Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI

Sentința civilă nr. 458/2016

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M_____ S_____

GREFIER: M______ B____

Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe petentul P________ C______-N______ în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – B______ RUTIERĂ, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxx din 29.08.2015.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, reprezentat prin avocat S______ S_____, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

În temeiul art. 219 alin. 2 Cod de procedură civilă, instanța verifică din oficiu procedura de citare cu partea lipsă și constată că aceasta a fost legal îndeplinită.

În baza art. 131 Cod de procedură civilă, instanța își verifică, din oficiu, competența și stabilește că Judecătoria Sectorului 1 București este competentă din punct de vedere material și teritorial să soluționeze plângerea contravențională, conform art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Petentul, prin avocat, arată că petentul nu se poate prezenta la acest termen, întrucât este plecat din localitate.

În conformitate cu art. 237 alin. 2 pct. 7 Cod procedură civilă, constatând că nu s-au formulat cereri prealabile și că nu au fost invocate excepții, instanța acordă cuvântul părților cu privire la probele solicitate.

Petentul, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor, respectiv A_________ A_____.

În baza art. 255 alin. 1 și art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează, pentru petent, proba cu înscrisuri și proba cu martorul A_________ A_____ și, pentru intimată, proba cu înscrisuri, considerând că sunt admisibile, legale, pertinente și concludente pentru soluționarea cauzei.

La interpelarea instanței dl. avocat S______ S_____ arată că atestă identitatea martorului A_________ A_____, având în vedere că acesta a prezentat instanței cartea de identitate, în copie.

Instanța procedează la audierea martorului A_________ A_____, care a depus jurământul religios prevăzut de art. 319 alin. 1 Cod procedură civilă, declarația acestuia fiind consemnată, citită și semnată, conform art. 321 și art. 323 Cod procedură civilă.

Constatând probatoriul complet administrat, în temeiul art. 244 Cod procedură civilă, instanța declară cercetarea procesului încheiată și, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părților pentru susținerea cererilor și apărărilor formulate.

Petentul, prin avocat, solicită admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție, având în vedere că agentul de poliție se afla în eroare pentru că a confundat autovehiculul clientului său cu un altul, întrucât clientul său nu s-a deplasat pe __________________________ se observe faptul că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 6 C.E.D.O., cu toate garanțiile conferite de acesta. Menționează faptul că petentul a refuzat să semneze procesul-verbal de contravenție. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat.

În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA,

Deliberând asupra prezentei cauze, în conformitate cu dispozițiile art. 395 alin. 1 Cod procedură civilă, constată următoarele:

La data de 3.09.2015, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, plângerea contravențională formulată de petentul P________ C______-N______ împotriva procesului-verbal _________ nr. xxxxxx din 29.08.2015 emis de intimata D.G.P.M.B. – B______ RUTIERĂ, prin care a solicitat anularea procesului-verbal și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în data de 29.08.2015, ora 17.00, în timp ce se deplasa în București cu autoturismul având număr de înmatriculare XXXXXXXXX, pe șoseaua Nordului în direcția ___________________ oprit de către un agent de poliție și a fost sancționat contravențional, deși nu a recunoscut săvârșirea unor asemenea fapte. A susținut că procesul-verbal este nelegal și netemeinic, considerând că sancționarea sa nu poate avea drept temei doar „propriile simțuri” ale agentului constatator, ci trebuie să fie probată efectiv, fiind aplicabilă prezumția de nevinovăție recunoscută de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. A arătat că, în realitate, nu a săvârșit contravențiile pentru care a fost sancționat, cel mai probabil agentul de poliție confundând autovehiculul său cu altul, astfel cum va rezulta din probatoriul administrat.

În drept, plângerea contravențională a fost întemeiată pe prevederile art. 118 și următoarele din O.U.G. nr. 195/2002.

În dovedirea plângerii contravenționale, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu martorul A_________ A_____.

Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 1).

La data de 26.11.2015, în conformitate cu art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal atacat.

