Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1424/2015

Ședința publică de la 07 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A______ D_____

Judecător S____ I_____ Ț____

Grefier O___ - M____ Ș_____

S-a luat spre examinare pentru soluționare, apelul formulat de petentul I______ C_____ împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/07.11.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, intimat fiind I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES SERVICIUL RUTIER, având ca obiect anulare proces - verbal de contravenție CP NR xxxxxxx.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul a depus la dosar prin fax întâmpinare.

Tribunalul, având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, în raport de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului ,constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25.10.2013 pe rolul Judecătoriei C______ sub nr.XXXXXXXXXXXXXX, petentul I______ C_____, a formulat în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Argeș – Serviciul Rutier plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din 19.09.2013, solicitând admiterea plângerii, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului și exonerarea sa de suspendarea dreptului de a conduce vehicule și de plata amenzii.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că, la data de 19.09.2013 a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, iar în localitatea C____, jud. Argeș a fost oprit de un echipaj al Poliției Rutiere care i-a comunicat că ar fi circulat cu viteza de 105 km/h în localitate.

Susține că în procesul verbal nu se detaliază locul săvârșirii presupusei fapte. Sancțiunea contravențională nu a fost aplicată de către agentul care a constatat fapta.

Petentul arată că zona în care s-a indicat că ar fi depășit viteza legală nu era semnalizată existența vreunei restricții de viteză. În fața sa rulau alte mașini, față de condițiile de trafic fiind imposibil să atingă viteza indicată în procesul verbal.

Arată că aparatul radar era bruiat, iar înregistrările nu corespund realității. Menționează că o diferență de 5 km/h poate fi cauzată de eroarea normală a aparatului radar. Solicită să se facă dovada că a fost efectuată autotestarea cinemometrului..

Petentul susține că în lipsa mențiunilor obligatorii din procesul verbal (data omologării și a ultimei verificări metrologice, tipul cinemometrului de control rutier), procesul verbal e lovit de nulitate.

Mai arată că procesul verbal nu respectă modelul prevăzut în Anexa nr. 1D, fapt care atrage nulitatea acestuia.

În drept, a invocat dispozițiile OG nr.2/2001.

A depus la dosar procesul-verbal contestat (f.7).

La data de 24.05.2013, intimatul IPJ Argeș-Serviciul Rutier BDNE a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C______ în favoarea Judecătoriei Pitești.

Prin sentința civilă nr. 1595 din data de 10.02.2014, Judecătoria C______ a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

La 23.11.2014, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

Se învederează instanței că la data de 19.09.2013, autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX circula cu viteza de 105 km/h, depășind cu 55 km/h viteza legală maximă, pe raza localității C____.

Se arată că viteza a fost înregistrată de aparatul radar dotat cu aparatură de supraveghere video.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. OG 2/2001.

Anexat întâmpinării au fost depuse înscrisuri și planșe foto (f. 13 – 15).

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba cu martorul D________ F_____.

Prin sentința civilă nr. xxxxx pronunțată la data de 07.11.2014,Judecătoria Pitești a respins plângerea ca neîntemeiată.

Această soluția a fost susținută de următoarele considerente:

În fapt, potrivit procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 19.09.2013 (f. 7 dosarul inițial), petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 720 lei și cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, în baza prevederilor art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, 102 alin 3 lit.e OUG nr.195/2002. Se reține că, în data de 19.09.2013, pe DN 65 C____, km 105+700, petentul a condus auto marca Audi cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, fiind depistat cu aparatul radar cu viteza de 105 km/h înregistrată cu aparatul radar _________ xxxxxxxxx, montat pe auto cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX.

În drept, în ceea ce privește sancțiunea amenzii, art.98 OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice dispune:

(1) Amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate.

(2) Un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.

(3) Contravențiilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență li se stabilesc clase de sancțiuni cărora le corespunde un număr de puncte-amendă, în funcție de gravitatea faptelor și de pericolul social pe care acestea îl prezintă.

