R O M Â N I A
JUDECĂTORIA A_________ JUDEȚUL TELEORMAN
DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXX
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3526
Ședința publică din data de 19.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R______ N____
GREFIER: M___ D_____
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect anulare proces verbal de contravenție formulată de petentul C_______ G_______ domiciliat în __________________________, jud. G______ împotriva procesului-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx din data de 25.07.2015, încheiat de intimatul I.P.J Teleorman cu sediul în A_________, ____________________. 71-73, jud. Teleorman.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul personal și asistat de av. S___ Madeleine, lipsă fiind intimatul.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că:
Instanța constată că intimatul a depus tardiv întâmpinarea respectiv la data de 21.09.2015, termenul de depunere fiind la data de 08.09.2015.
Av. S___ Madeleine solicită decăderea intimatului din dreptul de a mai propune probe, având în vedere că acesta a depus tardiv întâmpinarea.
Instanța pune în discuție competența.
Av. S___ Madeleine apreciază că Judecătoria A_________ este competentă să soluționeze prezenta cauza.
Instanța, în baza art.131 C.pr.civ. , rap. la art. 32 din OG 2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze plângerea contravențională.
Instanța pune in discuție estimarea duratei procesului.
Av. S___ Madeleine estimează durata procesului la o lună.
În temeiul art. 238 C.pr.civ. instanța estimează durata procesului la o lună.
Instanța acordă cuvântul pe probe.
Deliberând asupra probelor propuse, instanța în temeiul art. 258 Cod procedură civilă raportat la art. 255 Cod procedură civilă, va încuviința pentru petent proba cu înscrisuri apreciind să este de natură să ducă la soluționarea cauzei și constată decăderea intimatului din dreptul de a mai propune probe.
În temeiul art. 22 C. pr. civ. referitor la rolul judecătorului în aflarea adevărului va dispune încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu planșele foto depuse de către intimat la dosarul cauzei.
Av. S___ Madeleine arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Av. S___ Madeleine pentru petent expune situația de fapt din plângerea contravențională, solicitând admiterea plângeri, anularea procesului verbal de contravenție , exonerarea de plata amenzii stabilite, precum și a măsurii reținerii permisului de conducere. Arată că, așa cum reiese din fotografii, petentul nu a încălcat linia continuă, existând o mașină care se deplasa cu viteză redusă.
Instanța reține cauza spre soluționare.
I N S T A N Ț A:
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A_________, la data de 31.07.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul C_______ G_______ a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 25.07.2015, încheiat de către intimata I____________ de Poliție al Județului Teleorman, solicitând anularea procesului verbal și exonerarea de la plata amenzii contravenționale precum și anularea măsurii complementare iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment și înlăturarea sancțiunii complementare.
În motivare, petentul arată că în data de 25.07.2015, orele 12:29, conducea autoturismul marca Dacia L____ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DE 70, în jud. Teleorman, iar la km 66 s-a angajat în depășirea unui alt autoturism, ulterior fiind oprit de un echipaj de poliție și sancționat pentru efectuarea manevrei de depășire în zona de acțiune a indicatorului ”depășirea interzisă”.
Petentul arată că, acesta a efectuat manevra de depășire fără a periclita siguranța circulației celorlalți participanți la trafic , întrucât autoturismul pe care l-a depășit se deplasa cu o viteză redusă, foarte aproape de marginea din dreapta a părții carosabile și a avut suficient loc să treacă pe lângă el fără să încalce marcajul continuu.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus următoarele înscrisuri, în copie: procesul-verbal de constatare a contravenției (fila 6), act de identitate (fila 5), dovada reținerii permisului de conducere (fila 9).
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei (fila 7), conform art. 19 din O.U.G 80/2013.
Prin întâmpinare (fila 18), depusă la data de 21.09.2015, intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, și menținerea procesului-verbal încheiat, considerând că procesul-verbal se bucură de prezumția legală relativă de legalitate și temeinicie, fapta fiind, totodată, filmată cu mijloace tehnice certificate de lege.
A arătat că situația prezentată de petent nu corespunde realității, întrucât acesta, la data de 25.07.2015, orele 12:29, a condus autoturismul marca Dacia L____ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DE 70, iar la km 66, a efectuat manevra de depășire a unui alt autovehicul în zona de acțiune a indicatorului ”Depășirea interzisă”, trecând peste marcajul longitudinal continuu.
În drept, au fost invocate dispozițiile art 100 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002 și OG nr. 2/2001.
În probațiune intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, fotografii și înregistrarea video a abaterii, atașând, în copie, următoarele: atestat operator radar (fila 20), planșe foto (fila 21), buletin de verificare metrologică (fila 22), grafic de traseu (fila 23), procesul-verbal contestat (fila 24).
Petentul nu a depus răspuns la întâmpinarea intimatei.
Instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu înregistrarea video.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 25.07.2015 (fila 6) întocmit de către intimata IPJ - Teleorman, petentul C_______ G_______ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 420 lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe 30 de zile, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.120 alin. 1 lit. i) din RAOUG nr. 195/2002, întrucât la data de 25.07.2015, orele 12:29, autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, a circulat pe DE 70, în jud. Teleorman, iar la km 66 s-a angajat în depășirea unui alt autoturism, încălcând marcajul longitudinal simplu continuu.
Petentul a semnat procesul-verbal de contravenție precizând că nu are obiecțiuni.
În drept, conform art. 120 alin. 1 lit. i) din RAOUG 195/2002 „Se interzice depășirea vehiculelor: i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimiteaza spațiul de interzicere;” iar potrivit art. 100 alin. 3, lit. e) din OUG 195/2002, ” Constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevazută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea;”.
