R O M Â N I A

JUDECĂTORIA A___ I____

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 35/2016

Ședința publică din 14.01.2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE – V_____ M____ L_______

GREFIER – D_________ E____

Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe petentul O___ I____ S________

în contradictoriu cu intimatul I__ A___ POLITIA MUNICIPIULUI A___ I____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR xxxxxxx

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, atât la primul cât și la cel de al doilea apel nominal făcut în cauză.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Procedând la verificarea competenței sale în temeiul art.131C.proc.civ, având în vedere datele înscrise în procesul verbal de contravenție, instanța constată că potrivit art.32 alin. 1 din OG 2/2001 este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză De asemenea constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de lege

Constatând că este admisibilă, utilă și concludentă, putând duce la dezlegarea pricinii, în temeiul art.237 pct.7, 255 și 258 .C.pr.civ., va încuviința pentru părți proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosar și pentru intimată înregistrarea faptei contravenționale pe CD- ul depus la dosar.

Față de actele depuse la dosar în temeiul art.394 C.proc.civ. instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C______ la data de 18.03.2015 în dosarul cu numărul XXXXXXXXXXXXX, petentul O___ I____ S________ a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___, solicitând să se dispună în principal, anularea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat în data de 03.03.2015 și exonerarea de sancțiunile aplicate, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunilor aplicate cu sancțiunea avertismentului.

În motivarea acțiunii petentul a arătat că la data de 03.03.2015 se deplasa cu autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe _________________ din A___ I____ și a fost oprit în trafic de un echipaj al poliției rutiere care i-a adus la cunoștiință că a depășit viteza regulamentară pe acel sector de drum, respectiv că a circulat cu viteza de 102 km/h.

În continuare petentul a precizat că a solicitat agentului să-i pemită vizualizarea înregistrării video însă nu i s-a permis, dar și că nu a fost lăsat să exprime eventualele obiecțiuni pe care le avea, agentul consemnând în actul atacat că nu sunt mențiuni. De asemenea petentul a arătat că este agent comercial, iar activitatea sa presupune deplasări în toată țara motiv pentru care are nevoie de permisul de conducere precum și că nu a mai fost anterior sancțonat pentru astfel de fapte contravenționale.

În motivarea petitului subsidiar al cererii sale petentul a arătat că în ipoteza în care instanța va constata că se face vinovat de contravenția reținută in sarcina sa, solicită ca la individualizarea sancțiunii să se țină cont de gradul de pericol social al faptei și să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, această din urmă sancțiune fiind suficientă pentru realizarea scopului general al aplicării sancțiunii contravenționale.

În drept petentul a invocat prevederile OG 2/2001 și Norma de metrologie legală 021-05/2005.

În probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri sens în care petentul a cerut ca intimatul să depună la dosar actele care au stat la baza întocmirii procesului verbal, să facă dovada că agentul cara a utilizat aparatul radar era calificat, și că aparatul era omologat și verifica metrologic. De asemenea petentul a cerut efectuarea unei adrese la I__ D___ pentu a comunica fișa sa de cazier auto.

Anexat plângerii au fost depuse procesul verbal atacat(f.7) și adeverință de salariat(f.9) în original, precum și dovada înlocuitoare a permisului de conducere(f.8) și actul de identitate(f.10) în copie certificată pentru conformitate cu originalul.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei (f.11).

La data de 04.05.2015, intimatul a depus la dosar întâmpinare (f.14), prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C______ și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, analizând procesul verbal atacat rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001, modificată, privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, iar procesul verbal poartă semnătura agentului constatator.

De asemenea intimatul a susținut că prin procesul-verbal de contravenție atacat petentul a fost sancționat contravențional întrucât prin încălcarea prevederilor art. 121 alin 1 din HG 1391/2006 a săvârșit contravenția prevăzută de art.102 alin.3 lit e din din OUG 195/2002, fapta săvârșită fiind înregistrată cu aparatul radar montat pe auto cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx.

În continuare intimatul a precizat că aparatul radar tip AUTOVISION monitorizează viteza de deplasare a autovehiculelor și realizează funcția de autosetare automat la momentul punerii în funcțiune fără a fi necesară vreo intervenție din partea operatorului. De asemenea intimatul a precizat că aparatul folosit era omologat și verificat metrologic la data de 03.03.2015, iar agentul constatator are atestat de operator radar.