(4) Clasele de sancțiuni sunt următoarele:

a) clasa I - 2 sau 3 puncte-amendă;

b) clasa a II-a - 4 sau 5 puncte-amendă;

c) clasa a III-a - de la 6 la 8 puncte-amendă;

d) clasa a IV-a - de la 9 la 20 puncte-amendă;

e) clasa a V-a - de la 21 la 100 puncte-amendă.

(5) Contravențiile prevăzute la clasa a V-a de sancțiuni se aplică persoanelor juridice.

Art.102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002 dispune:

(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:

e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

În drept, în ceea ce privește sancțiunea reținerii permisului de conducere, art.97 OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice dispune:

(1) În cazurile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, polițistul rutier dispune și una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative:

a) reținerea permisului de conducere și/sau a certificatului de înmatriculare ori de înregistrare sau, după caz, a dovezii înlocuitoare a acestora;

(2) Reținerea permisului de conducere ori a certificatului de înmatriculare sau de înregistrare se face de către polițistul rutier, de regulă odată cu constatarea faptei, eliberându-se titularului o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulație.

Conform art. 111 din OUG nr.195/2002:

(1) Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține în următoarele cazuri:

c) la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la […] art. 102 alin. (3)

(2) La reținerea permisului de conducere, în cazurile prevăzute la alin. (1), titularului acestuia i se eliberează o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulație.

Verificând, potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, legalitatea procesului verbal de contravenție contestat, instanța aconstatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001. Având în vedere că agentul constatator a menționat în procesul verbal numele petentului ca fiind ,, P______”, iar nu ,,I______”, instanța constată că în cuprinsul actului sancționator s-a strecurat o eroare materială în ceea ce privește numele acestuia, care însă nu atrage nulitatea absolută. Aceasta din urmă intervine atunci când lipsește numele, însă în cauză se poate observa că este vorba despre persoana petentului, întrucât prenumele acestuia și CNP-ul au fost consemnate în mod corect.

S-a respins afirmația petentului conform căreia în procesul verbal nu se detaliază locul săvârșirii presupusei fapte. În actul sancționator este indicat în mod concret locul săvârșirii contravenției, fiind menționat denumirea drumului național, a localității și la ce km s-a săvârșit contravenția (DN 65, C____, km 105+700) pentru a încadra în plan spațial săvârșirea contravenției.

S-a înlăturat și mențiunea petentului conform căreia sancțiunea contravențională nu a fost aplicată de către agentul care a constatat fapta. Astfel, procesul verbal a fost încheiat de către un alt agent de poliție decât cel care a operat aparatul radar – al cărui atestat de operator radar se află în copie la fila 15 din dosar –, susținerea petentului neconstituind un motiv de nulitate a acestui act. Potrivit registrului abateri radar (f.13), procesul verbal de contravenție a fost întocmit de ASP C_______ N______, iar operatorul radar a fost ASP C____ S____. Constatarea contravenției s-a făcut cu ajutorul mijloacelor tehnice, iar nu prin propriile simțuri ale unui agent de poliție (ceea ce nici nu poate fi realizat în cazul contravențiilor de natura celei pentru care petentul a fost sancționat). Agentul care a încheiat procesul – verbal este cel care a stabilit contravenția (a constatat că există o faptă contravențională), în baza înregistrărilor tehnice puse la dispoziție de operatorul radar și, în special, după identificarea certă a contravenientului. Nu este îndeajuns să se constate o faptă contravențională atât timp cât nu se cunoaște persoana vinovată de săvârșirea acesteia.

Neîncheierea procesului verbal în forma prevăzută în anexa nr. 1D nu constituie motiv de nulitate absolută a procesului verbal.

În cauză, întocmirea procesului verbal conform anexei 1A, nu cauzează nicio vătămare petentului de natură să conducă la anularea actului având în vedere faptul că în conținutul său s-au menționat ________ numărul aparatului radar cu care s-a efectuat înregistrarea astfel încât instanța poate stabili faptul că aparatul radar era verificat metrologic în raport de buletinul de verificare metrologică depus la dosar, neîncheierea procesului-verbal în forma prevăzută de anexa 1 D necauzând petentului o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.

