R O M A N I A

TRIBUNALUL C____ S______

R E Ș I Ț A

SECȚIA A II A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX

Cod operator 2896

DECIZIA CIVILĂ NR.1239/A

Ședința publică din data de 04.12.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: I_____ M____, judecător

JUDECATOR: A________ O___ S____

GREFIER: S____ D______

S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA prin AJFP C____-S______ împotriva sentinței civile nr.929/08.05.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata _______________________ SRL, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatei, consilier juridic P_____ I__, lipsind apelanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, expunerea referatului cauzei de către grefierul de ședință, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, în conformitate cu prevederile art.131 alin.1 Cod procedură civilă, instanța, procedând la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale, în temeiul art.95 pct.2 Cod procedură civilă raportat la art.34 alin.2 din OG nr.2/2001, constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză.

Reprezentantul intimatei, consilier juridic P_____ I__, depune împuternicire de reprezentare.

În baza art.392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părților.

Reprezentantul intimatei, consilier juridic P_____ I__, solicită instanței respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală. Totodată, precizează că intima nu a mai fost sancționată contravențional pentru acest gen de contravenții.

Nemaifiind alte cereri de formulat, în baza art.394 Cod procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată și dispune închiderea dezbaterilor, procedând la soluționarea cererii.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.929/08.05.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. S______ C______ S.R.L. în contradictoriu cu intimata Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara-Administrația Județeană a Finanțelor Publice C____-S______, împotriva procesului-verbal _______ nr.xxxxxxx din 24.11.2014, s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 2000 lei, aplicată prin procesul-verbal de contravenție _______ nr.xxxxxxx din 24.11.2014, cu sancțiunea avertisment, s-a atras atenția petentei asupra obligației de a respecta pe viitor dispozițiile legale, s-au menținut în rest dispozițiile procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______ nr.xxxxxxx din 24.11.2014, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de contravenție _______/200 nr.xxxxxxx din 24.11 2014 societatea petentă a fost sancționată contravențional cu o amendă de 2000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.41 pct.2 lit.e) din Legea nr.82/1991, republicată, constând în fapta de a nu respecta regulamentele emise de M.F.P. în ceea ce privește întocmirea, semnarea și depunerea în termenul legal la unitățile teritoriale ale MFP, a situațiilor financiare anuale și, după caz, a situațiilor financiare anuale consolidate (situații financiare anuale la 31.12.2013).

Sub aspectul legalității, prima instanță a constatat că petenta a invocat o ________ motive de nelegalitate ale actului administrativ sancționator, de natură a răsturna prezumția de legalitate a acestuia.

Sub aspectul temeiniciei, prima instanță a constatat că deși O.G nr.2/2001 nu prevede nici o dispoziție cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție, există o prezumție de legalitate și realitate a acestuia având în vedere faptul că este vorba de un act administrativ. Prezumția de veridicitate si autenticitate este însă una relativă, fiind permisa de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigura accesul la justiție si dreptul la un proces echitabil (cauza A_____ vs. România, 4 octombrie 2007).

Sarcina probei în procedura soluționării plângerii contravenționale revine contravenientului, iar nu agentului constatator, împrejurare care nu încalcă dreptul la un proces echitabil sau prezumția de nevinovăție, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta. Prin exercitarea plângerii contravențional cel dintâi supune instanței legalitatea și temeinicia procesului-verbal, motivele de nelegalitate putând fi analizate de instanță din oficiu. Chiar în lipsa invocării unor astfel de motive, petentului i se recunoaște posibilitatea de a administra probe sub aspectul temeiniciei actului sancționator (al situației de fapt expuse), mențiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrară numai în cazul în care procesul-verbal este susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit. Prin urmare, petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției contravenientului dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Prima instanță a constatat realitatea celor consemnate în procesul-verbal de contravenție, petenta însăși recunoscând săvârșirea faptei.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a sancțiunii aplicate, prima instanță a constatat că aceasta este mult prea aspră în raport de criteriile prevăzute de dispozițiile art.21 din O.G.2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Conform art.7 alin.3 din O.G.2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Față de împrejurarea că gradul de pericol social al faptelor este unul ridicat, cu luarea în considerare a faptului că petenta este la prima abatere de acest gen și că a recunoscut săvârșirea contravenției, prima instanță a reținut că sancțiunile aplicate nu sunt proporționale cu faptele săvârșite, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului fiind în măsură să atingă gradul de severitate și prevenție necesar împiedicării săvârșirii unor fapte similare de către petent pe viitor.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel intimata DGRFP Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C____-S______, solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii apelate în sensul respingerii plângerii contravenționale ca neîntemeiată.

