R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, _____________________. 35

Tel:0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx / e-mail xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

---

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 26/2016

Ședința publică din data de 13 ianuarie 2016

Instanța constituită din :

Președinte: C_______ M____ M_____ - judecător

Grefier: E_____ D_______

Pe rol se află soluționarea plângerii formulate de petentul _______________ în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C______ având ca obiect – anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea de pe listă, la prima strigare se constată lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 121 alin. 5 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 1375/2015, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 970/28.12.2015, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, în ordinea de pe listă, se constată lipsa părților.

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 131 alin. 1 coroborat cu art. 10 indice 1 din OG nr. 15/2002, instanța se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.

Sub aspect probatoriu, în temeiul art. 258 C. proc. civ., instanța va încuviința părților proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

În temeiul art. 244 alin. 1 C. proc. civ., instanța declară cercetarea procesului încheiată și, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin 1 C. proc. civ., declară închise dezbaterile pe fond și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.08.2015 sub numărul XXXXXXXXXXXXX, petentul _______________ a solicitat, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C______, în principal anularea procesului verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 13 iulie 2015.

În motivarea în fapt a cererii, petentul a invocat următoarele aspecte: societatea nu este utilizator al rețelei de drumuri naționale din România; procesul verbal nu este semnat de nici un martor; semnătura agentului constatator nu este olografă; a invocat excepția prescripției dreptului de a mai aplica sancțiunea amenzii contravenționale, raportat la prevederile art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002.

În drept au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001 și OG nr. 15/2002.

Petentul a atașat plângerii, în copie, înscrisuri.

Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru conform art. 19 din OUG nr. 80/2013, anulată la dosar (fila 5).

Intimata a formulat întâmpinare (f. 14-15) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat, în esență, că actul atacat îndeplinește condițiile prevăzute de OG nr. 15/2002 și de OG nr. 2/2001, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice.

Intimata a adăugat că, potrivit art. 9 alin. 8 din OG nr. 15/2002, „Pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal se comunică contravenientului în termen de cel mult două luni de la data constatării contravenției, interval pentru care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru lipsa rovinietei valabile pentru același vehicul”. Potrivit art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001, „Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”.

Intimata a precizat că, în cauza dedusă judecății, fapta a fost săvârșită la data de 19.02.2015, iar amenda a fost aplicată la data de 13.07.2015, când a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx, adică în termenul legal de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, astfel cum prevede art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001. Intimata a mai arătat că procesul verbal atacat a fost comunicat contravenientului cu respectarea dispozițiilor art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001, potrivit căruia „Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel mult două luni de la data aplicării sancțiunii”, inclusiv art. 9 alin. 8 din OG nr. 15/2002, anterior citat.

Intimata a anexat întâmpinării, în copie, următoarele înscrisuri: dovada comunicării procesului verbal de contravenție, planșa foto menționată în cuprinsul actului sancționator și autorizație de control.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, prevederile O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002, Ordinul M.T.I. nr. 769/2010.

Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

În cauză a fost încuviințată și s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 13 iulie 2015, s-a dispus sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum de 3.000,00 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 3² din același act normativ – reținându-se în sarcina acestuia că, în data de 19.02.2015, ora 10:16 autoturismul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX, proprietatea sa, a circulat pe DN 1 km 370+200m S____, județul A___, fără a deține rovinietă valabilă.

Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției prin raportare la dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care stabilește elementele constitutive esențiale ale actului administrativ, instanța constată că nu există vreunul dintre cazurile expres prevăzute de articolul menționat, care să fie invocate ex officio (din oficiu).

De asemenea, având în vedere teoria generală a nulităților instituită de către C. proc. civ., teorie aplicabilă în virtutea art. 47 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că nu există alte cazuri de nulitate care să poată fi invocate din oficiu.

Pe cale de consecință, ca urmare a examenului de legalitate efectuat, instanța reține că principiul fundamental al legalității nu este violat.

În vederea determinării aplicabilității exigențelor convenționale de echitabilitate în materie penală, instanța de contencios european, recurge în mod constant la trei criterii: criteriul calificării interne, criteriul scopului și severității sancțiunii și criteriul naturii faptei incriminate (cauza Engel c. Olandei). Aceste criterii sunt alternative, instanța europeană trecând prin filtrul fiecărui criteriu fapta dedusă analizei, în vederea furnizării unei concluzii finale.

Criteriul calificării interne presupune faptul că fapta prevăzută de către textul sancționator este calificată în dreptul intern ca făcând parte din dreptul penal național. În mod evident, în cazul contravențiilor, dreptul intern nu le califică ca fapte de natură penală. Astfel, conform art.1 teza I din O.G.2/2001 legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală.

Criteriul scopului și severității sancțiunii aplicate, impune în primul rând stabilirea caracterului preventiv sau punitiv al sancțiunii. În cazul unui răspuns pozitiv, există indicii puternice în direcția caracterului penal al faptei. Severitatea sancțiunii constituie un factor deosebit de important în stabilirea naturii penale a faptei.

