R O M Â N I A
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX
DECIZIE Nr. 1229/2015
Ședința publică din data de 05.11.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M____ T______
JUDECĂTOR: V___ I___
GREFIER: G______ S_____
Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe apelanta –petentă G____ A______ I____ și pe intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție – apel împotriva sentinței nr. 435/05.03.2015.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de azi.
INSTANȚA
Constată că prin plângerea înregistrată, în data de 9 aprilie 2014, la Judecătoria Sibiu, petenta G____ A______-I____, având domiciliul procesual ales în Sibiu, _____________________, în contradictoriu cu intimata I____________ de Poliție al Județului Sibiu, cu sediul în Sibiu, ____________________-6, jud. Sibiu, a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 28.03.2014, a sancțiunilor aplicate și restituirea amenzii. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment și revocarea măsurii reținerii permisului de conducere.
În motivare se arată că, în fapt, la data de 28.03.2014 a fost încheiat procesul verbal de contravenție pentru autoturismul marca AUDI A 4 cu nr. XXXXXXXXX în Sibiu, și s-a aplicat măsura reținerii permisului de conducere pentru efectuarea unei manevre de depășire neregulamentară. Arată petenta că nu se consideră vinovată de săvârșirea vreunei contravenții, neexistând manevre neregulamentare de depășire, așa încât, solicită ca partea adversă să depună înregistrările video și imaginile foto realizate.
Pentru capătul de cerere subsidiar, petenta arată că sancțiunile ce i-au fost aplicate nu respectă proporția ce se impune a exista între sancțiunea aplicată și gradul de pericol social concret al faptei, fiind nesocotite prev. art. 21 alin.3 din OG 2/2001.
Judecătoria Sibiu, prin sentința civilă nr.6736/05.11.2014 a admis excepția necompetenței teritoriale, declinându-și competența în favoarea Judecătoriei Mediaș.
Prin urmare, dosarul cauzei a fost trimis acestei instanțe, fiind primit și înregistrat la data de 19 decembrie 2014.
Prin sentința civilă nr. 435/2015, instanța legal investită a respins plângerea petentului.
Pentru a pronunța această soluție a reținut în aență următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/28.03.2014, emis de intimată, petenta a fost sancționată cu amenda de 340 lei, echivalentul a 4 puncte-amendă, pentru contravenția prev. de art. 120 /h/i din HG 1391/2006 prin rap. la art. 100 /3/e din OUG 195/2002, constând în aceea că: în data de 28.03.2014, în jurul orelor 9:42, în timpul cât se afla pe raza localității Ș____ - M___ pe DN 14 la km 20, conducând autoturismul marca AUDI cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, deplasându-se din direcția Mediaș spre Sibiu, a efectuat o manevră de depășire neregulamentară a autovehiculului marca Dacia având numărul XXXXXXXX , prin încălcarea marcajului longitudinal continuu și în zona de acțiune a indicatorului „DEPĂȘIREA INTERZISĂ”.
Totodată agentul a aplicat sancțiunea reținerii permisului în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile.
Prin plângerea promovată petenta a contestat că ar fi efectuat o astfel de manevră de depășire neregulamentară.
Imaginea filmată a înregistrării aparatului radar, arată instanța fondului, relevă că manevra de depășire a fost neregulamentară, realizându-se prin încălcarea marcajului continuu, caz în care este dată situația contravențională prev. de art. 100 alin.3 lit. e din OUG 195/2002.
Sancțiunile aplicate sunt legale și corespunzătoare criteriilor prev. de art. 21 alin.3 din OG 2/2001.
Privitor la prescripția executării sancțiunilor, instanța de fond relevă că, în procesul-verbal de contravenție există mențiunea refuzului de primire a actului contravențional din partea petentei.
Potrivit dovezii de la fila 13 dosar, rezultă că, procesul-verbal de contravenție a fost comunicat petentei la adresa de domiciliu cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în termenul legal, prev. de art. 14 din OG 2/2001, scrisoarea fiind depusă la oficiul poștal în data de 07.04.2014. Faptul că agentul procedural a restituit scrisoarea cu mențiunea faptului că destinatarul s-a mutat de la adresă, cu toate că se dovedește că petenta are domiciliul și locuiește la adresa unde i-a fost comunicată scrisoarea, respectiv Sibiu, _________________________.12 A, __________________ care s-a realizat apoi și procedura subsidiară prin afișare, nu este o împrejurare imputabilă, apreciază instanța de fond, și deci de care se face culpabilă intimata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petenta G____ A______ I____, solicitând, admiterea apelului, schimbarea sentinței nr. 435/05.03.2015 pronunțate de Judecătoria Mediaș și rejudecând în fond, să se dispună admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 28.03.2014, încheiat de către intimată, ca fiind netemeinic și nelegal, anularea sancțiunii privind reținerea permisului de conducere și restituirea amenzii contravenționale și anularea punctelor de amendă.
