R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA a II a CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 1049

Ședința publică din data de 04 aprilie 2014

Instanță constituită din:

P_________: G______ M_____

JUDECATORI : B______ A______ M________

P______ C_____ M______

GREFIER – C_______ E____ M_______

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurenta – intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ, cu sediul în București, _____________________. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 4811/15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata – petentă _____________________, cu sediul în Ploiesti, Arborilor, nr. 44, județul Prahova.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este motivat.

Instanța raportat la actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 15.03.2012, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petenta S.C S_______ G____ S.R.L a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției _________, nr. xxxxxxx încheiat la data de 31.01.2012 de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A – CESTRIN.

În subsidiar a solicitat petenta înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment.

În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că, din eroare, nu a achitat rovinieta aferenta perioadei de utilizare a drumurilor publice, conform dispozițiilor legale in materie. Acest fapt nu a fost intenționat, ci s-a datorat astfel cum am precizat unei greșeli. Pe parcursul anului 2011, a primit mai multe procese­ verbale de constatare a contravenției, prin care se constata săvârșirea contravenției prevăzuta de disp. art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002, insotite de instiintari de plata.

Arată petenta că, după primirea acestor procese-verbale, a înțeles si a recunoscut culpa in care s-a aflat, achitând amenda contravenționala si tariful de despăgubire. Ulterior achitării, a primit in continuare procese-verbale de constatare a contravenției, printre care si procesul-verbal _________ nr. xxxxxxx/31.01.2012, a cărui anulare face obiectul prezentei cauze.

Susține petenta că prevederile legale ce guvernează materia aplicabilă sunt disp. O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002, legislația CEDO și normele de drept penal care vizează faptele săvârșite în formă continuă. Arată petenta că tariful solicitat de intimată cu titlu de despăgubire reprezintă valoarea rovinietei pe 12 luni.

Pe de altă parte, petenta arată că, după cum rezultă din procesul-verbal de constatare a contravenției, fapta a fost săvârșită la data de 04.08.2011, procesul-verbal a fost întocmit după aproximativ 6 luni, în data de 31.01.2012, fiind apoi afișat la sediul societății în data de 29.02.2012, astfel că, în mod logic, prin această conduită nu se realizează prevenția, ci din contră.

Plângerea nu a fost întemeiată în drept.

În dovedire, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și orice alte probe a căror necesitate ar reieși din dezbateri.

Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare în cauză. La data de 11.03.2013, intimata a depus la dosar actele ce stau la baza emiterii procesului verbal de contravenție.

La termenul de judecată din data de 15.03.2013 în temeiul art. 167 alin.1 C.pr.civ, constatând legalitatea, pertinența și concludența probelor, precum și faptul că acestea pot duce la dezlegarea pricinii, instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

La același termen de judecată, constatând că nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară dezbaterile închise potrivit disp. art. 150 C.pr.civ., a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.

Prin sentința civilă nr. 4811/.15.03.2013, Judecătoria Ploiești a admis plângerea contravențională formulată și a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției _________, nr. xxxxxxx/31.01.2012, emis de intimată, cu consecința exonerării petentei de la plata amenzii și a tarifului de despăgubire.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Petenta a fost sancționată contravențional, întrucât, la data de 04.08.2011, ora 11:39, pe DN1, în localitatea Românești, jud. Prahova, vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare XXXXXXXX, aparținând petentei a circulat fără a deține rovinietă valabilă.

Pentru fapta comisă, petenta a fost sancționată contravențional, in conformitate cu prevederile art. 8 alin. (2) și (3) din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, cu posibiltatea achitării, în termen de cel mult 48 de ore de la data comunicării procesului-verbal, jumătate din minimul amenzii, în sumă de 125 lei și obligația de achitare a tarifului de despăgubire, întocmindu-se procesul-verbal de constatare a contravenției _________, nr. xxxxxxx/31.01.2012 (f. 8 dosar).

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Astfel în conformitate cu prevederile art. 8 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din România, modificată și completată, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă, cuantumul amenzilor contraventionale fiind prevazut în anexa nr. 2 la ordonanță.

În ceea ce privește prescripția aplicării sancțiunii contravenționale, instanța reține că, potrivit disp. art. 13 din OG nr. 2/2001, modificată și completată, în vigoare la data constatării contravenției, „aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.”.

În prezent, conform prevederilor art. I pct. 3, teza a doua din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, procesul-verbal de contravenție se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției.

Instanța reține că legiuitorul a prevăzut un singur termen de prescripție, de 30 de zile de la data constatării contravenției, în cadrul căruia intimata este obligată să întocmească și să comunice procesul-verbal de constatare a contravenției.

Instanța reține că aceaste prevederi legale, intrate în vigoare după data emiterii procesului-verbal de contravenție contestat, sunt aplicabile în prezenta cauză, în virtutea principiului constituțional al retroactivității legii contravenționale mai favorabile consacrat prin prevederile art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată.

