R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 915

Ședința publică din data de 29 Mai 2014

PREȘEDINTE - G_______ M____

JUDECĂTORI - N_____ C____

- C_____-A____ M_________

GREFIER - M_______ - D______ B_____

Pe rol fiind soluționarea recursului civil, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”, declarat de recurenta-intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - C______, cu sediul în București, _____________________. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/03.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-petentă I____ S____ E____, domiciliată în București, _____________________, ______________________, sector 6.

Cerere de recurs scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Tribunalul ia act că procedura de citare este legal îndeplinită și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel că, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.

T R I B U N A L U L

Prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. XXXXXXXXXXXXXX petenta I____ S____ E____ a formulat plângere contravențională, împotriva procesului–verbal de constatare și sancționare de contravenție __________ nr. xxxxxxx/21.03.2012, încheiat de intimată, prin care a fost sancționată cu amendă contravențională, întrucât a circulat fără a fi achitat contravaloarea tarifului de utilizare a drumurilor (rovinieta) reglementat de O.G.15/2002. Petenta a solicitat anularea procesului –verbal, ca fiind nelegal și netemeinic întrucât la data constatării faptei autoturismul era vândut către o terță persoană.

În dovedirea cererii a depus procesul verbal contestat; dovada de comunicare; contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit.

Intimata, legal citată nu a depus întâmpinare, însă a depus documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Prin Sentința civilă nr.xxxxx/03.10.2013, Judecătoria Ploiești a admis plângerea contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției _________ nr.xxxxxxx/21.03.2012, a anulat procesul verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/21.03.2012 și a exonerat petenta de plata amenzii contravenționale aplicate și a tarifului de despăgubiri.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal _______ 12 nr. xxxxxxx/21.03.2012 petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250 lei și obligată să achite un tarif de despăgubire de 28 euro pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin 1 din O.G NR 15/2002 și sancționată de dispozițiile art.8 alin 2 din același act normativ, întrucât la data de 28 .10.2011 ora 09, pe DN1 în localitatea Românești a circulat autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX aparținând acesteia fără a deține rovinietă valabilă.

Verificând, potrivit art. 34 alin.1 din OG 2/2001 legalitatea și temeinicia procesului verbal, instanța de fond a constatat următoarele.

Procesul verbal de constatare a contravenției contestat a fost comunicat la data de 2.04.2012, iar plângerea a fost formulată la data de 17.04.2012, cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de dispozițiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001.

Din punct de vedere al legalității actului sancționator, instanța de fond a constatat că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art.17 din OG nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate și din oficiu .

Potrivit art. 13 alin. 1 si 2 din OG nr. 2 /2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicarea amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar în cazul contravențiilor continue, acest termen curge de la data constatării faptei.

De asemenea potrivit art.4 al aceluiași articol, prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale.

Instanța de fond a constatat că, la data săvârșirii faptei ce face obiectul procesului - verbal contestat O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe drumuri naționale din România – rovinieta nu prevedea un termen de prescripție al aplicării sancțiunii contravenționale diferit de cel prevăzut de art. 13 din O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor acesta fiind, prin urmare, termenul general de 6 luni de la data constatării faptei.

Potrivit art. 9 alin 3 din O.G. nr.15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.144/2002 pentru modificarea O.G. nr.15/2002, procesul verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se poate încheia alte procese - verbale de contravenție pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin 1.

Instanța de fond a avut în vedere prev. art.15 alin. 2 din Constituție, care consacră o excepție de la principiul neretroactivității legii și potrivit cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legi penale sau contravenționale mai favorabile”.

Este adevărat că, art. 12 din O.G. 2/2001 se referă la situațiile prin care printr-un nou act normativ fapta numai este considerată contravenție sau sancțiunea prevăzută este mai ușoară ,însa această normă specială nu poate deroga de la norma constituțională, care consacră principiul neretroactivității legii contravenționale mai favorabile lato sensu.

Potrivit doctrinei suntem în prezenta unui caz de aplicare a legii mai favorabile atunci când legea nouă modifica modul de sancționare al faptei, domeniul de incidenta al normei de încriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc. Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a aplicării sancțiunii .

Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a concluzionat că, în cauza de față, între momentul constatării faptei contravenționale și momentul în care procesul verbal poate fi pus în executare, a intervenit o succesiune de legi, dintre care cea de a doua este mai favorabila, sub aspectul termenului de prescripție în care poate fi aplicată sancțiunea contravențională. Prin urmare, având în vedere cele expuse mai sus, instanța de fond a constatat că legea contravențională mai favorabilă sub acest aspect retroactivează, procesul verbal încheiat anterior intrării sale în vigoare fiind supus condiției de legalitate de a fi întocmit și comunicat în termen de 30 de zile de la data constatării faptei.

În cauza de față, având în vedere că fapta care face obiectul procesului verbal de constatare și sancționare _______ 12 nr. xxxxxxx a fost constatat la data de 30.10.2011, iar procesul verbal a fost întocmit la data de 21.03.2012, deci la mai mult de 30 de zile de la data constatării faptei, instanța de fond a constatat că dreptul de aplica sancțiunea contravențională s-a prescris.

Prin urmare, instanța de fond a admis plângerea contravențională și a anulat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției _______ 12 nr. xxxxxxx încheiat de către intimată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata, arătând că instanța fondului a interpretat eronat art.9 alin.3 din OG nr.15/2002, apreciind că răspunderea contravențională este prescrisă și a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii și menținerii Procesului verbal de constatare a contravenției ca temeinic și legal.

Recurenta a invocat dispozițiile art.304 pct.8 și art.312 alin.3 c.pr.civ. și a solicitat judecata în lipsă.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 12.03.2014 sub nr.XXXXXXXXXXXXXX.

Tribunalul examinând cauza în raport de sentința recurată, situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Referitor la critica formulată de recurentă potrivit căreia instanța de fond a interpretat în mod greșit art.9 alin.3 din OG.nr.15/2002, tribunalul reține că aceasta este nefondată și o va respinge ca atare.

Astfel, tribunalul va avea în vedere faptul că până la adoptarea art. 15 alin. 2 din Constituția României (care prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”), noțiunea de lege contravențională mai favorabilă era utilizată cu un singur sens, respectiv pentru a desemna instituția reglementată de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională).

Această sintagmă a dobândit un sens nou, mai larg decât cel utilizat anterior, în prezent, prin lege contravențională mai favorabilă înțelegându-se orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.

Mai trebuie precizat că excepția de la principiul neretroactivității legii, înscrisă în art.15 alin.2 din Constituție, privește numai legi contravenționale de drept material, normele de procedură fiind guvernate de principiul aplicării imediate a legii noi.

Aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu poate primi cel puțin două justificări. Pe de o parte, legea nouă este expresia politicii de apărare sociale actuale, astfel că ea trebuie aplicată, în măsura în care nu este mai gravă și nu contravine astfel principiului neretroactivității legii. Pe de altă parte, statul nu are interes să sancționeze anumite fapte săvârșite sub imperiul legii vechi mai sever decât prevede legea nouă, în vigoare la data judecării lor.

În plus, spre deosebire de art.12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ cu forță juridică inferioară legii fundamentate), care prevede drept criterii de aplicare a legii mai favorabile numai dezincriminarea faptei și sancțiunea mai ușoară, art. 15 alin. 2 din Constituție nu face nici o distincție în acest sens.

Astfel, trebuie admisă și existența altor criterii de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale, precum modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc. Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.

În cauză, tribunalul constată că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu, respectiv:

- existența unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a plângerii contravenționale, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției și O.G. nr. 15/2002 modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012;

- toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002, în ambele forme precizate, reglementează drept contravenție fapta imputată contestatorului;

- legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art.9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată.

Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.

- textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.

Concluzionând, tribunalul reține că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care la art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuează astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului și constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată în cauză.

Față de considerentele anterior expuse, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentei a fost constatată în ziua de 30.10.2011, iar procesul-verbal de constatare și sancționare a fost întocmit la data de 21.03.2012, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, tribunalul reține că răspunderea contravențională a petentei este prescrisă.

Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul, în temeiul art. 312 c.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta-intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - C______, cu sediul în București, _____________________. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/03.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-petentă I____ S____ E____, domiciliată în București, _____________________, _____________, _________________, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29.05.2014.

Președinte, Judecători,

G_______ M____ N_____ C____ C_____-A____ M_________

Grefier,

M_______ - D______ B_____

Operator de date cu caracter personal 5595

Red. G.M../tehnored. A.Ș.P.

2 ex./24.06.2014

d.f. nr. XXXXXXXXXXXXXX - Judecătoria Ploiești

j.f. F______ I____ D______