ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A___ Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXX
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7079
Ședința publică din 22 decembrie 2015
Președinte: S_______ S_____
Grefier: A______ S_____ B____
S-a luat în examinare plângerea formulată de petentul B____ D_____ I___ în contradictoriu cu intimatul I.P.J. A___ împotriva procesului-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/14.09.2015, în vederea pronunțării.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Plângerea este legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru, în temeiul art. 19 din OUG nr. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 22.12.2015.
INSTANȚA
Constată că prin plângerea înregistrată la Judecătoria A___ în data de 07.10.2015 sub nr.XXXXXXXXXXXXX petentul B____ D_____ I___ a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. A___, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/14.09.2015, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
În motivare a arătat că în data de 14.09.2015, în jurul orei 11,00, având nevoie de o adeverință de la Poliția V___________, a intrat cu autoturismul în parcarea aflată în fața sediului de poliție. După ce a parcat, doi agenți de poliție au venit la mașina sa, în care se afla și mama petentului, și au început să strige că nu le-a acordat prioritate pentru a ieși din parcare și pentru că nu puteau dovedi cele susținute au trecut la verificarea mașinii, corespunzând adevărului că îi lipsea unul din triunghiurile reflectorizante.
Faptele menționate în procesul-verbal de contravenție nu corespund realității, deoarece în momentul în care a intrat în parcarea care este paralelă cu șoseaua și deci nu se afla pe drum public, mașina de poliție nu avea aprinse farurile de marșarier și, mai mult, obligația de a se asigura la o astfel de manevră este colaterală și incumbă doar unui singur șofer, fie el și echipaj de poliție, atâta timp cât nu era cu girofarurile aprinse.
A arătat că procesul-verbal nu este legal, verificarea la care a fost supus fiind un abuz de drept, iar în cuprinsul actului sancționator nu sunt indicate textele de lege care fac trimitere la clasele de sancțiuni și modalitatea de calculare a acestora.
Sub aspectul temeiniciei a făcut trimitere la jurisprudența CEDO, arătând că referitor la contravențiile în materia contravențiilor rutiere acestea intră în sfera acuzațiilor penale, astfel că se impune aplicarea garanțiilor specifice procesului penal, printre care și prezumția de nevinovăție. În aceste condiții, procesul-verbal de contravenție nu poate face dovada, prin el însuși, a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
Sub aspectul reindividualizării sancțiunii aplicate a arătat că deși nu există vreo dovadă de perturbare a traficului sau vreo coliziune, a solicitat aplicarea avertismentului.
În drept a invocat art.7 al.3 și art.21 al.3 din OG nr.2/2001.
În probațiune a depus procesul verbal de contravenție.
În cadrul etapei scrise, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, având în vedere că fapta petentului a existat și este încadrată juridic corespunzător, procesul-verbal fiind atât temeinic, cât și legal întocmit, petentului nefiindu-i pricinuită vreo vătămare care potrivit art. 175 alin. 1 din Legea 134/2010 să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.
În motivare, a arătat că la data consemnată în procesul-verbal atacat, agentul constatator al intimatului, executându-și atribuțiile de serviciu în ______________________________, a depistat în traficul rutier autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, al cărui conducător auto, în persoana petentului, a încălcat normele rutiere prevăzute de legislația în vigoare, deoarece a avut în timpul mersului preocupări de natură a-i distrage în mod periculos atenția și nu avea în dotarea autoturismului unul din cele două triunghiuri reflectorizante.
A invocat practica CEDO, respectiv cauza H______ ș.a. contra României, în acord cu care în materia circulației rutiere, prevederile art.6 al.2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibilă sancționarea încălcărilor în materie de circulație rutieră.
Cât privește fapta petentului, intimatul a opinat că aceasta a existat și a fost corect individualizată, fiind aplicat minimul prevăzut de lege pentru fapta săvârșită, aspect ce denotă preocuparea agentului de a aplica prevederile legale raportat la particularitățile cazului și la conduita petentului.
Din analiza actelor depuse la dosar, intimatul a susținut că petentul nu a propus nici o probă si nu a indicat nici un indiciu in susținerea afirmațiilor sale, mai mult nu a indicat nici un motiv minim plauzibil pentru care agentul constatator l-a oprit în trafic în lipsa oricărei încălcări a regulilor de circulație din partea sa și, după ce a fost oprit în trafic, în lipsa oricărui incident sau încălcări a normelor rutiere, să îi întocmească un proces-verbal total neadevărat.
Raportat la această situație, în lipsa indicării unor minime indicii de netemeinicie a procesului-verbal, a considerat că se respectă în cauza dedusă judecății cerința de proporționalitate intre mijloacele folosite și scopul legitim urmărit prin recunoașterea valorii probatorii a procesului-verbal întocmit pe baza constatărilor personale ale agentului constatator.
Potrivit art. 315 alin 1 din Legea 134/2010 intimatul a arătat că se opune audierii ca martori a unor persoane care sunt rude cu petentul sau au interes în cauză, precum și a celor propuși de petent.
În drept, a invocat dispozițiile art. 201 și urm. Cod procedură civilă, O.G. nr. 2/2001 și O.U.G. nr. 195/2002, iar în probațiune a depus referatul din data de 28.10.2015 și a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 03.12.2015, petentul a reiterat faptul că nu a fost oprit în trafic, iar cu privire la Raportul agentului constatator a arătat că acesta nu face dovada celor consemnate în procesul-verbal de contravenție, fiind întocmit ulterior, semnalând și inadvertențele cuprinse în acest act.
În cauză instanța a obținut din oficiu, din baza de date a MAI, fișa de evidență auto a petentului (f.20).
