Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1810

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.11.2015

Completul de judecată constituit din

PREȘEDINTE: L_______ V______ M____

JUDECĂTOR: A___ J______ N___

GREFIER: A______ G___

Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ și fiscal, formulat de apelantul – intimat P_______ M___________ C________, cu sediul în C________, _________________, județul C________, în contradictoriu cu intimatul - petent B_______ C______ C_________, cu domiciliul în C________, __________________, _________________________ sentinței civile nr 6168/26.05.2015 pronunțată de Judecătoria Constanta.

La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru apelantul intimat avocat C_______ Tudoruș, în baza împuternicirii avocațiale existente la dosar și pentru intimatul petent avocat E___ T___, în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.

În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.

Având în vedere dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă și poziția procesuală părților prezente, în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentantul convențional al apelantului intimat solicită admiterea apelului, modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond, cu consecința admiterii excepției tardivității și respingerea excepției prescrierii executării sancțiunii invocate la fondul cauzei. Referitor la respingerea excepției prescrierii executării sancțiunii , arată că instanța de fond în mod greșit a apreciat că actul sancționator nu a fost comunicat petentului în termen de o lună. A avut în vedere recursul în interesul legii pronunțat de Curtea Supremă la data de 10.06.2013 publicat în Monitorul Oficial la data de 23.07.2013.Arată că fapta contravențională și comunicarea procesului verbal de contravenție a fost anterioară pronunțării RIL- ului, prin urmare efectele acestei decizii produce efecte numai pentru viitor și nu trebuia să retroactiveze pentru momentul la care a fost comunicat procesul verbal către petent. Arată că la momentul comunicării procesului verbal erau două modalități alternative de comunicare, respectiv: prin scrisoare recomandată și prin afișare. Modalitatea de afișare a fost efectuată către petent, apreciind că procedura de comunicare a procesul verbal de contravenție a fost legală.

Reprezentantul convențional al intimatului petent formulează concluzii de respingere a apelului, de menținere ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond prin care s-a respins excepția tardivității și s-a admis plângerea contravențională. Cu privire la aplicabilitatea RIL-ului, arată că această discuție a fost și la fondul cauzei. În situația în care s-ar admite această teză, în sensul că aplicabilitatea RIL- ului asupra spețelor care au ca fond situații anterioare pronunțării RIL- ului, nu ar fi posibilă. Apreciază că însăși rațiunea pentru care se emite un recurs în interesul legii este ca o practică neunitară, în sensul că există două tipuri de soluții în cauze similare, în sensul că au fost instanțe care au apreciat ca fiind nelegală modalitatea de comunicare strict prin forma afișării, și instanțe care au considerat că este legală și trebuie să prevaleze modalitatea de comunicare prin poștă cu confirmare de primire.Instanța de fond a adoptat soluția respingerii excepției tardivității, considerându-se că trebuie să fie prevalată comunicarea prin poștă cu confirmare de primire, și nu cea prin modalitatea de afișare. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Față de dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față:

Prin sentința civilă nr. 6168/26.05.2015 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX a fost respinsa exceptia tardivitatii formulării plângerii ; a fost admisă plângerea contravențională împotriva procesului verbal __________ nr xxxxxxx/11.10.2011 ; constata prescrisa executarea sanctiunii amenzii contraventionale si exonereaza petentul de la plata amenzii contraventionale in cunatum de 500 lei .

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că :

Cu privire la excepția tardivității formulării plângerii contravenționale invocată de către intimat prin întâmpinare, instanța apreciază că este neîntemeiată.

Potrivit art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Totodată, conform art. 27 din același act normativ, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.

Față de dispozițiile legale enunțate, instanța reține că pentru a se putea proceda la comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenției prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului este obligatoriu ca în prealabil să se încerce comunicarea acestuia prin poștă, cu aviz de primire, iar operațiunea de comunicare să nu se poată realiza, întrucât modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.

