Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 3706/2015

Ședința publică de la 24 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M______ V____

Judecător E____ A____

Grefier C______ M______ C________

S-a luat în examinare pentru soluționare apelul declarat de către petentul K_________ N____ împotriva sentinței civile nr. xxxxx/24.11.2014 pronunțată de către Judecătoria Pitești în dosarul XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ J_______ DE POLITIE ARGES BIROUL RUTIER P______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P____ E_____ pentru apelantul-petent K_________ N____, lipsind intimatul I____________ J_______ DE POLITIE ARGES BIROUL RUTIER P______.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței de judecată că la dosarul cauzei au fost depuse relații de către CNADNR, care poartă rezoluția judecătorului de serviciu din data de 14.10.2015.

Apărătorul apelantului-petent arată că CNADNR, în relațiile comunicate la dosar, nu a răspuns solicitărilor instanței de judecată, întrucât în procesul verbal de contravenție nu este indicat sectorul de drum unde a fost săvârșită contravenția, pe raza localității Morărești. Nu a indicat limita de viteză maximă admisă pentru drumul unde a fost reținută contravenția în sarcina petentului, întrucât nu este indicat sectorul de drum. Arată că drumul respectiv este un drum național european.

În baza art. 257 Ncpc instanța apreciază că nu se mai impune a se reveni cu adresă către CNADNR, având în vedere cele menționate în procesul verbal de contravenție.

Apărătorul apelantului-petent arată că nu mai are alte cereri de formulat și nici probe de administrat și solicită acordarea cuvântului asupra cererii de apel.

Tribunalul, față de împrejurarea că apărătorul apelantului-petent nu mai are alte cereri de formulat sau probe de solicitat, în raport de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Apărătorul apelantului-petent solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței pronunțate de către instanța de fond, admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție, fără cheltuieli de judecată. Potrivit dispozițiilor art 16 și 17 din OG 2/2001, agentul constatator trebuia să descrie fapta în mod concret și să indice și sectorul de drum unde a fost aplicată contravenția. În acest sens dubiul profită acuzatului.

INSTANȚA

Asupra apelului civil de față, deliberând:

Constată că, prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.04.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX petentul K_________ N____ în contradictoriu cu intimatul I____________ J_______ DE POLITIE ARGES BIROUL RUTIER P______, a solicitat anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/23.04.2014, înlăturarea sancțiunilor aplicate, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunilor cu avertisment.

În motivare a arătat că la data de 23.04.2014 se îndrepta la volanul autoturismului proprietate personală dintre Rm. V_____ spre Pitești, circulând în coloană. A fost oprit de un echipaj al Poliției Rutiere și i s-a comunicat că ar fi circulat cu o viteză ce depășea limita maximă admisă pe acea porțiune de drum. A cerut agentului constatator să îi arate înregistrarea prin care se susținea că a săvârșit contravenția, însă acesta a refuzat.

A apreciat petentul că procesul verbal a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale, deoarece în cuprinsul acestuia nu se arată unde pe DN 7 a fost surprinsă presupusa contravenție, cu ce aparat radar, dacă autovehiculul pe care era montat se afla în staționare sau în mișcare.

Modul în care este scris actul contestat, faptul că acesta e ilizibil, echivalează cu nedescrierea faptei.

În drept, a invocat OUG 195/2002, OG 2/2001.

La data de 11.06.2014 intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În fapt, a arătat că actul sancționator este legal și temeinic, precum și faptul că la data de 23.04.2014 autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a fost surprins circulând cu viteza de 101 km/h, depășind limita maximă de viteză cu 57 km/h, pe raza localității Morărești.

În drept, a invocat OG 2/2001.

În probațiune a depus înscrisuri: cazier auto, planșe foto, înregistrare video, atestat operator radar, buletin de verificare metrologică, registru abateri radar.

Petentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat decăderea intimatei din dreptul de a mai propune probe. A mai învederat că fapta a fost descrisă în termeni generici. De asemenea, a mai arătat că nu s-a făcut dovada că la măsurarea vitezei autovehiculului s-a avut în vedere eroarea de măsurare prevăzută de NML 021-05.

Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri, a respins solicitarea petentului de decădere a intimatului din probă.

Prin sentința civilă nr. xxxxx/24.11.2014 pronunțată de către Judecătoria Pitești a fost respinsă plângerea.

În considerentele sentinței se rețin următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/23.04.2014, petentul K_________ N____ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 765 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.

S-a reținut că la data de 23.04.2014 acesta a condus auto marca BMW cu nr. XXXXXXXXX pe DN7 pe raza localității Morărești cu viteza de 101 km/h, viteză înregistrată cu aparatul radar montat pe auto MAI xxxxx.

Împotriva procesului verbal contestat, petentul a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A_____ c. României, par. 66).

Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța a constatat că acesta îndeplinește cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

Cu privire la eroarea maximă tolerată pentru măsurarea vitezei în condiții normale e trafic pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, instanța a reținut că acest motiv de anulare a procesului-verbal referitor la marja de eroare a cinemometrului, care ar determina o altă încadrare a faptei contravenționale, invocat de petent, este neîntemeiat, în condițiile în care erorile de toleranță cu privire la măsurarea vitezelor sunt avute în vedere exclusiv la acordarea aprobării de model și a buletinului de verificare metrologică și, în raport de „+” sau „ – ” la fel de bine la viteza constatată s-ar putea adăuga procentul de eroare, iar nu scădea această valoare. Măsurătorile efectuate cu respectivul cinemometru, după verificarea metrologică a acestuia, sunt legale și asupra lor nu se poate interveni, în sensul efectuării unor „ajustări” de scădere sau adunare. Operatorul radar nu face decât să constate valoarea măsurată, respectiv să înregistreze viteza afișată de aparatul radar. Astfel, prin certificarea metrologică a aparatului radar se atestă că acesta respectă condițiile legale, inclusiv în ceea ce privește marja de eroare de 3%, aceasta fiind luată în calcul la afișarea vitezei măsurate.

Referitor la descrierea faptei, instanța a reținut în primul rând că procesul verbal este lizibil, iar în al doilea rând că agentul constatator a menționat toate elementele constitutive ale contravenției, astfel încât aceasta să poată fi încadrată juridic și asupra acesteia instanța să poate face o apreciere din punct de vedere al pericolului social.

Cu referire la locul săvârșirii contravenției, instanța a reținut că acesta este DN 7 Morărești, fiind fără dubiu că fapta contravențională s-a săvârșit în interiorul localității. Neindicarea indicatorului rutier nu este de natură să atragă nulitatea actului contestat în condițiile în care petentul nu a invocat o vătămare care nu poate fi altfel înlăturată, iar în procesul verbal se menționează săvârșirea faptei în localitatea Morărești.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A_____ vs România), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.

Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.

Referitor la procesul-verbal contestat, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Având în vedere cele mai sus expuse, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Cu privire la situația de fapt, instanța a constatat că petentul a condus cu viteza de 101 km/h pe un sector de drum cu limitare de viteză de 50 km/h (localitate - Morărești), depășind astfel limita legală cu 51 km/h. Această stare de fapt reiese din probatoriul administrat în cauză, anume procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/23.04.2014, planșele foto și înregistrarea video, unde se poate observa fără niciun dubiu că viteza cu care autoturismul petentului a rulat și pentru care a fost sancționat este de 101 km/h.

Cu privire la legalitatea înregistrării vitezei efectuate cu aparatul radar, instanța a constatat că în prezent Norma de Metrologie Legală NML 021 – 05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, astfel cum a fost modificată prin Ordinul nr.187 din 14 iulie 2009 emis de Biroul de metrologie legală, prevede următoarele:

„5.2. Atestarea legalitatii se realizeaza prin aplicarea marcajelor metrologice si eliberarea unor documente specifice, in conformitate cu prevederile instructiunilor de metrologie legala in vigoare.