În motivarea apelului, apelanta arată că sentința pronunțată este netemeinică și nelegală, procesul verbal de contravenție contestat fiind întocmit cu respectarea prevederilor legii nr.82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Cu privire la sancțiunea aplicată, menționează că aceasta este prevăzută de legislația în vigoare, respectiv art.42 pct.1 și pct.2 lit.e din Legea nr.82/1991, petentei fiindu-i aplicată suma minimă a amenzii prevăzută de lege.

Apelanta consideră că înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment ar conduce la o încurajare a încălcării legii.

În drept apelanta a invocat disp. art.466-482 din Cod procedură civilă.

Intimata _______________________ SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală.

În apărare arată că, din probatoriul administrat în cauză, rezultă că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției, întrucât contabilul societății nu a depus actele contabile în termenul prevăzut de lege. Totodată, având în vedere că societatea petentă nu a mai fost sancționată contravențional, solicită respingerea apelului formulat de către apelantă.

Examinând sentința civilă apelată potrivit dispozițiilor art.479 Cod procedură civilă și motivelor de apel invocate, sub aspectul temeiniciei și legalității, se constată că apelul este nefondat, din următoarele considerente:

Prin procesul verbal de contravenție de contravenție ___________ A/200 nr.xxxxxxx din 24.11 2014 societatea petentă a fost sancționată contravențional cu o amendă de 2000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.41 pct.2 lit.e) din Legea nr.82/1991, republicată, constând în fapta de a nu respecta regulamentele emise de M.F.P. în ceea ce privește întocmirea, semnarea și depunerea în termenul legal la unitățile teritoriale ale MFP, a situațiilor financiare anuale și, după caz, a situațiilor financiare anuale consolidate (fila

Referitor la legalitatea actului constatator al contravenției, Tribunalul observă că prima instanță a apreciat corect că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și 19 din O.G. nr.2/2001, nefiind incidente dispozițiile art.17 din același act normativ, care reglementează cazurile de nulitate.

În ceea ce privește temeinicia actului constatator, Tribunalul consideră că prima instanță a reținut corect împrejurarea că prezumția de temeinicie a acestuia nu a fost răsturnată de contravenientă, în urma administrării probelor cu ocazia cercetării judecătorești.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, precum și din verificarea considerentelor sentinței apelate, Tribunalul constată că hotărârea atacată este temeinică și legală, fiind pronunțată ca urmare a analizării, în detaliu, a tuturor elementelor de fapt și de drept expuse în cererile și apărările formulate de către părți în cauză, în conformitate cu prevederile art.425 alin.1 lit.b Cod procedură civilă.

Cu privire la critica adusă sentinței, privind înlocuirea de către instanța de fond a sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment, Tribunalul apreciază că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art.5 alin.5 din O.G. nr.2/2001, ,,sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșit’’, iar în conformitate cu prevederile art.21 alin.3 din aceeași ordonanță, ,,sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal’’.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor trebuie să se facă distincție între individualizarea legală a sancțiunii și individualizarea judiciară a sancțiunii.

Dispozițiile art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001, potrivit cărora instanța competentă hotărăște asupra sancțiunii aplicate, reglementează individualizarea judiciară a sancțiunii.

Spre deosebire de individualizarea legală a sancțiunii, realizată de legiuitor, individualizarea judiciară este opera instanței de judecată și constă în stabilirea și aplicarea sancțiunii pentru comiterea contravenției prin adaptarea sancțiunii la cazul individual, ținând cont de diversele criterii de individualizare.

Prima instanță a avut în vedere atât dispozițiile art.7 cât și criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, reținând că petenta este la prima abatere de acest gen, precum și faptul că a recunoscut săvârșirea contravenției.

Față de cele mai sus enunțate, Tribunalul, constatând că nu există motive de schimbare sau anulare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, apreciază că apelul formulat este nefondat.

Față de considerentele de fapt și de drept enunțate mai sus, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul, va respinge apelul declarat de apelanta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA prin AJFP C____-S______ împotriva sentinței civile nr.929/08.05.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata _______________________ SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelanta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA prin AJFP C____-S______, cu sediul în mun. Reșița, ________________________.2, județul C____-S______, cod fiscal xxxxxxxx împotriva sentinței civile nr.929/08.05.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata _______________________ SRL, cu sediul în mun. Reșița, Aleea Gladiolelor, __________, ___________________-S______, CUI xxxxxxxx.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 04.12.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

I_____ M____ A________ O___ S____

GREFIER,

S____ D______

RED.IM/16.12.2015

TEHNODAC.SD/16.12.2015

4 ex., 2 ______________

JUD.FOND: V___ I____