Petentul nu a mai invocat alte motive de nelegalitate care să atragă sancțiunea nulității relative a actului.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 din același act normativ rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale (cauza I___ P__ c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).

În cauza de față, petentului i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acestuia. Astfel, instanța a constatat că prezumția conform căreia situația de fapt reținută prin procesul verbal de contravenție este cea adevărată, nefiind răsturnată de către petent prin proba contrară.

Instanța a înlăturat pentru motivele expuse mai jos, susținerile petentului referitoare la faptul că înregistrarea nu este făcută corect, contestându-se viteza.

Viteza cu care a fost depistat petentul conducând pe raza localității C____ este cea corectă, având în vedere că a fost înregistrată cu aparatul radar al cărui buletin de verificare metrologică cu nr.xxxxxxx/18.04.2013 a fost emis de către Institutul Național de Metrologie (f.14). În momentul în care se eliberează buletinul de verificare cu mențiunea “ADMIS”, datele înregistrate de cinemometru sunt exacte, iar operatorul cinemometrului nu face decât să constate valoarea măsurată.

De asemenea, buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx/18.04.2013 emis de către Institutul Național de Metrologie infirmă susținerile petentului, referitoare la faptul că viteza de deplasare a autoturismului pe care îl conducea a fost înregistrată în mod eronat.

Din datele înscrise în cuprinsul acestuia, rezultă că cinemometrul de control rutier tip PYTON II, montat pe autoturismul marca Dacia L____ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, antenă emisie-recepție: PYT xxxxxxxxx, mod prelucrare-afișare sn: PYT xxxxxxxxx, aparținând intimatului, cinemometru cu care a fost determinată viteza de deplasare a autoturismului condus de petent, a fost verificat metrologic la data de 18.04.2013 de către Institutul Național de Metrologie pentru o perioadă de 1 an, astfel că înregistrarea unei viteze eronate este exclusă.

Având în vedere susținerile petentului din cerere care se referă la faptul că nu s-a luat în calcul toleranța admisă de aparatul cu care a fost măsurată viteza de deplasare, nefiind respectate prevederile NML 021-05, instanța reține aspectele expuse în continuare.

NORMA DE METROLOGIE LEGALĂ NML 021 – 05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)” dispune următoarele:

3. Cerințe metrologice și tehnice

3.1. Cerințe metrologice

3.1.1. E____ maxime tolerate pentru măsurarea vitezei:

a) pentru măsurarea vitezei, simulată în condiții de laborator, eroarea maximă tolerată este de:

- +/- 1 km/h pentru viteze până la 100 km/h;

- +/- 1% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h;

b) pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează numai în regim staționar, eroarea maximă tolerată este de:

- +/- 3 km/h pentru viteze până la 100 km/h;

- +/- 3% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h;

c) pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată este de:

- în regim staționar, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată este cea prevăzută la lit. b);

- în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei proprii de deplasare a autovehiculului de patrulare, eroarea maximă tolerată este cea prevăzută la lit. b);

- în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată este de:

- +/- 4 km/h pentru viteze până la 100 km/h;

- +/- 4% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.

Instanța a respins susținerea petentului expusă mai sus, întrucât măsurătorile efectuate cu un cinemometru, după verificarea metrologică a acestuia, sunt conforme cu realitatea și asupra lor nu se poate interveni, nu se adăugă și nu se scade nicio eroare. În momentul în care se eliberează buletinul de verificare cu mențiunea “ADMIS”, datele înregistrate de cinemometru sunt exacte, iar operatorul cinemometrului nu face decât să constate valoarea măsurată.

Din cuprinsul planșei foto depuse la dosar (f. 13), rezultă că punctul în care a fost surprins autoturismul condus de petent circulând cu viteza de 105 km/h, și anume DN 65 km 105+700 se afla în localitatea C____, jud. Argeș, având în vedere casele care se văd pe marginea drumului. Astfel, fotografiile radar atestă fără niciun dubiu că viteza de deplasare a autoturismului este aceea reținută în procesul verbal atacat, petentul rulând cu viteza de 105 km/h.

