 388, _____________. ______________, sector 3, formulată în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G_______ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - BRIGADA DE POLIȚIE RUTIERĂ, cu sediul în București, ________________________. 9-15, sector 3.

Înlocuiește amenda contravențională în cuantum de 4500 de lei aplicată prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/26.04.2015 cu sancțiunea AVERTISMENTULUI.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunțată în ședință publică azi, 19.10.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

R_____ C_______ B______ C_____ I_____ Ț____-F____

Red. RB/ Teh. CȚ

4 EX / 2 ______________