În motivarea întâmpinării, intimata a susținut că procesul-verbal întrunește condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, precum și că abaterea a fost constatată în mod direct și personal de polițistul rutier, conform art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și ale art. 77 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002.

În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare în termenul prevăzut de art. 201 alin. 2 Cod procedură civilă.

Instanța a încuviințat și a fost administrată proba cu înscrisuri, la solicitarea ambelor părți, precum și proba cu martorul A_________ A_____, la solicitarea petentului.

Analizând probele administrate în vederea soluționării plângerii contravenționale, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxx din data de 29.08.2015, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum total de 1.155 lei, fiindu-i aplicate 9 puncte-amendă, pentru încălcarea art. 77 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 și săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. d pct. 9 din O.U.G. 195/2002, și 2 puncte-amendă pentru încălcarea art. 111 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 și săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 5 din O.U.G. 195/2002, dispunându-se și măsura complementară constând în 8 puncte de penalizare.

Din conținutul actului de constatare rezultă că, la data de 29.08.2015, ora 17.10, petentul a condus autovehiculul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe ________________________ efectuat virajul la stânga peste marcajul longitudinal dublu continuu și și-a continuat deplasarea pe ___________________________________________ indicatorului „Accesul interzis”.

Agentul constatator a consemnat la rubrica „alte mențiuni” obiecțiunile persoanei sancționate, în sensul că nu a săvârșit nicio faptă contravențională, motiv pentru care va contesta.

Procesul-verbal este semnat atât de către petent, cât și de către martorul A_________ A_____, ca urmare a faptului că persoana sancționată a refuzat, inițial, semnarea actului constatator.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:

Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității. Astfel, procesul-verbal atacat conține mențiuni cu privire la numele, domiciliul și datele de identificare ale persoanei sancționate, cuprinde o descriere suficientă a faptelor săvârșite, precum și data și locul comiterii acestora. De asemenea, actul constatator este semnat de polițistul rutier și de către persoana sancționată contravențional.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța stabilește că situația de fapt reținută de către agentul constatator corespunde realității, proba fiind făcută de constatarea directă a agentului de poliție rutieră consemnată în actul constatator întocmit cu respectarea normelor legale.

Mențiunile privind situația de fapt se bucură de prezumția relativă de veridicitate, întrucât reprezintă constatări directe ale agentului de poliție care a asistat la săvârșirea contravenției și au fost consemnate într-un proces-verbal legal întocmit. Art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 conferă valoare probatorie constatărilor directe ale agentului de poliție rutieră și este aplicabil în prezenta speță, având în vedere că efectuarea virajului la stânga, peste marcajul longitudinal continuu, precum și continuarea deplasării pe un drum public cu accesul interzis pot fi observate cu ochiul liber.

În ceea ce privește prezumția de nevinovăție de care a beneficiat petentul, instanța constată că a fost înlăturată de probele administrate, respectiv de prezumția de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.

În acest sens, instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60). De asemenea, în cauzele Salabiaku contra Franței și Blum contra Austriei, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept sunt operante prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării, iar petentul se bucură în continuare de toate garanțiile unui proces echitabil. Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit, astfel cum s-a reținut în cauza Janosevic împotriva Suediei.

Făcând aplicarea celor mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de O.G. nr. 2/2001 și la speța de față, instanța constată că se respectă principiul proporționalității, prin punerea în balanță a necesității de a proteja siguranța traficului rutier, respectiv întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ce se bucură în continuare de prezumția de temeinicie în lipsa dovezii contrare, în condițiile în care organul constatator a verificat situația de fapt la locul faptei, iar în fața instanței petentul s-a bucurat de toate garanțiile unui proces echitabil și a avut posibilitatea să propună probe și să conteste cele reținute prin procesul-verbal.

