Operator de date cu caracter personal nr.3727

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G______

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 280/2015/C__

Ședința publică de la 05 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE I__ C_____-M____

Judecător G_______ T________

Grefier V________ D_________

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe apelant I___ V_______ și pe intimat I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G______, având ca obiect, anulare proces verbal de contravenție CP xxxxxxx .

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C______ M_____ fără împuternicire avocațială la dosar pentru apelantul I___ V_______, lipsă fiind intimatul I____________ Județean de Poliție G______.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, că apelul este la primul termen de judecată, este declarat în termen, motivat, după care:

Apărătorul apelantului depune în ședința publică dovada achitării taxei judiciare de timbru, la dosarul cauzei.

Întrebat fiind, apărătorul apelantului învederează că numai are alte cereri noi de formulat sau probe de administrat

Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de ridicat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.

Apărătorul apelantului, având cuvântul pe fondul cauzei solicită instanței admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat, având în vedere probatoriul administrat în cauză să se constate că instanța de fond s-a supărat pe apelant din cauză că nu a putut îndeplini obligația de a aduce martorul propus pentru a fi audiat , să se aibă în vedere că singura probă concludentă , este depoziția martorului asistent care declară că nu a văzut că s-a efectuat depășirea pe linia continuă sau nu, neștiind ce conține procesul-verbal de contravenție dar la semnat.

Apărătorul apelantului, învederează instanței faptul că nu există dovada certă că la Km 27 unde s-a efectuat depășirea există drum cu linie continuă și că reclamantul a încălcat legea. Ca atare solicită instanței admiterea apelului așa cum a fost formulat , fără cheltuieli de judecată.

Instanța constatând, că au fost lămurite toate aspectele de fapt și de drept , reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Asupra apelului civil de față ;

Prin sentința civilă nr.200/21.01.2015 Judecătoria G______ a respins plângerea formulată de petentul I___ V_______ în contradictoriu cu intimat I____________ de Poliție al Județului G______ , ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/10.02.2014 petentul a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă în valoare de 340 de lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile.

În sarcina acestuia s-a reținut că la data de 10.02.2014, ora 16⁴⁰, în timp ce conducea pe DN6 km 27, la _______________________________, din direcția București către A_________, autoturismul marca Renalut Laguna, cu nr. de înmatriculare CL xxxxxx, a efectuat o manevră de depășire neregulamentară a autoturismului marca Skoda O______, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, în raza de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”.

Contravenția săvârșită de petent este prevăzută de lege la art. 101 alin. (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002, care sancționează fapta de nerespectare a regulilor privind depășirea.

Verificând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, prin prisma dispozițiilor art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea normelor incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută sau relativă.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În speță, petentul a contestat parțial situația de fapt reținută de către agentul constatator, arătând că la momentul depășirii acesta se afla în eroare de fapt. Astfel, petentul conducea în afara localității, nu avea vizibilitate bună din cauza soarelui puternic, neputând observa marcajul și niciun alt semn, apreciind că putea depăși în siguranță.

Ulterior administrării probatoriului, petentul și-a modificat parțial apărările, arătând că singura probă concludentă este depoziția martorului asistent, care declarat că nu a văzut dacă depășirea s-a realizat pe linie continuă.

Pe de altă parte, în susținerea temeiniciei procesului-verbal contestat, intimatul a invocat prezumția de legalitate a actului administrativ, precizând că fapta a fost constată de către agentul de poliție prin propriile simțuri, nefiind efectuate alte acte constatatoare.

Totodată, instanța a dispus audierea martorului asistent V____ M_____, care a declarat că în dreptul loc. Gorneni sau Valea Plopilor, după o curbă, a redus viteza, fiind depășit de o altă mașină. În curbă marcajul era continuu, dar pe măsură ce cobora panta, martorul nu își mai amintește cum erau marcajele. Depășirea s-a realizat după finalizarea curbei, anterior intrării în localitate.

Pentru clarificarea situației de fapt, instanța a încuviințat cererea de audiere a martorului C_________ G_______, emițând în acest sens mandat de aducere. În pofida tuturor diligențelor depuse, mandatul de aducere nu a putut fi executat, iar petentul nu a depus diligențe pentru a aduce martorul pe care el însuși l-a propus, astfel că nu s-a putut proceda la ascultarea acestuia.

În privința marcajelor rutiere, instanța va avea în vedere și conținutul adresei nr. 16/xxxxx/08.01.2015, emisă de CNADNR, potrivit căreia pe sectorul de drum DN6 km 26+420 – 27+230, marcajul axial longitudinal este continuu.

Analizând astfel aspectele învederate de petent, instanța a constatat că acestea nu se coroborează cu probatoriul administrat în cauză, neputând atrage netemeinicia procesului-verbal contestat.

