cod operator 4204

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C_________

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1044/A

Ședința publică din 18 Septembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE M____ P____

Judecător C______ G______

Grefier N_______ B___

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelantul-petent S______ Ș_____, domiciliat în Uriu, nr. 90A, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 6162 din 02.07.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M___, jud. Maramureș, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, , cu sediul în Baia M___, _____________________. 37, județul Maramureș, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Dezbaterile asupra apelurilor și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 11 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța în aceiași constituire, în vederea deliberării, în baza art. 396 raportat la art. 482 Cod de procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru azi, 18 septembrie 2015, când a decis următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, tribunalul constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.6162 din 02.07.2014, Judecătoria Baia M___ a respins plângerea contravențională introdusă de petentul S______ Ș_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în localitatea Uriu, nr. 90/A, Județul Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, cu sediul în Baia M___, _____________________. 37, Județul Maramureș și a menținut Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 23.10.2013.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că petentul S______ Ș_____ a fost sancționat contravențional la data de 23.10.2013, în temeiul art. 100 alin. 3 lit. c) din OUG nr. 195/2002 cu referire la art. 120 lit. i) din Regulamentul aprobat prin HG nr. 1391/2006.

Prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 23.10.2013, s-a reținut următoarea stare de fapt:

„În ziua de 23.10.2013, ora 8:15, locul E58, Buciumi, a condus auto cu nr. XXXXXXXXX, în care se afla singur și a efectuat manevră de depășire peste marcajul continuu a auto XXXXXXXXX, condus de B___ G_______ xxxxxxxxxxxxx”.

S-a aplicat petentului, pentru contravenția reținută în sarcina sa, sancțiunea principală a amenzii de 320,00 lei (4 puncte amendă) și sancțiunea complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile.

Petentului i-a fost comunicat procesul-verbal prin înmânare, la data întocmirii lui, față de care plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la data de 24.10.2013, se reține a fi formulată în termenul legal.

Analizând din oficiu actul contestat, sub aspectul mențiunilor obligatorii, a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută, ce se constată și din oficiu, instanța a reținut că procesul-verbal a fost întocmit conform dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator competent, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

Petentul a apreciat a fi necesare, pentru legalitatea procesului-verbal de contravenție, existența unui ordin de serviciu și a unei înregistrări video a contravenției, afirmând petentul că înțelege să conteste „aparatul radar” dacă există o astfel de înregistrare.

Instanța a apreciat a fi numai formal invocate motivele de nelegalitate enunțate, polițistul rutier având, conform legii speciale, competența de a-și exercita atribuțiile în raza unității de poliție în cadrul căruia funcționează, astfel că acțiunile acestuia se desfășoară în temeiul legii înseși, iar nu în temeiul unui ordin de serviciu.

Întrucât fapta a fost percepută personal de agentul constatator, nu s-a recurs la înregistrarea acesteia printr-un mijloc tehnic, astfel că lipsește obiectul contestat de petent, devenind de prisos a se analiza acest motiv.

În fine, a susținut petentul și că agentul constatator a refuzat consemnarea obiecțiunilor sale în cuprinsul procesului-verbal, însă instanța a apreciat că și acest motiv este unul formal, petentul mărginindu-se la simpla invocare a acestuia.

Motivul aici analizat ar avea ca efect anularea procesului-verbal numai dacă petentul ar fi dovedit vătămarea suferită prin neconsemnarea obiecțiunilor ce le-ar fi formulat în fața agentului constatator.

Petentul, însă, având posibilitatea să arate obiecțiunile sale în fața instanței, chiar reală de ar fi susținerea sa, s-a apreciat că acesta nu a suferit o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului.

Obiecțiunile petentului se referă la materialitatea faptei, petentul recunoscând în cuprinsul plângerii că a efectuat manevra de depășire încălcând marcajul longitudinal continuu ce separă sensurile de mers, circumstanțiind însă cauzalitatea faptei, prin invocarea unor împrejurări care, în aprecierea sa, sunt de natură să atenueze gravitatea faptei și să excludă vinovăția sa.

Astfel, a arătat petentul că a început depășirea pe linia discontinuă și a continuat depășirea pe linia continuă deoarece autovehiculul pe care îl depășea a accelerat, reușind să intre pe banda sa numai pe linia continuă.

Instanța a apreciat că împrejurările în care pretinde petentul că a fost săvârșită fapta nu sunt de natură a exclude vinovăția sa, acesta trebuind și putând să cunoască împrejurarea că pune în pericol siguranța sa și a celorlalți participanți la trafic în cazul efectuării unei manevre de depășire în apropierea marcajului ce interzice depășirea, precum nu sunt de natură nici de a atenua gravitatea faptei pentru care a fost sancționat, întrucât petentul nu ar putea pretinde că nu a săvârșit fapta „cu bună-știință”, pentru considerentele deja expuse.

Așadar, față de recunoașterea săvârșirii faptei de către petent, instanța a reținut că acesta a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționat, instanța reținând, în continuare, că fapta are un grad de pericol social ridicat.

Sancțiunile aplicate petentului, în raport de considerentele expuse, s-a reținut a fi aplicate în limitele legii și proporțional cu gravitatea faptei reținute în sarcina petentului.

Raportat la precedentele considerente, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, reținând că plângerea petentului nu este întemeiată sub nici unul din capetele de cerere analizate, instanța a dispus respingerea plângerii contravenționale și a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat.