În expunerea motivelor de apel, se susține în esență că instanța de fond, in mod eronat, a respins excepția prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale si a măsurii complementare a reținerii permisului de conducere, în cauza fiind aplicabile dispozițiile art, 14 din O.G. 2/2001 si disp. art. 121 alin. 2 din OUG 195/2002, fiind prescrisa sancțiunea, procesul verbal fiindu-i comunicat după mai mult de o luna de la aplicarea sancțiunii. Astfel, arată apelanta, procesul verbal ________ nr xxxxxxx a fost emis la data de 28.03.2014, trimis prin posta la data de 09.04 2014, pilcul fiind returnat la expeditor (IPJ Sibiu) cu mențiunea destinatar mutat de la adresa. Ulterior, procesul verbal a fost comunicat prin afișare la data de 05.05.2014, după împlinirea termenului de o luna, de la data aplicării sancțiunii, termenul de o luna curgând de la data emiterii pana la data comunicării prin afișare (plicul prin posta nefiind comunicat).
Termenul de o lună, precizează apelanta, se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. l pct. 3 Cod de procedură civilă (când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămâna ori lună sau din ultimul an). În continuare apelanta afirmă că ÎCCJ in Decizia în interesul legii nr. 10/2O13, publicată în Monitorul Oficial 450/2013, a stabilit imperativ faptul că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către instanța de fond, Tribunalul constată că criticile formulate de apelanta – petentă nu sunt fondate.
Cenzurând, cu prioritate, soluționarea excepției prescripției executării sancțiunii, din perspectiva dispozițiilor imperative ale art. 4 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, Tribunalul constată că această excepție a fost soluționată în mod corect de către prima instanță, care a interpretat și aplicat corect prevederile legale incidente în cauză.
Sub aspectul modalității de comunicare a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției petentului, conform art.27 din OG nr. 2/2001, trebuie să i se comunice procesele verbale la domiciliul declarat, cu respectarea cerințelor prevăzute de art.164 C.p.c. raportat la art. 47 din OG nr. 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art.27 teza I-a din O.G. nr.2/2001, comunicarea procesului verbal și a înștiințări de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului iar dispozițiile art.14 alin.(1) din același act normativ dispun în sensul că, executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravențiilor nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii în condițiile în care, conform art.25 alin.(2) din ordonanță, se impune ca, comunicarea să se facă de organul constatator care a aplicat sancțiunea în termen de o lună de la data aplicării acesteia, pentru ca în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia să se poată face plângere, conform art.31 alin.(1) din ordonanță.
Se constată deci, că modalitățile de comunicare ale procesului verbal către contravenient nu sunt cumulative, ci alternative, textul legal folosind conjuncția ,,sau,, astfel că, aplicând regulile interpretării logice și sistematice, conform Deciziei nr.10 din 10 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.450 din 23 iulie 2013), procedura de comunicare prin afișare la sediul social al contravenientei, în acest domeniu contravențional asimilat unei procedurii penale, este subsidiară celei de comunicare prin poștă cu aviz de primire.
Din actele dosarului rezultă că procesul verbal de contravenție a fost comunicat în mod legal petentei, la adresa de domiciliu consemnată în procesul verbal, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în termenul legal prevăzut de art. 14 din OG 2/2001, și ulterio,r prin afișare, la aceiași adresă ( Sibiu, __________________________. 2A, ________________).
Tribunalul constată că din înscrisul depus de către apelantă în apel, reprezentând o copie a cărții de identitate a apelantei, rezultă că aceasta si-a schimbat domiciliul la o altă adresă (Sibiu, ______________________), începând cu data de 15.04.2014, ulterior depunerii scrisorii la oficiul poștal- 07.04.2014.
Pe de altă parte, chiar dacă apelanta s-ar fi mutat la o altă adresă anterior depunerii scrisorii recomandate cu confirmare de primire, comunicarea procesului-verbal se considera legală, atâta vreme cât aceasta nu a informat instituția intimată, în scris, neechivoc, cu privire la modificarea domiciliului. Această obligație incumbă apelantei-petente, astfel că se reține faptul că aceasta își invocă propria culpă, ceea ce nu este permis.
Pentru toate aceste considerente, și având în vedere dispozițiile art. 480 alin. 1 teza I Cod de procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul și va păstra sentința primei instanțe, ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta G____ A______ I____ împotriva sentinței civile nr. 435/05.03.2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș, pe care le menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.11.2015.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR
M____ T______ V___ I___
GREFIER:
G______ S_____
Red. T.M.- 16.12.2015
Tehnored. G.S. – 23.12.2015