Având în vedere sancțiunea aplicată - amenda în cuantum de 3.000,00 lei, ținând cont de faptul că, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, aceasta are o sferă generală de aplicare și un caracter punitiv și educativ, instanța consideră că fapta dedusă judecății este asimilată unei acuzații în materie penală.

În cazul asimilării faptei contravenționale unei fapte de sorginte penală, devin incidente garanțiile specifice acestei materii, printre care cea mai importantă, prezumția de nevinovăție.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

De asemenea, prin Decizia nr.251/2003 Curtea Constituțională a stabilit că procesul-verbal de constatare are forță probantă până la dovada contrară, moment până la care persoana căreia i se impută săvârșirea contravenției are calitatea de contravenient.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.

Definiția legală a contravenției este cuprinsă în art.1 teza a II-a din O.G. nr. 2/2001. Astfel, potrivit acestui articol, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.

Tipicitatea reprezintă corespondența care trebuie să existe între fapta concretă comisă de către contravenient și modelul abstract descris prin norma de incriminare a contravenției.

Elementul material al laturii obiective a contravenției este reprezentat în acest caz de o acțiunea, și anume circularea fără a deține o rovinietă valabilă.

Procesul-verbal (f. 7), are la bază fotografia 007402_xxxxxxxxxx_1647951 (f. 16). În urma interogării bazei de date în care sunt conținute toate rovinietele valide la data înregistrării contravenției, s-a stabilit că numărul de înmatriculare XXXXXXXXX nu se regăsește în această bază de date. În consecință, a fost dresat procesul-verbal de constatare _________ nr. xxxxxxx/13.07.2015.

Noțiunea de utilizatori este definită de art. 1 lit. b) din OG nr. 15/2002, respectiv persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini. În consecință, apărarea petentului în sensul că nu se încadrează în noțiunea de utilizator al rețelei de drumuri națională este neîntemeiată.

În privința lipsei semnăturii unui martor asistent, textul art. 19 din O.G. nr. 2/2001, incident, nu prevede și sancțiunea care intervine în cazul nerespectării acestei dispoziții, așa cum o face în situația nerespectării condițiilor de formă prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea actului intervine în condițiile art. 105 C. proc. civ., doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, iar lipsa martorului a fost justificată prin prezența la fața locului doar a agenților constatatori. Oricum, rolul martorului este de a confirma modalitatea de întocmire a procesului verbal, astfel încât instanța apreciază că nu s-a produs nici o vătămare, fiind recunoscut aspectul întocmirii actului în lipsa contravenientului.

Cu privire la excepția prescripției dreptului de a mai aplica sancțiunea amenzii contravenționale, raportat la prevederile art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002, invocată de petent, instanța reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (1) din OG nr. 2/2001, „Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”.

În cauza de față, fapta contravențională a fost săvârșită la data de 19.02.2015, iar amenda a fost aplicată la data de 13.07.2015, când a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/13.07.2015, adică în termenul legal de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, astfel cum prevede art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

În continuare, instanța reține că procesul verbal atacat a fost comunicat petentului la data de 22.07.2015, cu respectarea dispozițiilor art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora „Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel mult două luni de la data aplicării sancțiunii”. Instanța constată că au fost respectate și prevederile art. 9 alin. (8) din OG nr. 15/2002 potrivit cărora „Pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal se comunică contravenientului în termen de cel mult două luni de la data constatării contravenției, interval pentru care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru lipsa rovinietei valabile pentru același vehicul”.

În consecință, instanța constată că nu a fost împlinit termenul de prescripție a dreptului de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale.

Având în vedere considerentele expuse, instanța reține că petentul nu a demonstrat o altă situație de fapt, iar fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002.

Conform art. 8 alin. 2 raportat la anexele nr. 1 și 2 din O.G. nr. 15/2002, sancțiunea prevăzută pentru fapta săvârșită este amenda contravențională între 3.000,00 lei și 4.500,00 lei (vehiculul aparținând petentului făcând parte din categoria F - vehicule de transport marfă cu MTMA mai mare sau egal cu 12,0 t, cu minimum 4 axe inclusiv). Potrivit procesului-verbal, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în valoare de 3.000,00 lei, adică cu minimul prevăzut de lege. Astfel, sunt respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, care statuează că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

În fine, potrivit art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Cum în prezenta cauză nu au fost demonstrate astfel de circumstanțe, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment nu se dovedește a fi oportună, întrucât nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții.

Față de toate aceste considerente, instanța va respinge plângerea contravențională dedusă judecății.

Instanța nu va acorda cheltuieli de judecată deoarece nu au fost solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE :

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul _______________, cu sediul social în loc. S______ V____, oraș S______, nr. 5, De 817, județul Hunedoara și sediul procesual ales la Cabinet de avocat G______ A_____ din loc. S____, _____________________. 65, județul A___, având cod unic de înregistrare xxxxxxxx și număr de ordine în Registrul comerțului JXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C______, cu sediul în municipiul București, _____________________. 401A, sector 6, împotriva procesului-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 13 iulie 2015.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 ianuarie 2016.

PREȘEDINTE GREFIER

C_______ M____ M_____ E_____ D_______

M.C.M./D.E.

4 ex./13.02.2016