Împotriva sentinței a declarat apel petentul S______ Ș_____ solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție, în subsidiar s-a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.

În cuprinsul motivelor de apel apelantul a arătat că a fost sancționat în ziua de 23.10.2013.ora 8:30, pentru fapta de a fi efectuat o manevră de depășire pe linia continuă, în localitatea Buciumi, Județul Maramureș, în timp ce conducea autovehiculul AUDI 6 cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX. Se arată că la data săvârșirii contravenției era singur în autovehicul, iar în spatele mașinii sale se afla dl. Z______ Titur F_____, susține că a depășit autoturismul cu nr. XXXXXXXXX, dar acesta cu rea credință a accelerat și nu a reușit să se încadreze pe marcajul discontinuu. Petentul arată că lucrează ca și șofer pe autocar și transportă persoane pe ruta România-Anglia.

Apelantul susține că a circulat regulamentar, fiind oprit de agentul constatator fără motiv, astfel încât, contestă aparatul radar cu care a fost înregistrat și solicită a-i fi arătat controlul metrologic al acestui aparat și să se dispună organului constatator să depună ordinul de serviciu și caseta cu dovada înregistrării.

Apelantul a învederat că a vrut să i se insereze obiecțiunile în cuprinsul procesului-verbal, însă agentul constatator nu a fost de acord.

În susținerea cererii subsidiare a arătat apelantul că posedă permis de conducere, iar fapta nu este de natură a fi sancționată atât de grav, nu a mai fost sancționat pentru astfel de fapte, apelantul invocând, sub acest aspect, dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.

În probațiune apelantul a propus proba cu martorul Z______ T____ F_____ care se afla în spatele mașinii sale.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 466 Cod procedură civilă.

Intimatul nu a formulat întâmpinare, însă prezentă fiind la termenul din 11.09.2015 reprezentanta acestuia a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

Analizând sentința raportat la susținerile apelantului și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție atacat petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin.1 lit.i din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002 cu modificările ulterioare, pentru faptul că la data de 23.10.2013 în calitate de conducător auto a condus auto cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe D.E: 58 prin localitatea Buciumi și a efectuat manevra de depășire încălcând marcajul longitudinal continuu.

Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și art. 34 din OG nr. 2/2001 reiese că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă a situației de fapt și a vinovăției petentului, cât timp acesta din urmă nu prezintă o probă contrară.

Prezumția relativă de adevăr de care beneficiază procesul verbal nu este de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil al petentului, sub aspectul prezumției de nevinovăție, aplicabil și în cadrul procedurii contravenționale, întrucât prezumțiile, ca probe indirecte, nu sunt în principiu contrare Convenției.

Pe de altă parte, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată ca nevinovată și de a solicita acuzări să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare.

Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriu.

Față de principiile expuse, instanța constată că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție în condițiile în care acesteia îi incumbă sarcina acestei probe.

În situația de față, în cuprinsul plângerii contravenționale, în răspunsul la întâmpinare depus la fila 8 din dosarul instanței de fond cât și în cuprinsul cererii de apel, apelantul-petent a susținut că a început depășirea pe linia discontinuă și a continuat depășirea pe linia continuă deoarece autovehiculul pe care îl depășea a accelerat, reușind să intre pe banda sa numai pe linia continuă, împrejurare care nu este de natură a exclude vinovăția sa, acesta trebuind și putând să cunoască împrejurarea că pune în pericol siguranța sa și a celorlalți participanți la trafic în cazul efectuării unei manevre de depășire în apropierea marcajului ce interzice depășirea, aspect corect reținut de prima instanță.

În ceea ce privește depoziția martorului Z______ T____ F_____, audiat de instanța de apel, reținem că aceasta nu este edificatoare în sensul clarificării împrejurărilor în care petentul a efectuat manevre de depășire, astfel încât însuși petentul a recunoscut faptul că această manevră a fost finalizată prin încălcarea marcajului longitudinal continuu.

În ceea ce privește solicitarea subsidiară formulată în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment reținem că în situația de față, aceasta nu se justifică.

Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.

Potrivit dispozițiilor art.21 alin.3 din OG 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

În situația de față, apreciem că aplicarea unei sancțiuni cu avertisment nu este suficientă pentru formarea spiritului de responsabilitate al petentului și pentru prevenirea săvârșirii de noi contravenții neexistând nici un element de circumstanțiere care să determine instanța să reindividualizeze sancțiunea amenzii aplicate.

Împrejurarea că în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu s-au consemnat obiecțiunile petentului nu este de natură a duce la anularea acestuia în lipsa dovedirii unei vătămări suferită prin neconsemnarea acestora, vătămare care trebuie să fie dovedită, ea neputând fi extrasă din împrejurări.

Pentru considerentele sus menționate apreciem că hotărârea apelată este temeinică și legală motiv pentru care apelul va fi respins, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul S______ Ș_____, domiciliat în localitatea Uriu, nr. 90A, județul Bistrița-Năsăud contra sentinței civile nr. 6162/2.07.2014 a Judecătoriei Baia M___, județul Maramureș.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de azi 18.09.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

M____ P____ C______ G______ N_______ B___

Red. M.P. /08.10.2015

Tred. N.B. / 12.10.2015 - 4 ex.

Judecător la fond: S___ E____ M____