5.2.1. In buletinele de verificare metrologica, eliberate in urma verificarilor initiale si a verificarilor periodice ale cinemometrelor montate pe masini, care functioneaza in regim stationar, sau atat in regim stationar cat si in regim de deplasare, trebuie sa se mentioneze marca si numarul de inmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabila numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuarii verificarii metrologice.

5.2.2. In buletinele de verificare metrologica, eliberate in urma verificarilor initiale si a verificarilor periodice ale cinemometrelor fixe, montate pe un amplasament special amenajat, trebuie sa se mentioneze amplasamentul exact al cinemometrului, legalitatea cinemometrului fiind valabila numai pe amplasamentul prevazut in buletinul de verificare metrologica."

Acestea sunt singurele condiții pentru verificarea legalității înregistrărilor.

În cauză, instanța a constatat că cerințele mai sus menționate (Norma de metrologie legala 021-05) au fost respectate.

Astfel în buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx/15.04.2014 (fila 22) s-a menționat marca (DACIA L____), numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care a fost amplasat radarul respectiv (MAI xxxxx) și amplasamentul acestuia – în sensul că măsoară în regim de staționare și în regim de deplasare.

În procesul verbal este identificat autoturismul IPJ utilizat ca având numărul de înmatriculare MAI xxxxx (fila 8).

Deoarece aparatul radar poate funcționa numai pe o singură mașină și aceasta este identificată în procesul verbal, înseamnă că radarul montat pe ea este unul și același cu cel cu care s-a făcut înregistrarea de la dosarul cauzei, acesta fiind aparatul verificat metrologic.

Mai mult decât atât, aparatul radar este atestat că funcționa corespunzător conform buletinului de verificare metrologică nr. xxxxxxx/15.04.2014 (fila 22) și în staționare și în deplasare.

Întrucât în imaginile de pe planșele foto și din vizualizarea înregistrării video aflate la dosar se observă numărul de înmatriculare al autovehiculului, respectiv XXXXXXXXX, care se deplasează cu viteza de 101 km/h, instanța reține că este dovedit dincolo de orice dubiu că petentul a circulat cu această viteză, fiind întrunite astfel elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.

În ceea ce privește apărarea petentului conform căreia neindicarea în cuprinsul actului contestat a vitezei legale de deplasare pe respectivul sector de drum constituie un motiv de nelegalitate a procesului verbal, instanța a reținut că acesta este neîntemeiat, deoarece potrivit dispozițiilor art. 49 din OUG 195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h. Astfel, dat fiind faptul că în actul contestat s-a reținut că petentul a avut viteza de 101 km/h în interiorul localității Morărești, nu era necesar să se consemneze și limita de viteză, din moment ce aceasta este stabilită prin lege, toți participanții la trafic având obligația să cunoască și să respecte dispozițiile legale.

Pentru considerentele expuse anterior, instanța a constatat temeinicia procesului-verbal contestat și urmează a proceda la analiza proporționalității sancțiunii.

Instanța a reținut că gradul de pericol social al unei fapte contravenționale poate varia, existând obligația legală, conform art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 21/2001, de aplicare a unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Sancțiunea pecuniară aplicată, respectiv amenda contravențională în cuantum de 765 lei pentru fapta reținută, este în limitele prevăzute de textul legal incident (art. 102 alin. 3 OUG 195/2002).

În ceea ce privește „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia”, instanța a constatat că petentul a condus cu 101 km/oră, viteza maxim admisă pe sectorul de drum pe care circula fiind de 50 km/h (localitate), creându-se în acest fel în concret o stare ridicată de pericol pentru circulația în condiții de siguranță pe drumurile publice.

Instanța a mai reținut că, similar pedepselor penale, sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educațională constând în procesul de învățare a individului să respecte anumite norme de comportament și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce legea.