Față de aspectele de mai sus, instanța a reținut că petentul a circulat în localitate cu o viteză ce a depășit cu 55 Km/h viteza maximă legală admisă pe acest sector de drum (potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h), constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.

S-a înlăturat declarația martorului D________ F_____ (f.29), deoarece cele susținute de către acesta din urmă se află în contradicție cu aspectele care au rezultat din probele pe care instanța le-a reținut anterior. Astfel cum s-a reținut mai sus, petentul a circulat cu viteza de 105 km/h, faptă care a fost înregistrată cu un aparat radar verificat metrologic, aspect care combate cele statuate de petent și de martor.

Având în vedere cele de mai sus, instanța a conchis că starea de fapt reținută în procesul verbal atacat a fost probată și astfel prezumția de nevinovăție a petentului, înlăturată.

În consecință, instanța a reținut că acțiunea petentului constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

Art. 102 alin 3 lit. e din OUG 195/2002 republicată prevede expres că pentru depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv se aplică o sancțiune cu amenda prevăzută în clasa a IV și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile. Astfel, pentru fapta săvârșită de petent, sancțiunea amenzii se aplică alături de cea a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile. Cunoașterea codului rutier este o obligație a fiecărui conducător auto, inclusiv a sancțiunilor ce pot fi aplicate în caz de nerespectare a regulilor de circulație, iar sancțiunile complementare cum ar fi punctele de penalizare și suspendarea exercitării dreptului de a conduce prin reținerea permisului sunt prevăzute de lege, aplicarea acestora nefiind lăsată la latitudinea și aprecierea agentului constatator.

Având în vedere cele menționate, nu există nicio rațiune de a înlătura sancțiunea complementară aplicată petentului, instanța constatând și faptul că sancțiunile complementare au un rol preventiv și privesc protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl reprezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră pentru ceilalți participanți la trafic (Michel Pewinski c. Franței).

Ținând seama de materialul probator existent în dosar, respectiv înscrisurile depuse de părți, se constată că actul sancționator cu numărul de mai sus este temeinic și legal, sancțiunile aplicate petentului fiind individualizate în mod corect de organul constatator.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul I______ C_____,care a susținut că motivele de recurs le va depune până la primul termen de judecată.

Prin încheierea de ședință din data de 23.04.2015,Tribunalul Argeș a calificat calea de atac ca fiind apelul.

Anterior acestui termen de judecată,prin cererea înregistrată la data de 22.04.2015,apelantul a depus la dosar motivele de apel ,solicitând admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. xxxxx/07.11.2014,admiterea plângerii și în principal anularea procesului verbal de contravenție,iar în subsidiar înlocuirea sancțiunilor cu sancțiunea avertismentului.

În cadrul motivelor de apel,apelantul a arătat faptul că instanța de fond a respins în mod nelegal plângerea deși numele său a fost greșit indicat,ceea ce echivalează cu lipsa acestuia și atrage aplicarea art. 17 din OG nr. 2/2001.

Sancțiunea nu a fost aplicată de agentul constatator care a constatat fapta,astfel că procesul verbal este lovit de nulitate.

Procesul verbal de contravenție nu respectă modelul prevăzut în anexa 1 D ,fapt ce atrage nulitatea absolută a acestuia.

În mod greșit au fost respinse susținerile privind eroarea tolerată a cinemometrului ,precum și apărările prin care a contestat starea de fapt referitoare la viteză.Din planșele foto nu rezultă că înregistrarea s-ar fi făcut în localitate întrucât imaginea este neclară ,neputându-se vedea ceva pe fundal .În zona în care s-a indicat că ar fi depășit viteza legală,nu era semnalizată existența vreunei restricții de viteză ,iar condițiile de trafic nu permiteau să atingă viteza indicată în procesul verbal.Pe sectorul de drum respectiv existau mai multe cabluri de înaltă tensiune suspendate,precum și tablouri electrice și transformatoare,ceea ce făcea ca până și funcționarea telefoanelor mobile în zonă să fie îngreunată .În aceste condiții,funcționarea aparatului radar era afectată,existând posibilitatea ca semnalul acestuia să fie bruiat,iar înregistrările să nu mai corespundă realității .