Astfel, este rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul-verbal corespund realității, întrucât agentul constatator a fost prezent la săvârșirea contravențiilor și a consemnat ceea ce a văzut (situație asemănătoare cu procedura infracțiunii flagrante). Ar fi nerezonabil să se prezume contrariul, respectiv că agentul constatator ar fi consemnat în mod voit o situație falsă urmărind sancționarea nedreaptă a petentului.

Faptele săvârșite de petent nu trebuie dovedite cu înregistrarea video, întrucât obligativitatea constatării contravenției cu un mijloc tehnic omologat este prevăzută de O.U.G. nr. 195/2002 numai în cazul contravențiilor care sancționează conducerea autovehiculului sub influența băuturilor alcoolice și depășirea vitezei maxime admise, celelalte contravenții putând fi constatate direct de către agentul de circulație, potrivit art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002. În speță, nu au fost folosite mijloace tehnice omologate, neexistând o înregistrare video a faptei, având în vedere că cele două contravenții rutiere nu au lăsat urme materiale, astfel încât proba acestora se poate face numai prin constatarea agentului de poliție; totodată, săvârșirea acestor contravenții a fost instantanee, astfel încât filmarea sau fotografierea erau greu de realizat.

Petentul nu a făcut nicio probă credibilă cu privire la faptul că agentul de poliție s-ar fi aflat în eroare cu privire la modul în care a fost condus autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, în data de 29.08.2015, ora 17.10, pe ________________________ pe ________________________________ de a-și dovedi susținerile din plângerea contravențională îi aparținea, conform art. 249 Cod procedură civilă.

Dimpotrivă, petentul s-a mulțumit să nege faptul că a circulat în modalitatea descrisă în procesul-verbal atacat, fără a indica traseul pe care l-a urmat anterior sancționării sale, acesta nefiind menționat în cuprinsul plângerii contravenționale. De asemenea, petentul nu s-a prezentat personal pentru a fi ascultat de instanță, conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, deși a fost citat cu această mențiune pentru termenul din data de 19 ianuarie 2016, astfel încât aspectul esențial cu privire la drumul pe care a circulat autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, în data de 29.08.2015, ora 17.10, nu a fost relatat de către persoana sancționată.

Declarația martorului A_________ A_____ nu face proba contrară celor menționate în procesul-verbal atacat, aceasta nefiind credibilă.

În acest sens, instanța reține că martorul a declarat că, în data de 29.08.2015, a circulat în autovehiculul condus de petent ca urmare a faptului că avea permisul suspendat, ceea ce înseamnă că a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea unei contravenții rutiere grave. În această situație, având în vedere și relația de prietenie cu petentul, atitudinea martorului față de situația descrisă în procesul-verbal nu este una obiectivă, acesta fiind înclinat să declare aspectele favorabile prietenului său care se află într-o situație asemănătoare cu a sa.

Totodată, instanța observă că, deși martorul și-a amintit data exactă la care a fost încheiat procesul-verbal ca fiind 29.08.2015, acesta a avut dubii cu privire la ziua săptămânii în care s-a întâmplat evenimentul, menționând că probabil a fost o zi de duminică. Acest aspect ridică dubii cu privire la sinceritatea martorului, instanța considerând că martorul nu a relatat situația de fapt, astfel cum a perceput-o și cum și-o amintește, caz în care nu putea ști data exactă la care petentul a fost sancționat, ci a pregătit dinainte declarația, astfel încât să fie favorabilă petentului, atâta vreme cât nu a putut răspunde prompt și cu aceeași exactitate la întrebările puse de judecător.

De altfel, alegațiile martorului cu privire la faptul că agentul constatator i-ar fi spus petentului că a observat mașina în oglinda retrovizoare nu pot fi coroborate nici măcar cu mențiunile din plângerea contravențională, în care nu se menționează acest aspect, deși este relatată discuția de la momentul încheierii procesului-verbal. De asemenea, declarația martorului cu privire la faptul că petentul se deplasa dinspre domiciliu spre zona Primăverii vine să dovedească o situație care nu a fost invocată nici măcar de către persoana sancționată, prin plângerea contravențională.

