ROMANIA

TRIBUNALUL A___ Operator 3207/2504

Secția contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 847 A

Ședința publică din data de 23 septembrie 2015

Președinte : C______ Șianțiu

Judecător : E______ I______

Grefier : G_______ Vörös

S-a luat în examinare apelul declarat de petenta _______________________ SRL, împotriva sentinței civile nr. 1147 din 04.03.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul este legal timbrat cu 20 lei taxa judiciară de timbru conform art. 19 din OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

S-a făcut oral referatul cauzei după care, se constată că la data de 23.09.2015 s-a depus un înscris prin care s-a invocat excepția de nelegalitate a buletinului de verificare metrologică.

Deliberând cu privire la excepția de nelegalitate a buletinului de verificare metrologică ce incumbă a fi tranșată chiar de către instanța de judecată a apelului, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004 constată că nu este admisibilă, întrucât buletinul de verificare metrologică nu reprezintă un act administrativ în sensul prevederilor art. 2 alin. 1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 alin. 1) din Noul Cod de Procedură Civilă coroborat cu art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă instanța închide dezbaterile și reține apelul spre soluționare.

TRIBUNALUL

Constată că prin sentința civilă nr. 1147 din 04.03.2015 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria A___ a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta C____ T____ Intermed SRL în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara, prin Secția Drumuri Naționale A___, a redus amenda contravențională aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție nr. xxxxxxxxxx/08.07.2014, de la suma de 30.000 lei la suma de 25.000 lei și a menținut în rest dispozițiile procesului-verbal de contravenție.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție nr. xxxxxxxxxx/08.07.2014 încheiat de ACI Nădlac, petenta a fost sancționată cu amendă în sumă de 30.000 lei pentru încălcarea art. 41 alin. 1 raportat la art. 61 alin. 1 lit. p) din OG 43/1997, întrucât a circulat cu ansamblul auto A2S3 nr. XXXXXXXXX/XXXXXXXXX, pe ruta Schitu-Nădlac, cu masa totală de 42,28 tone, față de 40 tone maxim admis, petenta fiind totodată obligată și la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 1.292,15 lei, conform art. 61 alin. 3 din OG 43/1997.

Examinând legalitatea actului sancționator, conform art. 34 din OG 2/2001, s-a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16, 17 și 19 alin. 3 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, agentul constatator menționând și motivele care au condus la încheierea actului în lipsa unui martor asistent, respectiv împrejurarea că de față se aflau doar alți agenți iar ceilalți participanți la trafic, inclusiv șoferul petentei, a refuzat această calitate.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, starea de fapt constatată direct de agentul de trafic, respectiv masa de 42,28 tone cu care circula vehiculul petentei, este confirmată de tichetul de cântar nr. xxxxx/08.07.2014, instalația de cântărire utilizată de intimată având avizată verificarea metrologică cu valabilitate până la data de 25.06.2015.

Odată eliberat buletinul de verificare metrologică a instalației de cântărire cu decizia „Admis”, conform pct. 7.3 din Ordinul BRML 304/2005, valorile măsurate devin valori legal determinate și reprezintă baza în ceea ce privește depășirea maselor maxime admise. Faptul că tichetul de cântar eliberat de autoritățile maghiare indică altă valoare a masei pe axă nu înlătură constatările autorităților române, iar pe de altă parte acesta este eliberat la peste 7 ore după cântărirea efectuată de intimată, timp în care conducătorul auto putea manipula marfa pentru a redistribui greutatea încărcăturii.

Cât privește depoziția martorului audiat în cauză, aceasta a fost înlăturată, întrucât în cauză este vorba despre o stare de fapt constatată cu un mijloc tehnic omologat, declarația martorului nefiind aptă să servească aflării adevărului.

Ca atare, câtă vreme societatea a efectuat transportul în discuție cu depășirea masei maxime admise, fapta petentei constituie contravenție potrivit textelor legale menționate, fiind sancționată cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei.

Cu toate acestea, procedând la o nouă individualizare a sancțiunii aplicate, în raport de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, văzând valoarea relativ redusă cu care s-a depășit masa legal admisă, faptul că petenta se află la prima abatere de acest gen și mai cu seamă că amenda a fost orientată spre jumătatea maximului prevăzut de lege deși în cuprinsul procesului-verbal nu s-au evidențiat aspecte agravante, instanța de fond a apreciat că amenda aplicată la minimum special este adecvată atât în raport cu împrejurările săvârșirii faptei cât și cu circumstanțele personale ale petentei.

Ca urmare, în temeiul textelor de lege menționate, dar și ale art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a admis în parte plângerea și a redus amenda contravențională aplicată petentei de la 30.000 lei la 25.000 lei, menținând în rest dispozițiile procesului-verbal contestat.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel petenta _______________________ SRL solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii primei instanțe și admiterea plângerii contravenționale în sensul anulării procesului verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii și exonerarea de la plata tarifului de despăgubire, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.

Apelanta a arătat că procesul verbal de contravenție a fost întocmit de către o persoană care nu a avut competență în acest sens.

Hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 6 din CEDO.

Instanța de fond, în mod abuziv, nu a avut în vedere declarația martorului, nu a respectat principiul prezumției de nevinovăție și nu s-a pronunțat cu privire la nulitatea absolută a procesului verbal.

Individualizarea sancțiunii aplicate de către instanța de fond s-a făcut în mod greșit, având în vedere prevederile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.

În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile OG nr. 2/2001, OG nr. 43/1997, CEDO, art. 466, 476, 478 și următoarele Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinare intimata ________________________ Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a solicitat respingerea excepției invocate și respingerea apelului ca neîntemeiat.