În acest sens, instanța a avut în vedere atât procesul-verbal de constatare a contravenției și raportul de reținere, în care este descrisă fapta, cât și declarația martorului asistent, care confirmă împrejurările de fapt constate de către agenți. Astfel, declarația martorului asistent confirmă existența manevrei de depășire, executată anterior pătrunderii în loc. Gorneni, pe DN6. Deși martorul a precizat că nu își mai amintește marcajele rutiere de la ieșirea din curbă, instanța va avea în vedere și adresa CNADNR, din care rezultă că pe DN6, între km 26+420 și 27+230, marcajul axial longitudinal este continuu, astfel că, fapta fiind săvârșită potrivit mențiunilor din procesul-verbal în dreptul km 27.

Cu privire la eroare de fapt, instanța nu putea primi apărările petentului, întrucât, pe de o parte, la începutul lunii februarie, în jurul orei 17, se înserează, astfel încât nu era posibil ca soarele să fi fost atât de orbitor pentru petent, spre a-l împiedica să observe marcajele rutiere, iar pe de altă parte această împrejurare nu se circumscrie dispozițiilor speciale care reglementează eroarea de fapt. La momentul executării manevrei de depășire, petentul trebuia să depună toate diligențele pentru a se asigura că o poate executa în condiții de siguranță. Neobservarea corespunzătoare a marcajelor rutiere trebuia astfel să atragă amânarea executării manevrei de depășire.

Pentru aceste motive, întrucât intimatul a făcut dovada săvârșirii contravenției de către petent, iar acesta nu a făcut proba unei situații contrare actului de sancționare, instanța va constata temeinicia procesului-verbal încheiat de intimată.

Cu privire la legalitatea sancțiunilor aplicate, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 100 alin. (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002, potrivit cărora constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea regulilor privind depășirea. Clasa a II-a de sancțiuni presupune aplicarea unui număr de 4-5 puncte-amendă, potrivit art. 98 alin. (4) pct. d) din OUG nr. 195/2002

În speță, în mod corect i-a fost aplicată petentului o sancțiune principală de 4 puncte amendă, respectiv 340 lei, și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile.

În ce privește proporționalitatea sancțiunii, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. (5) și (6) din OG nr. 2/2001, constatând că sancțiunea amenzii contravenționale, aplicată orientată către minimul special, este aptă a asigura un rol preventiv și educativ în raport de circumstanțele speței, precum și de antecedența contravențională a petentului, neimpunându-se aplicarea unei sancțiuni mai blânde.

Pentru motivele anterior evocate, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională, considerând că procesul-verbal atacat a fost legal și temeinic încheiat.

Împotriva sentinței civile nr.200/21.01.2015 pronunțată de Judecătoria G______ a formulat apel apelantul I___ V_______ considerând sentința nelegală și netemeinică.

În motivare a arătat că în mod greșit instanța fondului i-a respins plângerea contravențională, dând o apreciere absolut arbitrară probelor. Singura probă concludentă este depoziția martorului asistent V____ M_____ care a arătat că nu a văzut că depășirea s-a efectuat pe linie continuă.

Nu este elocvent și de natură a determina respingerea plângerii sale contravenționale faptul că nu a putut prezenta martorul pe care l-a propus pentru a fi audiat, instanța reținând că nu a făcut diligente pentru a-l aduce, omițând să observe faptul că mandatul de aducere nu a putut fi executat, neavând vreo vină.

Instanța de fond în loc să dea dovadă de imparțialitate, din oficiu, a dispus emiterea unei adrese către CNADR din care a rezultat faptul că pe sectorul de drum DN6 km 26+420-27+230 marcajul axial longitudinal este continuu. Nu avea, însă, certitudinea că drumul indicat în procesul verbal de contravenție era cel pe care s-a efectuat depășirea.

Faptul că CNADR a comunicat că la km 27 este linia continuă nu putea face dovada vinovăției, în condițiile în care nu avea certitudinea că cele semnate de agentul constatator corespund realității. Este posibil ca agentul stătător să fi trecut, în mod abuziv, drept km al efectuării depășirii un km cu e continuă ( cunoscând exact situația ), tocmai pentru a aplica sancțiuni.

Consideră că instanța de fond a dat dovadă de subiectivism, evidențiat de următoarea argumentație: „ analizând astfel aspectele învederate de petent, instanța constată că acestea nu se coroborează cu probatoriul administrat în cauză, neputând atrage netemeinicia procesului verbal contestat”.

Or, depoziția martorului asistent a confirmat aspectele învederate de apelantă.

Instanța fondului nu a primit apărările sale privind eroarea de fapt, cu motivarea că la începutul lunii februarie, în jurul orei 17 soarele nu avea cum să fie atât de orbitor pentru petent, omițând să ia în calcul faptul că ora menționată în procesul verbal de contravenție este cea la care a fost încheiat acesta, nu ora la care am fost oprit de agentul constatator. Momentul la care am fost oprit era către asfințitul soarelui, probabil ora 16.30, atunci când, înainte de a apune, are o luminozitate aparte care a făcut să strălucească zăpada ce începuse să se topească.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate e dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a ovației, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.