Intimatul, a mai precizat că apreciază că sancțiunea aplicată prezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art.21. alin.3 din O.G. nr.2/2001. Astfel, sancțiunea a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei, acestea fiind limitele prevăzute de lege.

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri

În drept, a invocat prevederile O.G.2/2001. ale OUG nr. 195/2002 republicată dar și pe cele ale art 205-208 din Codul de procedură civilă.

Anexat întâmpinării au fost depuse raportul agentului constatator(f.15), cazier auto al petentului (f.16), CD cu înregistrarea faptei contravenționale (f.18), buletin de verificare metrologică (f.17).

În temeiul art.223. alin.3 din Codul de procedura civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 02.06.2015 petentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției de necompetență invocată de intimată și a relevat că verificare metrologică a aparatului radar folosit urma să expire cu doar câteva zile după constatarea pretinsei fapte contravenționale.

Prin Sentința nr.xxxxx/2015 Judecătoria C______ a admis excepția necompentețensei sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei A___ I____.

Cauza a fost înregistrată pe rolul judecătoriei A___ I____ la data de 11.11.2015 sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

La data de 03.03.2015, a fost întocmit de către un agent din cadrul I__ A___-Poliția Municipiului A___ I____, procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/03.03.2015 prin care petentului O___ I____ S________ i-au fost aplicate 9 puncte amendă în valoare totală de 877,5 lei, pentru comiterea contravenției prev. de art. 121 alin 1 din HG 1391/2006 a și sancționată de art.102 alin.3 lit e din din OUG 195/2002, reținându-se faptul că a condus autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe __________________ cu viteza de 102 km/h fiind înregistrat cu aparatul radar montat pe MAI xxxxx.

Examinând mai întâi procesul-verbal de contravenție în discuție sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de formă prevăzute de art. 17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sub sancțiunea nulității absolute.

Referitor la susținerea petentului în sensul că agentul constatator nu i-a permis să își exprime eventualele obiecțiuni, instanța reține că acesta poate fi cel mult un motiv de nulitate relativă virtuală a actului atacat, fiind necesar ca petentul să dovedeasă suferirea unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. Petentul nu numai că nu face o astfel de dovadă, însă, prin formularea plângerii contravenționale, a avut ocazia să exprime toate obiecțiunile sale față de modul în care a fost încheiat procesul verbal, astfel încât, orice posibilă vătămare a fost înlăturată și nu se impune anularea actului atacat pentru aceste motive.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal atacat, instanța reține mai întâi că în materie contravențională - în lumina jurisprudenței recente a Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat că prezumția de nevinovăție - una din garanțiile specifice ale dreptului la un proces echitabil consacrat de art.6 din Convenție (și implicit, corolarul acesteia, exprimat în adagiul „in dubio pro reo”) trebuie să guverneze și domeniul dreptului contravențional, în măsura în care o faptă din sfera acestei forme de ilicit juridic poate fi calificată ca fiind „o acuzație în materie penală” (în sensul autonom al acestei noțiuni convenționale europene) - situația de fapt consemnată în actul de constatare a contravenției trebuie confirmată prin administrarea de probe, ce cad în sarcina agentului constatator.

În acest sens jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului admite că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988. paragr. 28. cauza Vastherga Tari Akticholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002. paragr.l 13).

Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Convenția impune, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, ca o anumită proporție între prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (cauza c. I___ P__ împotriva României pct. 31).

Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost constată prin mijloace tehnice, instanța apreciază că prezumția simplă de temeinicie de care actul atacat se bucură este una mai puțin caracterizată în raport cu prezumția de nevinovăție astfel încât, pentru a nu afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul, este necesar ca intimată să depună dovada obținută prin mijloacele tehnice. În cauză intimatul depune proba astfel obținută.

Din vizionarea înregistrării depuse de intimat instanța constată că este filmat un autoturism marca Ford, de culoare deschisă, care circulă cu viteza de 102 km/h pe __________________ din A___ I____.