Intimata a arătat că toți agenții constatatori din punctele de trecere a frontierei de stat a României, angajați ai CNADNR SA au competență de control și sancționare a faptelor contravenționale prevăzute de OG nr. 43/1997, cât și de OG nr. 15/2002.

Referitor la lipsa de vinovăție a arătat că apelanta avea obligația de a supraveghea dispunerea corectă a mărfii pe platforma autovehiculului, astfel încât să nu fie depășită sarcina maximă admisă pe axe.

Martorul propus și audiat de către prima instanță este salariatul apelantei, iar depoziția acestuia, chiar sub prestare de jurământ, nu ar fi una obiectivă.

Prezumția de nevinovăție nu trebuie absolutizată.

Dreptul la apărare se exercită de către contravenient și pe calea plângerii contravenționale.

În drept a invocat prevederile OG nr. 43/1997 și OG nr. 27/2011.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

Astfel, prima instanță a reținut corect starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ca urmare a aprecierii corespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării judicioase a actului juridic dedus judecății și aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie.

În acest sens, just a stabilit înainte de toate judecătorul primei instanțe că procesul verbal de contravenție contestat în fața sa întrunește cerințele formale de la art. 16, 17 și 19 din OG nr. 2/2001 și că deci nu se relevă cazuri de nulitate privind actul juridic sancționator, făcând finalmente o aplicare corectă inclusiv a prevederilor art. 175 din Noul Cod de procedură civilă chiar fără a aminti strict formal acest text procedural ce reglementează nulitatea condiționată și în conformitate cu care actul de procedură este lovit de nulitate numai atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată într-un alt mod decât prin desființarea acestuia, ceea ce nu este cazul în speță și numai în cazul nulităților expres prevăzute de lege vătămarea este prezumată partea interesată putând face dovada contrară, ceea ce iarăși nu este cazul în procesul de față.

Dintr-un alt punct de vedere, cu privire la temeinicia aceluiași act juridic sancționator reține tribunalul că instanța de fond a făcut o apreciere corectă a probatoriului administrat în fața sa în concordanță cu prevederile art. 264 din Noul Cod de procedură civilă ce reglementează aprecierea probelor și în conformitate cu care este datoare instanța să examineze probele administrate pe fiecare în parte, dar și pe toate în ansamblul lor, iar în vederea stabilirii existenței/inexistenței faptelor pentru a căror dovedire au fost încuviințate judecătorul le apreciază în mod liber potrivit convingerii sale în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare, în speță fiind judicios aplicate aceste norme de drept procesual, atât cu referire la înscrisurile aflate la dosarul cauzei, inclusiv actele de verificare metrologică a instalației de cântărire utilizată de intimată, cât și în ceea ce privește depoziția martorului audiat pe parcursul judecății.

Mai mult decât atât, observă tribunalul că aprecierea probei cu martorul ascultat s-a făcut de către judecătorul primei instanțe în concordanță cu prevederile art. 324 din Noul Cod de procedură civilă în conformitate cu care în aprecierea probei testimoniale este îndatorată instanța de judecată să țină seama de sinceritatea persoanei audiate și de împrejurările în care a luat cunoștință de faptele ce fac obiectul declarației respective.

În contextul subliniat deja mai sus, bine a statuat finalmente judecătorul instanței de fond că societatea petentă se face vinovată de săvârșirea contravenției care i se impută, cu alte cuvinte că cele inserate în actul juridic sancționator cu privire la faptă și autorul acesteia au fost dovedite cu succes de către partea intimată, însă chiar și așa a procedat judicios judecătoria la reindividualizarea sancțiunii contravenționale potrivit cu cerințele și criteriile de la art. 21 alin. 3) din OG nr. 2/2001 atunci când a redus sancțiunea contravențională principală de la 30.000 lei la 25.000 lei cu păstrarea în rest a dispozițiilor din actul juridic sancționator.

Astfel fiind, nu pot fi primite criticile pe care societatea petentă le-a adus sentinței în sensul preconizat de către aceasta și care rezidă din chiar motivele căii de atac ordinare exercitată în cauză atâta timp cât cântărirea vehiculului s-a făcut cu respectarea procedurilor pe care le necesită această operațiune în condițiile descrise detaliat de către intimată în întâmpinarea depusă la motivele de apel dar și în răspunsul la excepția de nelegalitate ce a fost tranșată în ședința publică de astăzi potrivit cu cele consemnate în practicaua deciziei de față și nu se pune problema, pe de altă parte, ca petentei să-i fi fost înfrântă prezumția de nevinovăție, dimpotrivă prin hotărârea judecătorească pronunțată s-a realizat justul echilibru ce trebuie să existe între aceasta și prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție, în fine numai sancțiunea avertismentului nu ar fi fost suficientă pentru atingerea scopului educativ și preventiv preconizat de către legiuitor cu prilejul edictării normelor de drept reținute în mod corect a fi fost încălcate de către societatea menționată.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate mai sus și, întrucât prima instanță a stabilit situația de fapt și a aplicat legea în mod corespunzător, nu se evidențiază elemente care să justifice schimbarea hotărârii apelate și nici nu se relevă motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de petenta C____ T____ Intermed SRL, cu sediul în C____ Manciulescu, _____________________________ împotriva sentinței civile nr. 1147 din 04.03.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX și în consecință păstrează hotărârea atacată.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 23 septembrie 2015.

Președinte Judecător

C______ Șianțiu E______ I______

Grefier

G_______ Vörös

Se comunică cu:

- apelantă - _______________________ SRL, cu sediul în C____ Manciulescu, __________________________

- intimată - C.N.A.D.N.R. S.A., cu sediul în A___, ______________________/A, județul A___

Red. C.Ș/22.10.2015

Tehred. M.I/22.10.2015

4 ex/2com/23.10.2015

Prima instanță – Judecătoria A___ – B____ C_____