A mai arătat să se aibă în vedere singura probă concludentă, pe deplin, respectiv depoziția martorului asistent care a arătat că nu a văzut că depășirea s-a efectuat pe linie continuă sau nu. Acesta nici măcar nu a știut ce a semnat.

Există serioase dubii cu privire la săvârșirea contravenției de către petent, care îi profită, conform principiului „ in dubio pro reo ,„ atâta timp cât domeniul contravenționalului este asimilat penalului.

A solicitat a se observa faptul că, deși sarcina probei în domeniul contravenționalului a revenit intimatului, conform art.6 CEDO, contestatorul beneficiind de prezumția de nevinovăție, nu s-a făcut de către acesta nicio probă.

In acest sens, a solicitat a se avea în vedere și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în cauza A_____ contra României, prin care s-a stabilit că nu s-a ținut cont de garanțiile fundamentale consacrate de art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului, printre care figurează prezumția de vinovăție.

S-a mai arătat că și în materie contravențională, care poate fi calificată drept penală", este aplicabilă prezumția de nevinovăție, care protejează persoanele în fața posibilelor abuzuri ale autorităților. Curtea a stabilit că obligația prezentării probei revine acuzării și îndoiala este folosită în avantajul acuzatului.

Având în vedere aceste interpretări ale Curții Europene a Drepturilor omului, a solicitat a se constata că, în cauză, intimata nu a probat fapta pe i-a fost imputată petentului, în lipsa unor dovezi certe acesta beneficiind de prezumția nevinovăție.

Nu a avut dovada certă că depășirea a fost efectuată la km 27. Chiar că la km 27 există drum cu linie continuă, nu există și dovada că acolo fost efectuată depășirea.

Oricum este binecunoscut faptul că în dorința de a-și face planul de amenzi contravenționale, I.P.J. aplică sancțiuni, cu rea-credință, inventând contravenții.

Nu poate fi temeinic un proces - verbal de contravenție în care apare menționat un martor care l-a semnat fără să știe ce semnează.

Or, în situația în care îmi este indispensabil permisul de conducere, nu , avea de ce să încalce regulile de circulație, riscând să nu mai poată munci, implicit să-șei câștige existența, timp de o lună.

Față de cele anterior precizate, a solicitat admiterea apelului, rejudecând admiterea plângerii contravenționale, astfel cum a fost formulată.

In subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii si ridicare sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de o lună.

La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri.

Cererea de recurs este legal timbrată.

Intimata deși legal citată nu s-a prezentat în fața instanței de recurs, nu a solicitat administrarea de probe noi și nici întâmpinare nu a formulat.

Analizând motivele de apel, probele administrate în cauză și apărările intimatului Tribunalul constată următoarele:

Reține Tribunalul că prin la data de 10.02.2014 intimatul IPJ G______ prin agent constatator a încheiat procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/10.02.2014 prin care apelantul petent I___ V_______ a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă în valoare de 340 de lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 10.02.2014, ora 16, 40, în timp ce conducea pe DN6 km 27, la _______________________________, din direcția București către A_________, autoturismul marca Renalut Laguna, cu nr. de înmatriculare CL xxxxxx, a efectuat o manevră de depășire neregulamentară a autoturismului marca Skoda O______, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, în raza de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”, faptă prevăzută de disp.120 lit.h din HG nr.1391/2006 și sancț.de disp. art. 100 alin. (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002 .

Constată Tribunalul că împotriva acestui proces verbal a formulat plângere contravenientul criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie.

Însă, deși conform principiului onus probandi incumbit actori avea obligația de a propune probe în vederea răsturnării prezumției de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, apelantul petent a ales să se folosească de un alt principiu, in dubio pro reo, susținând că nu există dovezi suficiente pentru luarea măsurilor contravenționale împotriva sa.

Tribunalul constată că instanța de fond a făcut o apreciere corectă a probelor administrate în cauză, atât din declarația martorului asistent cât și din relațiile comunicate de către administratorul drumului reieșind că apelatul petent a efectuat manevra de depășire a autoturismului cu nr.de înmatriculare XXXXXXX într-un sector de drum care interzicea o asemenea acțiune.

În consecință, Tribunalul reține că agentul de poliție a constatat încălcarea prevederilor art.120 lit.h din HG nr.1391/2006 și a aplicat sancțiunea corespunzătoare prev. de disp.art.100 alin.3 din OUG nr.195/2002 rep., în conformitate cu criteriile generale de sancționare prev. de disp.art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 rep.

Pentru aceste considerente tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul I___ V_______ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului G______ împotriva sentinței civile nr. 200/21.01.2015 a Judecătoriei G______.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul I___ V_______ domiciliat în oraș Drăgănești O__, sat Comani, ________________________. 8, jud. O__ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G______ cu sediul în Mun.G______, ______________, județul G______, împotriva Sentinței Civile nr. 200/21.01.2015 a Judecătoriei G______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2015.

Președinte, I__ C_____-M____		Judecător, G_______ T________
	Grefier, V________ D_________

Red.T.Gh.

4ex/2com.

12.10.2015