Potrivit art. 31 alin. 1 din OG 2/2001 ”Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.”
Instanța constată că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Totodată, potrivit art. 34 alin. 1 din același act normativ ”Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”
Instanța urmează a verifica, în continuare, legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.
Prin urmare, verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 și având în vedere decizia nr. XXII/19 martie 2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Cazurile de nulitate absolută sunt strict și limitativ prevăzute, și se regăsesc doar în cuprinsul art. 17 din OG 2/2001, în toate celelalte situații poate interveni doar nulitatea relativă, și pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției este necesar ca petentul să dovedească că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
Potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001: „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acestuia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal”.
Or, instanța constată lipsa vreunui caz de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție, totodată contravenția fiind corect încadrată în drept. Prin urmare, procesul-verbal apare ca fiind legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, avându-se în vedere, totodată, particularitățile procedurii contravenționale.
În acest sens, așa cum s-a reținut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, contravenția întrunește elementele expuse în art. 6 paragraful 1 din CEDO, întrucât câmpul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter preventiv și represiv. Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție. Această prezumție legală relativă conduce la răsturnarea sarcinii probei.
Totodată, având în vedere că procesul verbal de contravenție este un act juridic administrativ, acesta se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție instituită prin art. 249 C.proc.civ privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu și în limitele competenței sale. Prezumția instituită prin art. 249 C.proc.civ are însă un caracter relativ care dispensează de sarcina probei și este susceptibilă de a fi combătută prin proba contrară.
Astfel, ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul că instanțele naționale să ofere reclamantului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. (CEDO, Decizia de inadmisibilitate din data de 28 iunie 2011 în cauza I___ P__ c. României)
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Avem așadar de a face cu două prezumții legale, ambele cu caracter relativ, câte una în favoarea fiecărei părți, iar pentru a asigura echilibrul procesual dintre ele, urmează ca fiecare dintre ele să producă în fața instanței probe pertinente și concludente în susținerea afirmațiilor sale.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În decizia H______ și alții c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi anumite încălcări ale legislației în materia contravențională. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
De altfel, prin Decizia nr. 205/2009, pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp. art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, s-a arătat că „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.
De asemenea, trebuie reținută și Decizia nr. 83/08.03.2002 și Decizia nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, prin care aceasta a arătat că dispozițiile OG 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO. De asemenea, Curtea a arătat că OG 2/2001, respectă atât procedural cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art. 6 din Convenție și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.
Având în vedere aceste principii raportate la cauza de față, instanța reține că petentul nu a reușit să prezinte probe care să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal.
Astfel, în ce privește fapta de depășire în zona de acțiune a marcajului longitudinal simplu continuu, aceasta a fost constatată ex propriis sensibus (prin propriile simțuri) de către agentul constatator fiind confirmată și de planșele foto atașate la dosar (fila 21), din care rezultă că autoturismul petentului, marca Dacia L____, a efectuat manevra neregulamentară de depășire a unui alt autoturism, în zona de acțiune a marcajului longitudinal simplu continuu, încălcând acest marcaj și circulând pe contrasens (secvențele 12:29:09, 12:29:10, 12:29:11), contrar celor afirmate de petent, fapta reținută în sarcina sa fiind pe deplin dovedită.
Prin urmare, petentul trebuia să aducă probe care să răstoarne această prezumție de temeinicie, lucru care nu s-a întâmplat în cauza de față, acesta limitându-se la a afirma faptul că cele menționate de agentul de poliție nu corespund realității, întrucât acesta a efectuat manevra de depășire fără a periclita siguranța circulației celorlalți participanți la trafic, având în vedere că autoturismul pe care l-a depășit se deplasa cu o viteză redusă, foarte aproape de marginea din dreapta a părții carosabile și a avut suficient loc să treacă pe lângă el fără să încalce marcajul continuu
Cu toate că, prin plângerea formulată, petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța constată că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.
Sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate, trebuie precizat că sancțiunea amenzii este necesară pentru corijarea pe viitor a conduitei contravenientului în derularea activității de conducător auto, față de gravitatea sporită a faptei, fiind de notorietate faptul că efectuarea manevrei de depășire în zona de acțiune a marcajului continuu este o faptă extrem de gravă ce poate duce la accidente de circulație, și ținând, totodată, seama de împrejurările comiterii acesteia, respectiv locul săvârșirii contravenției, un drum european intens circulat.
Totodată, în ce privește sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe 30 de zile, instanța constată că aceasta a fost aplicată în mod legal, în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e) din OUG 195/2002, iar anularea sa nu se impune, aceasta având tocmai rolul de a susține sancțiunea principală a amenzii în atingerea scopului urmărit de legiuitor, și anume acela de îndreptare și de prevenire a săvârșirii de noi fapte contravenționale.
Pentru toate aceste considerente, în conformitate cu art. 34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că procesul – verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 25.07.2015 este legal și temeinic întocmit și, pe cale de consecință, va respinge plângerea formulată de către petentul C_______ G_______, menținând actul atacat, precum și sancțiunile aplicate prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C_______ G_______ domiciliat în __________________________, jud. G______ împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 25.07.2015, încheiat de intimata I.P.J. – Teleorman cu sediul în A_________, ____________________. 71-73, jud. Teleorman, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal atacat.3
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria A_________.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.10.2015.
Președinte Grefier
N____ R______ M___ D_____
Red.N.R/18.11.2015
Dact.M.D/ex.4/18.11.2015
Comunicat în copie părților, un nr. de 2 ex. la data de 19.11.2015
Grefier,
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025