În acest sens, instanța consideră ca fiind întemeiate susținerile petentei cu privire la incidența prescripției aplicării sancțiunii contravenționale, procesul-verbal fiind întocmit după aproape șase luni de la data săvârșirii contravenției.

Sub aspectul instituției prescripției aplicării sancțiunii contravenționale, instanța reține că este posibilă aplicarea facultativă a legii contravenționale mai favorabile, atunci când se invocă de către petent emiterea procesului-verbal de constatare a contravenției după un interval de timp îndelungat (aproape 6 luni), aspect imputabil intimatei, spre deosebire de incidența obligatorie a legii contravenționale mai favorabile în privința tarifului de despăgubire, unde legiuitorul a prevăzut, în mod expres, că tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, modificată și completată, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii se anulează (art. II din Legea nr. 144/2012).

Față de aceste aspecte, instanța apreciază că nu se mai impune analiza temeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenției.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, întrucât instanța de fond a reținut ca prescrisa răspunderea contravenționala, in condițiile in care disp. art. 13 al.1 din OG 2/2001 prevăd ca aplicarea sancțiunii contravenționale se prescrie in termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

Examinând sentința atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor de recurs formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept așa cum cer dispozițiile art. 304 indice 1, Cod Procedură Civilă, instanța reține următoarele :

Potrivit art. 9 alin. 3 OG nr. 15/2002, astfel cum a fost modificat de art. I pct. 3 din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 509 din 24 iulie 2012, în cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1.

La momentul săvârșirii faptei, precum si la cel al întocmirii procesului verbal atacat, OG 15/2002 nu conținea aceasta prevedere, fiind aplicabile dispozițiile art. 13 alin. 1 si 14 din OG 2/2001, potrivit cărora “aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei” si “executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.”

Tribunalul mai retine ca, potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Dispozițiile art. 12 din OG nr. 2/2001, conform cărora legea contravenționala mai favorabila se aplica retroactiv numai in anumite situații( respectiv -1-Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ;-2- Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. In cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.) nu pot fi insa interpretate in sensul ca numai in acele cazuri legea contravenționala mai favorabila devine aplicabila retroactiv. In realitate, ca urmare a revizuirii din anul 2003 a Constituției, textul art. 15 din Constituție a fost completat prin introducerea principiului aplicării retroactive a legii contravenționale mai favorabile, fără ca dispozițiile art. 12 din OG nr. 2/2001 sa fie la rândul lor completate in raport de noile prevederi constituționale. Totuși, art. 15 alin 2 din Constituție este direct aplicabil ori de cate ori legiuitorul adopta norme care stabilesc si sancționează contravenții in condiții mai favorabile decât in trecut, prevederile nou introduse urmând sa fie aplicabile si proceselor aflate pe rol.

Tribunalul constata ca prevederile art. 9 alin. 3 teza a II-a, introduse prin L 144/2012, se subsumează noțiunii de lege contravenționala, având in vedere ca reglementează un alt termen de prescripție a răspunderii contravenționale.

Potrivit dreptului comun (art. 13 alin 1 si alin 2 din OG nr. 2/2001), termenul de prescripție a răspunderii contravenționale este de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar in cazul contravențiilor continue de 6 luni de la data constatării faptei.

Se constata de asemenea, abrogarea dispozițiilor art. 8 alin 3, alin 3¹ si alin 6 din OG nr. 15/2002.

In consecința, tribunalul retine incidenta in cauza a prevederilor art. 15 alin. 2 din Constituția României, dispozițiile legii contravenționale mai favorabile aplicându-se si faptelor săvârșite anterior intrării in vigoare a L 144/2012.

In cauza de fata, tribunalul constata ca procesul verbal de contravenție deși a fost întocmit in termen 6 luni de la momentul săvârșirii faptei (termenul comun de prescripție a răspunderii contravenționale), nu a fost încheiat in termenul de prescripție nou introdus prin legea nr. 144/2012, acela de 30 de zile de la momentul săvârșirii faptei, astfel incat la data încheierii sale contravenientul nu mai răspundea contravențional, fiind împlinit termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.

F___ de aceste considerente, în temeiul art. 312 cpc tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta – intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ, cu sediul în București, _____________________. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 4811/15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata – petentă _____________________, cu sediul în Ploiesti, Arborilor, nr. 44, județul Prahova, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04 aprilie 2014.

PREȘEDINTE,

G______ M_____

JUDECĂTORI,

B______ A______ M________

P______ C_____ M______

GREFIER,

C_______ E____ M_______

RED. BAM

2EX/ 29.05.2014

d.f. xxxxx/281/2012 - Jud. Ploiești

j.f. – A________ V_____