Analizând plângerea de față prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție __________ nr.xxxxxxx (fila 6), întocmit de IPJ A___ la data de 14.09.2015, petentul B____ D_____ I___ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1.050 lei, pe motiv că la data de 14.09.2015, ora 11.00, în ____________________________ auto marca Cielo cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, iar intrând în parcarea poliției din V___________, era să lovească echipajul de poliție și în urma controlului autoturismului s-a constatat că acesta nu este prevăzut cu două triunghiuri reflectorizante, faptele fiind prevazute de art.148 pct.8 din HG nr.1391/2005 și art. 8 din O.U.G.nr.195/2002 și sancționate de art. 101 al.1 pct.10 respectiv art.101 al.1 pct.13 din OUG nr. 195/2002.
În cuprinsul procesului – verbal de contravenție, la rubrica “alte mențiuni” petentul a arătat “nu am de făcut, nu era să lovesc echipajul de poliție”.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii, verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Verificând din oficiu legalitatea procesului-verbal de contravenție, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia, instanța constată că în cauză nu există lipsuri ori mențiuni necorespunzătoare, astfel că, sub acest aspect, procesul-verbal este legal încheiat.
Procesul-verbal de contravenție indică în concret atât tdispozițiile legale care prevăd faptele, cât și cele care le sancționează, astfel că sunt neîntemeiate criticile invocate de ptenet sub aspectul legalității actului de sancționare.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, fiind vorba despre o faptă constatată ex propriis sensibus (personal) de către un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesul-verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
În acest sens, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei și respectând drepturile apărării. Prin urmare, prezumția de verdicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut și nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Prin plângerea formulată petentul a recunoscut că mașina pe care o conducea nu avea în dotare unul din cele două triunghiuri reflectorizante, astfel că în mod temeinic s-a reținut în sarcina sa săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 din O.U.G.nr.195/2002
Cu privire la fapta prevăzută de art.148 pct.8 din HG nr.1391/2006, cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenție petentul a formulat obiecțiuni contradictorii, afirmând, pe de o parte, că nu are de formulat obiecțiuni, iar pe de altă parte, a arătat că nu era să lovească echipajul de poliție.
Deși se prevalează că fapta pentru care a fost sancționat nu a avut loc pe un drum public, instanța reține că potrivit art.148 al.8 din HG nr.1391/2006 se interzice conducătorilor auto să aibă în timpul mersului preocupări de natură a-i distrage în mod periculos atenția ori să folosească instalații de sonorizare la un nivel de zgomot care ar afecta deplasarea în siguranță a lui și a celorlalți participanți la trafic, fără să distingă după cum circulația are loc pe un drum public sau într-o parcare.
Prin plângerea formulată petentul recunoaște, implicit, faptul că era să acroșeze masina de poliție, iar împrejuările relatate, respectiv că aceasta nu avea aprinse becurile care semnalează mersul cu spatele, respectiv că agentul de poliție nu s-a asigurat la manevra de ieșire din parcare, nu au fost dovedite în cauză.
Or, în lipsa oricărei probe, este nerezonabil să se prezume că agentul constatator ar fi consemnat o situație de fapt falsă, în scopul sancționării contravenientului.
Pentru considerentele menționate, instanța reține că că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.148 pct.8 din HG nr.1391/2006, procesul – verbal fiind temeinic.
În ceea ce privește dozarea sancțiunii, potrivit art.5 al.5 din O.G.nr.2/2001, “sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, iar la alineatul 7 se prevede că “pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare”. La stabilirea sancțiunii, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În ceea ce privește reindividualizarea sancțiunii, petentul invocă gradul redus de pericol social al faptelor săvârșite.
Or, având în vedere că în sarcina sa au fost reținute două fapte contravenționale distincte, precum și că una dintre fapte a fost îndreptată împotriva unui echipaj de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, putând avea consecințe grave asupra integrității fizice a agenților constatori și, nu în ultimul rand, având în vedere și că petentul a mai fost sancționat și în trecut pentru abateri la regimul rutier, instanța apreciază că este necesară sancționarea pecuniară a petentului, aceasta fiind de natură a-l responsabiliza pe viitor, realizându-se astfel prevenția specială și, totodată, și cea generală.
În ceea ce privește dozarea sancțiunii, față de pericolul social concret al faptelor săvârșite, instanța reține că a fost respectat principiul proporționalității, precum și prevederile art.10 din O.G.nr.2/2001.
Pentru considerentele menționate, în temeiul art.34 și urm. din O.G.nr.2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul de B____ D_____ I___ în contradictoriu cu intimatul I.P.J. A___ împotriva procesului – verbal de contravenție procesului-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/14.09.2015.
În conformitate cu dispozițiile art.453 al.1 Cod procedură civilă va lua act că intimatul nu a solicitat obligarea petentului, căzut în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul B____ D_____ I___, cu domiciliul în comuna Vadimirescu, _________________, jud. A___, CNP xxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. A___, cu sediul în A___, __________________, nr.17-19, jud. A___, împotriva procesului-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/14.09.2015.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare care se depune, în caz de exercitare, la Judecătoria A___.
Pronunțată în ședința publică din 22 decembrie 2015.
Președinte, Grefier,
S_______ S_____ A______ S_____ B____
Red./Tehnored./SS/ASB/30.12.2015/4 ex./2 ______________________________ comunică cu:
- petentul B____ D_____ I___, cu domiciliul în comuna Vadimirescu, _________________, jud. A___
- intimatul I.P.J. A___, cu sediul în A___, __________________, nr.17-19, jud. A___