În acest sens este și Decizia nr. 10/2013, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, statuând că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 alin. (1) teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.

În cauză, procesul-verbal de constatare a contravenției, încheiat în lipsa contravenientului, a fost comunicat acestuia prin afișare, în prezența unui martor.

Prin urmare, din considerentele expuse mai sus rezultă că procesul-verbal de contravenție nu se consideră a fi comunicat corect datorită faptului că nu s-a făcut dovada că s-a încercat comunicarea procesului verbal prin poștă, prealabil comunicării prin afișare, iar în raport de prevederile art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 termenul de 15 zile nu a început să curgă, petentul fiind în termen să atace procesul verbal de contravenție comunicat în astfel de condiții.

Cu privire la fondul cauzei, instanța reține în fapt că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ nr. xxxxxxx/11.10.2011, ora 13.00 petentul B_______ C______ C_________ a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.9 pct. 52 din HCLM 10/2009 și sancționate de art. 10 din HCLM nr. 10/2009, reținându-se că la solicitarea scrisă a organului de poliție nu a comunicat în termen legal de cinci zile datele de identitate ale persoanei care a condus în data de 17.07.2011 autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX conform avizului de primire cu nr. xxxxx din data de 10.08.2011. Procesul verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa persoanei sancționate și în prezența martorului asistent.

În drept, potrivit art. 26 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în forma în vigoare la momentul încheierii procesului verbal, în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii.

Cu privire la prescripția executării sancțiunii aplicate prin procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/11.10.2011 invocată de către petent, instanța constată următoarele.

Comunicarea actului de constatare și sancționare a contravenției este o activitate procedurală cu puternice efecte juridice, fiind o etapă prealabilă obligatorie pentru trecerea la executarea silită.

Articolele 25 - 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 reglementează procedura comunicării procesului-verbal. Practic, procesul-verbal contravențional poate fi comunicat în trei moduri, respectiv prin înmânarea acestuia contravenientului de către agentul constatator, prin comunicarea procesului-verbal prin poștă cu aviz de primire și prin afișarea procesului-verbal (și, după caz, a înștiințării de plată) la domiciliul sau la sediul contravenientului. În situația în care procesul verbal de constatare și sancționare a contravenție se încheie în lipsa contravenientului, acesta trebuie să fie comunicat potrivit ultimelor două modalități in termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Cu privire la raportul existent între ultimele două modalități de comunicare a procesului verbal Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite - s-a pronunțat prin decizia nr. 10/2013 publicată în Monitorul Oficial nr. 450 din XXXXXXXXXX. Astfel s-a statuat că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire deoarece numai această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate.

Termenul de o lună prevăzut de art. 25 alin. 2 din OG 2/2001 pentru comunicarea procesului verbal de contravenție este un termen de decădere, ceea ce înseamnă că o eventuală comunicare peste termen este lovită de nulitate.

Totodată, potrivit art. 14 alin. 1 din OG 2/2001, dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termenul prevăzut de art. 25 alin. 2 din OG 2/2001, respectiv o lună de la data aplicării sancțiunii, operează prescripția executării sancțiunilor contravenționale.

Astfel, instanța constată că la dosar nu există probe din care să rezulte că intimata a realizat comunicarea prin poștă, cu aviz de primire sau că petentul ar fi primit efectiv procesul verbal înăuntrul termenului de o lună prevăzut de lege. După cum s-a reținut mai sus la analiza temeiniciei excepție tardivității plângerii contravenționale comunicarea prin afișare la sediul petentului efectuată de către intimată la data de 13.10.2011 nu este valabilă, întrucât aceasta modalitate trebuia sa fie utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel – intimatul P_______ M___________ Constanta, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului C________ – Secția C_________ Administrativ și Fiscal la data de 25.08.2015.