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social al faptei săvârșite este reprezentat de circumstanțele personale ale contravenientului. În cadrul acestora un loc important îl are atitudinea subiectivă a autorului față de fapta săvârșită: manifestarea dorinței de a se desista, comportamentul sincer în fața autorităților și alte comportări relevante.

În raport de acest criteriu, față de atitudinea nesinceră adoptată de petent în prezenta cauză, și având în vedere persistența în ilicitul contravențional (cazier auto, fila 16-17) și considerentele care preced, instanța a constatat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, constituind modalitatea adecvată de realizare a tuturor funcțiilor sancțiunii contravenționale, înlocuirea cu sancțiunea avertismentului nefiind utilă atingerii acestor funcții.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul K_________ N____ criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:

În mod greșit instanța de fond a dispus respingerea contestației.

Petentul a arătat și în plângerea formulată că agentul constatator nu a avut în vedere marja de eroare prevăzută de art.3.1.1. din NML 021-05.

În cauză nu s-a făcut dovada că la măsurarea vitezei s-a avut în vedere eroarea de măsurare precizată.

Eroarea admisă de norma legală trebuie interpretată în favoarea petentului potrivit principiului in dubio pro reo, iar agentului constatator îi revenea obligația de a da eficiență acestor norme.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate în limitele prevăzute de art. 476- 478 din Noul Cod de pr. Civilă, Tribunalul constată că apelul formulat este nefondat și pe cale de consecința îl va respinge pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei îl reprezintă plângerea contravențională formulată de petentul K_________ N____, pentru anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/23.04.2014.

Pe considerentul că actul de constatare a contravenției este legal întocmit, faptele constatate au fost dovedite iar petentul a avut o atitudinea nesincer, precum și persistența acestuia în ilicitul contravențional, conform fișei de cazier auto, instanța de fond a respins plângerea ca nefondată.

Tribunalul, analizând actele dosarului, reține că la data de 23.04.2014, petentul a circulat cu o viteză ce depășea limita maximă admisă pe acea porțiune de drum.

Din imaginile redate de pe planșele foto și din vizualizarea înregistrării video aflate la dosar, într-adevăr, se observă numărul de înmatriculare al autovehiculului - XXXXXXXXX- care se deplasează cu viteza de 101 km/h, instanța de fond reținând corect în cauză, că este dovedit dincolo de orice dubiu faptul că petentul a circulat cu această viteză, fiind întrunite astfel elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.

Potrivit art. 249 NCPC, sarcina probei revine celui care face o susținere înaintea instanței de judecată, dispoziții ce sunt aplicabile și în prezenta plângere contravențională.

Tribunalul reține că în prezenta cauză, petentul a avut posibilitatea de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie a actului constatator, iar din probele administrate nu a rezultat o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.

Din precizările înaintate instanței de Biroul Român de Metrologie, rezultă că nu se aplică în cauză marja de eroare la evaluarea vitezei de deplasare a autoturismului petentului, dat fiind faptul că la momentul eliberării buletinului de verificare metrologică, nu mai sunt posibile asemenea erori, așa încât în speță nu este aplicabil principiul „in dubio pro reo”.

În consecință, tribunalul, constată legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe, motiv pentru care, în temeiul art. 480 alin. 1 NCPC, va respinge ca nefondat apelul declarat de către petentul K_________ N____, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/24.11.2014, pronunțată de către Judecătoria Pitești în dosarul XXXXXXXXXXXXXX.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul declarat de către petentul K_________ N____ domiciliat în Râmnicu V_____, _____________________, nr. 129, ____________, __________________, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/24.11.2014 pronunțată de către Judecătoria Pitești în dosarul XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ J_______ DE POLITIE ARGES BIROUL RUTIER P______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 24 Noiembrie 2015.

Președinte, M______ V____		Judecător, E____ A____
	Grefier, C______ M______ C________

red.M.V.

dact.C.E.C./4 exp.