A mai susținut apelantul că în procesul verbal nu este detaliat locul săvârșirii presupusei fapte contravenționale în concret,iar în planșele foto ar fi trebuit evidențiate coordonatele GPS ale aparatului care ar fi permis localizarea exactă a locului săvârșirii presupusei contravenții .

Totodată ,a solicitat ca ,în situația în care se va aprecia că fapta contravențională există și a fost dovedită cu mijloace de probă pertinente,raportat la conduita sa anterioară în trafic,care presupune deplasare constantă ,să fie înlocuită sancțiunea suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile cu avertisment.,invocând disp. art. 21 din OG nr. 2/2001.

Apelantul a propus proba cu înscrisuri.

Prin întâmpinarea depusă la data de 16.02.2015,intimatul IPJ Argeș a solicitat respingerea apelului.

Analizând sentința apelată,prin prisma motivelor de apel formulate de apelant și în raport de dispozițiile art. 477 alin. 1 C.pr.civ. ,tribunalul constată că apelul este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele considerente:

Apelantul a invocat în cadrul primului motiv de apel nulitatea procesului verbal de contravenție ca urmare a greșitei menționări a numelui său ca fiind ,, P______”, iar nu ,,I______”,însă prima instanță de judecată a apreciat în mod corect că această mențiune greșită are numai semnificația unei erori materiale,lipsite de semnificație sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție.Numele contravenientului ,mențiune prevăzută expres de art. 17 din OG nr 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute trebuie să figureze în procesul verbal de contravenție.Faptul că în cazul apelantului acesta a fost indicat greșit nu echivalează cu lipsa acestei mențiuni căci,în pofida acestei consemnări eronate a numelui,persoana vizată de procesul verbal de contravenție poate fi determinată pe baza celorlalte atribute de identificare descrise în cuprinsul procesului verbal.Raportat la aceste elemente nu se poate reține că ar fi incident motivul de nulitate prevăzut de art. 17 din OG nr. 2/2001.

Referitor la critica potrivit căreia sancțiunea contravențională nu a fost aplicată de agentul care a constatat fapta,adică de operatorul radar ,față de modul specific de constatare a contravenției imputate apelantului ,respectiv prin intermediul unui mijloc tehnic ,obiecțiunea formulată este neîntemeiată.În cazul acestui gen de contravenții,procesul verbal de contravenție poate fi întocmit de oricare dintre membrii echipajului de poliție planificați să desfășoare activități cu aparatul radar,iar nu numai de operatorul radar ,așa cum a pretins implicit apelantul ,întucât nici acesta nu face altceva decât să observe datele furnizate de mijlocul de înregistrare ,fără a putea să intervină în sensul modificării acestora.

La rândul său , neîncheierea procesului verbal în forma prevăzută în anexa nr. 1D nu constituie motiv de nulitate absolută a procesului verbal. Examinând cuprinsul acestui înscris ,tribunalul observă faptul că în conținutul său s-au menționat ________ numărul aparatului radar cu care s-a efectuat înregistrarea,fiind individualizat și autovehiculul pe care era montat .În raport de aceste elemente, aparatul radar poate fi identificat,putând fi verificată și conformitatea sa din punct de vedere metrologic,prin corelare cu datele înscrise în buletinul de verificare metrologică depus la dosar.Potrivit acestuia, cinemometrul de control rutier tip PYTON II, montat pe autoturismul marca Dacia L____ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, _________ xxxxxxxxx, același cu cel descris în procesul verbal de contravenție ,aparținând intimatului, a fost verificat metrologic la data de 18.04.2013 de către Institutul Național de Metrologie pentru o perioadă de 1 an. Așadar,apelantul nu poate pretinde că i s-ar fi pricinuit o vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului.