În motivare se arata ca in raport de solutia instantei de fond prin raportare la Decizia nr 10/2013 pronunțată de ICCJ , publicata in M. OF 450/23.07.2013 , momentul de la care aceasta este obligatorie .

In speta de fața , procesul – verbal contestat a fost întocmit în data de 11.10.2011 cu mai bine de 2 ani inainte de adoptarea RIL – ului .

In conformitate cu prev art 27 din OG 2/2001 „ comunicarea procesului – verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă , cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului . „ Din textul de lege reiese că cele doua modalitati de comunicare erau alternative , fără a exusta vreo ordine de preferinta intre ele , iar recurgerea la unua dintre acestea era necesara si suficienta pentru ca procedura de comunicare a actului sancționator să fie considerata indeplinita . In mod evident , legiuitorul nu a instituit o ordine de preferinta , utilizarea conjuncției „ sau „ conducând la aceasta concluzie , astfel incat se putea recurge la iricare dintre cele doua modalitati , procedura de comunicare fiind considerata valabila .

Coroborand cele mai sus invederate , apreciază că în mod nelegal instata de fond a respins exceptia tardivitatii , mai cu seama cu cant petentul a luat cunostinta de procesul – verbal de contraventie la data de 13.10.2011 , prin afisarea acestuia pe ușa principala a clădirii in care locuieste .

In ceea ce priveste prescriptia executării sanctiunii amenzii aplicate prin procesul – verbal de contraventie – se impune a se observa ca in mod gresit instanta de fond a decis in acest sens .

Art 25 alin 2 din OG2/2001 prevede :” Comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea , in termen de cel mult o luna de la data aplicării acesteia. „

In speta , procesul verbal de contraventie a fost intocmit la data de 11.10.2011 si afisat la data de 13.10.2011 , inlăuntrul termenului de o luna prevazut de dispozitiile legale .

In contextul celor aratate , solicita admiterea apelului , schimbarea sentintei apelate , iar pe fond respingerea plangerii si obligarea la plata cheltuielilor de judecata .

În temeiul art 471 alin 5 c proc civ , intimatul – petent nu a formulat si depus întâmpinare .

Examinând hotărârea apelată , prin prisma criticilor formulate și în considerarea disp.art.477 cu ref la art 478 c.pr.civ., Tribunalul constată ca apelul este nefondat.

Pe calea plângerii contravenționale, formulată în considerarea disp.art.31 din OG.2/2001, a fost contestată legalitatea și temeinicia actului sancționator.

Calea de atac specifică dreptului contravențional, plângerea este instrumentul prin care persoanei (fizice/juridice) calificate ab initio drept „contravenient”, printr-un act administrativ i se recunoaște posibilitatea contestării în justiție, în fața unei instanțe independente și imparțiale, care trebuie să statueze asupra legalității și temeiniciei actului constatator dresat în prima fază a procesului contravențional.

Prin sentința civilă supusă controlului judiciar, instanța de fond a respins exceptia tardivitatii , a admis plângerea dedusă judecății, constatând prescrisa executărea sancțiunii aplicate prin procesul verbal contestat.

Contrar susținerilor apelantei – intimate , judecătorul fondului a făcut o corectă aplicare a normelor juridice incidente situației de speță, s-a conformat prescripțiilor art.34 din OG.2/2001.

Analiza relevă că, deși se verifică susținerile apelantei - intimate potrivit cu care s – a procedat la comunicarea procesului verbal de contraventie prin afisare pe usa principala a locuintei petentului la data de 13.10.2011 ( f 25) , nu pot fi primite criticile de nelegalitate invocate prin prisma interpretării deciziei pronunțate de instanța supremă în dezlegarea recursului în interesul legii , cu referire la data pronuntarii acesteia si implicit a datei aplicabilitatii – respectiv de la data publicării în Monitorul Oficial .

Prin decizia 10/2013 , ICCJ a pornit in dezlegarea situatiei de la determinarea caracterului celor două modalități tehnice de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în sensul dacă sunt alternative, recurgerea la una dintre acestea fiind necesară și suficientă, sau dacă una este subsidiară celeilalte.