Comparând constatările directe ale agentului poliției rutiere cu declarația martorului A_________ A_____, instanța consideră aplicabilă prezumția de veridicitate a situației de fapt menționată în procesul-verbal de contravenție legal întocmit, având în vedere că traseul urmat de un autoturism este ușor de observat, neputând exista confuzii cu privire la direcția din care a circulat un anumit autovehicul, cu atât mai mult cu cât în autospeciala de poliție se aflau doi agenți constatatori, a căror sarcină era tocmai supravegherea traficului rutier, situația relatată de martor nefiind plauzibilă.

Obiecțiunile formulate de petent la încheierea procesului-verbal nu fac dovada netemeiniciei actului constatator, întrucât acestea nu conțin niciun element concret cu privire la aspectele consemnate în actul constatator și contestate la momentul încheierii acestuia. Dacă simpla nerecunoaștere a faptei de către persoana sancționată ar face proba împotriva constatării directe a agentului de poliție, s-ar lăsa la latitudinea persoanei sancționate înlăturarea propriei răspunderi contravenționale, iar agentul constatator ar fi lipsit de principala sa atribuție, aceea de a constata direct faptele contravenționale. Puterea probantă de care se bucură constatările directe ale agentului de poliție rutieră este urmarea faptului că agentul de poliție a primit prin lege (art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002) atribuția de a constata săvârșirea contravențiilor rutiere, sancționarea petentului fiind urmarea unei acțiuni de control în cadrul căreia agentul constatator urmărea modalitatea în care s-a desfășurat traficul rutier.

Instanța concluzionează că, în data de 29.08.2015, ora 17.10, petentul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, în modalitatea descrisă în procesul-verbal atacat, săvârșind contravenția prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. d pct. 9 din O.U.G. 195/2002, care sancționează schimbarea direcției de mers prin viraj spre stânga, dacă prin aceasta se încalcă marcajul longitudinal continuu care separă sensurile de circulație, precum și contravenția prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 5 din O.U.G. 195/2002, care sancționează circulația pe un sector de drum pe care accesul este interzis.

Pentru săvârșirea primei fapte contravenționale, petentului i s-a aplicat în mod corect sancțiunea principală a amenzii prevăzute în clasa a patra de sancțiuni, în limitele prevăzute de art. 102 alin. 1 și alin. 2 raportat la art. 98 alin. 4 lit. d din O.U.G. 195/2002, precum și sancțiunea complementară constând în 6 puncte de penalizare. Pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 5 din O.U.G. 195/2002, petentului i s-a aplicat în mod corect sancțiunea principală a amenzii prevăzute în clasa întâi de sancțiuni, în limitele prevăzute de art. 99 alin. 1 și alin. 2 raportat la art. 98 alin. 4 lit. a din O.U.G. 195/2002, precum și sancțiunea complementară constând în 2 puncte de penalizare.

Pentru aceste motive, întrucât intimata a făcut dovada săvârșirii contravențiilor de către petent, iar petentul nu a făcut proba credibilă a unei situații contrare actului de sancționare, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională, considerând că procesul-verbal atacat a fost legal și temeinic încheiat, iar sancțiunile corect individualizate și aplicate.

În conformitate cu art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va constata că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P________ C______-N______, având CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în București, ______________________. 21, sector 1, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – B______ RUTIERĂ, cu sediul în București, ________________________. 9-15, sector 3.

Menține procesul-verbal _________ nr. xxxxxx din 29.08.2015 emis de intimată și dispune executarea sancțiunilor aplicate prin acesta, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.01.2016.

PREȘEDINTE, GREFIER,

M_____ S_____ M______ B____

Se comunică:

1. petentului P________ C______-N______, la domiciliul din București, ______________________. 21, sector 1;
2. intimatei DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – B______ RUTIERĂ, la sediul din București, ________________________. 9-15, sector 3.

Operator de date cu caracter personal nr. 4904 Red. M.S./Dact. M.B., M.S./4 ex./22.02.2016