Sub aspectul motivului de apel în cadrul căruia apelantul invocă pretinsele abateri ale paratului radar,conform dispozițiilor NML 021-2005 ,erorile de măsurare nu se aplică în funcționarea propriu –zisă a cinemometrelor.Dacă s-ar fi apreciat în acest sens,ar fi însemnat ca operatorul radar să intervină în sensul aplicării acestor dispoziții ale NML 021-2005 ,prin ajustarea valorii vitezei înregistrate de aparatul radar,iar cadrul legislativ nu reglementează o asemenea posibilitate.În plus de aceste considerente,trebuie reținut că potrivit acestor norme,erorile maxime tolerate admise sunt de +/-,fiind astfel echivocă operațiunea de calcul,ceea ce exclude justețea susținerii apelantului.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție ,deși a susținut că planșele foto nu ar permite vizualizarea unor elemente care să ducă la concluzia deplasării autovehiculului pe teritoriul unei localități,tribunalul ,din observarea acestor cadre fotografice aflate la fila 13 a dosarului Judecătoriei Pitești ,constată că această susținere este contrazisă ,întrucât se poate identifica prezența unui imobil construcție.Cele menționate în procesul verbal de contravenție și în extrasul registru abateri radar cu privire la locația constatării faptei ,care era în interiorul localității C____ ,jud. Argeș ,în raport de poziția kilometrică 105+700 m de pe DN 65 ,sunt confirmate de aceste cadre fotografice,fiind indubitabil că autoturismul condus de apelant a rulat cu viteza de 105 km /h în localitate.

Potrivit celor mai sus arătate,și descrierea locului faptei este complet,neimpunându-se efectuarea unor mențiuni suplimentare.

Apelantul nu a făcut dovada afirmațiilor sale referitoare la prezența unor cabluri de înaltă tensiune care ar fi putut perturba funcționarea aparatului radar,deși în condițiile art. 249 C.pr.civ. ,sarcina acestei probe îi revenea,motiv pentru care nu poate fi reținut ca fiind întemeiat acest motiv de apel.

Sub aspectul unor elemente suplimentare pe care ar fi trebuit să le conțină planșele foto ,trebuie observat faptul că acestea permit identificarea mijlocului tehnic de înregistrare cu care au fot efectuate pe baza ID-ului,iar localizarea acestuia rezultă din descrierea de la rubrica locul săvârșirii contravenției din cuprinsul procesului verbal ,astfel că apelantul are la dispoziție suficiente elemente pentru a putea determina locul în care a fost amplasat aparatul radar și a verifica dacă acesta este situat pe teritoriul unei localități .

Având în vedere aceste aspecte,tribunalul constată că prima instanță de judecată a apreciat în mod corect în sensul legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat de apelant.

Și sub aspectul regimului sancționator ,considerentele sentinței civile aplicate sunt conforme disp. art. 5 alin. 5 și 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001,natura și gravitatea faptei săvârșite de apelant,constând în depășirea de către autoturismul pe care-l conducea a vitezei maxime legale admise pe teritoriul unei localități cu 55 km/h,justificând atât sancțiunea principală,cât și pe cea complementară.Modul și mijloacele de săvârșire a faptei denotă un pericol social ridicat al acesteia ,căci abaterea a fost comisă pe drumurile publice,fiind periclitată astfel și siguranța celorlalți participanți la trafic,norma încălcată de apelant fiind instituită deci pentru protejarea interesului general ,public. În considerarea protejării acestui interes,se impune a fi menținută și sancțiunea complementară .

Pentru toate aceste considerente,în temeiul art. 480 C.pr.civ.,tribunalul va respinge apelul ca nefondat .

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul formulat de petentul I______ C_____ , CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul procedural ales în C______, _____________________. 47, județul D___ împotriva sentinței civile nr. xxxxx/07.11.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, intimat fiind I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES SERVICIUL RUTIER cu sediul în Pitești, ______________________, județul Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 07 mai 2015.

Președinte, A______ D_____		Judecător, S____ I_____ Ț____
	Grefier, O___ - M____ Ș_____

Red. S.I.Ț-/22.05.2015- 4 ex.