S –a retinut că „ modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire.

Este adevărat că din interpretarea gramaticală a normei, utilizarea conjuncției "sau" ar putea conduce la concluzia că legiuitorul nu a instituit o ordine de preferință, astfel încât s-ar putea recurge la oricare dintre cele două modalități, iar procedura de comunicare să fie considerată valabilă.

Interpretarea gramaticală nu este însă suficientă, pentru că nu asigură respectarea dreptului la apărare și a garanțiilor instituite de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, cu privire la acuzațiile în materie penală.

Curtea a considerat că, în ciuda naturii pecuniare a sancțiunii aplicate efectiv reclamantului și a naturii civile a legii care sancționează contravenția, procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri penale, deoarece dispoziția a cărei încălcare a fost imputată reclamantului avea un caracter general și nu se adresa unui anumit grup de persoane, ci tuturor cetățenilor.

Din acest motiv, interpretarea și aplicarea dispozițiilor analizate urmează să se realizeze printr-o altă metodă, cea mai adecvată fiind interpretarea logică și sistematică, întrucât permite a se evidenția natura și importanța drepturilor ocrotite.

Numai în ipoteza în care se consideră că îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișarea actului se află într-un raport de subsidiaritate față de comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, se poate afirma că sunt respectate garanțiile procedurale.

Contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).

Astfel, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire. „

În situația pendinte judecatii , in mod corect instanta de fond a apreciat ca procesul – verbal de contraventie nu a fost comunicat potrivit dispozitiilor legale prevazute de art 27 din OG 2/2001 , iar alegerea de către organul constatator a modalitatii alternative de comunicare nu poate fi opusa celui indreptatit a contesta actul sanctionatoriu la momentul la care acesta a luat efectiv cunostinta de continutul său și in termenul legal de 15 zile – conf dispoz art 32 alin 1 din OG 2/2001 .

In acest context , in mod corect instanta de fond a apreciat ca exceptia tardivitatii formularii plangerii contraventionale invocata de parata nu poate fi primita .

In ceea ce priveste critica apelantei – intimate , raportate la data de la care efectele obligatorii ale recursului in interesul legii sunt aplicabile erga omnes , Tribunalul va avea in vedere ca dispozitiile art 517 alin 4 C proc civ potrivit caruia „ Dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante de la data publicării deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei , Partea I” sunt corecte doar prin prisma deciziilor de reformare a unor dispozitii legale si a celor de interpretare sistematica a dispozitiilor legale și nu si a celor de interpretare gramaticala ce vin in sprijinul unificarii modalitatii concrete in care se impunea realizarea comunicarii actelor de procedura .

In ceea ce priveste critica apelantei – intimate referitoare la nelegalitatea masurii dispuse de instanta de fond prin constatarea ca prescrisa a executării sanctiunii amenzii contraventuionale , instanta de control judiciar va retine ca nici sub acest motiv nu exista temei de reformare a hotararii apelate , atata timp cat dispozitiile art 14 alin 1 cu ref la art 25alin 2 din OG 2/2001 sunt conditionat legate de modalitatea concreta si palpabila de comunicare a procesului – verbal de contraventie .

Pentru considerentele aratate , in raport cu dispozitiile art 480 alin 1 c proc civ , va respinge apelul ca nefondat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul – intimat P_______ M___________ C________ cu sediul în C________, _________________, județul C________, în contradictoriu cu intimatul petent B_______ C______ C_________, cu domiciliul în C________, __________________, __________________________ sentinței civile nr 6168/26.05.2015 pronunțată de Judecătoria Constanta.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.11.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L_______ V______ M____ A___ J______ N___

GREFIER,

A______ G___

Jud.fond.I. O______

Red.decizie jud. L.V.M____

4 ex/10.12.2015