Din buletinul de verificare metrologică (f.17) reiese că aparatul radar montat pe auto cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx avea verificare metrologică valabilă un an începând de la data de 12.03.2014. Astfel la data de 03.03.2015 verificarea metrologică era valabilă, iar susținerile petentului în sensul că aceasta urma să expire la scurt timp după constatarea faptei reținute în sarcina sa, sunt apreciate de instanță ca lipsite de relevanță în condițiile în care la momentul constatării contravenției , mijloacele tehnice aveau verificare metrologică valabilă.

Având în vedere că intimatul a precizat că aparatul radar tip AUTOVISION monitorizează viteza de deplasare a autovehiculelor și realizează funcția de autosetare automat la momentul punerii în funcțiune fără a fi necesară vreo intervenție din partea operatorului înstanța apreciază că viteza măsurată de acest aparat este cea rezultată în urma aplicării coeficientului de eroare prevăzut de Norma de metrologie legală 021-05/2005 astfel încât nu este necesară o nouă deducere.

Urmare a probelor suplimentare prezentate de intimată pentru a susține cele reținute în procesul verbal, instanța apreciază că sarcina probei a fost răsturnată astfel încât îi revenea petentului sarcina furnizării de probe suplimentare în sensul dovedirii nevinovăției pretinse, însă această probă nu este făcută.

Contravenția reținută in sarcina petentului este una de pericol abstract astfel încât prin acțiunea de a conduce cu o viteză mai mare decât cea permisă în localitate se crează un pericol pentru siguranța circulației rutiere și nu este necesară producerea unui rezultat pentru a se indeplini conținutul constitutiv prevăzut de lege pentru fapta contravențională.

Având în vedere cele anterior reținute precum și că petentul nu dovedește în nici un fel contrariul celor reținute în procesul verbal și confirmate de probele obținute prin mijloace tehnice prezentate de intimat, instanța reține că faptele au fost corect reținute și încadrate juridic de către agentul constatator iar procesul verbal atacat este temeinic întocmit.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate petentului prin procesul verbal de contravenție atacat, instanța arată că potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea contravențională aplicată în concret contravenientului trebuie să răspundă imperativului proporționalității acesteia cu gradul de pericol social al conduitei adoptate de petent, dispozițiile legale oferind o ________ criterii relevante din această perspectivă, anume: împrejurările în care s-a săvârșit fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.

Conform prevederilor art. 102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:

e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Instanța constată că agentul constatator a aplicat sancțiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege astfel încât apreciază că individualizarea sancțiunii astfel făcută respectă exigențele proporționalității cu gradul de pericol social al conduitei adoptate de petent. În acest sens instanța consideră că împrejurarea că petentul este agent comercial, iar activitatea sa presupune deplasări în toată țara nu este de natură a releva un pericol social mai scăzut al faptei reținute în sarcina sa întrucăt pericolul creat pentru circulația pe drumuruile publice este același indiferent de ocupația contravenientului.

Tot în ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii instanța apreciază că, deși ocupația petentului presupune deplasarea permanentă cu mașina, sancțiunea avertismentului nu este una suficientă pentru atingerea scopului deopotrivă preventiv și sancționator pentru care a fost instituită răspunderea contravențională având în vedere că viteza cu care a circulat petentul depășea dublul vitezei legale din localități, de 50 km/h.

De asemenea instanța constată că aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile este obligatorie în cazul contravenției reținute în sarcina petentului.

Având în vedere considerentele anterioare, instanța apreciază că procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/03.03.2015 este legal și temeinic întocmit, iar sancțiunile aplicate au fost corect individualizate între limitele prevăzute de lege și respectă cerința de proporționalitate în raport cu gradul de pericol social al faptei contravenționale reținute în sarcina petentului, astfel că urmează să respingă plângerea contravențională formulată ca fiind neîntemeiată.

Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul O___ I____ S________ cu domiciliu în C______, _______________________.18, __________, _______________:xxxxxxxxxxxxx în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/03.03.2015, ca neîntemeiată.

Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria A___ I____, sub sancțiunea nulității.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14.01.2016.

Președinte, Grefier,

V_____ M____ L_______ D_________ E____

Red.VML

Tehnored DE

Data .18.01.2015 /5 ex