Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 825 A

Ședința publică de la 12 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE V______ M____

Judecător A___ M____

Grefier D______ C________

Pe rol examinarea apelului civil în C_________ administrativ și fiscal promovat de apelantul M_______ D___ G_____ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IALOMIȚA, împotriva sentinței civile nr. 602/20.04.2015 a Judecătoriei Urziceni , având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________, NR. xxxxxxx DIN 19.11.2014.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelantul și intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost declarat în termen și motivat. Apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, intimatul a depus întâmpinare.

Tribunalul, față de caracterul devolutiv al apelului, având în vedere că nu s-au solicitat alte probe, se consideră lămurit asupra împrejurărilor de fapt și temeiurilor de drept, declară dezbaterile închise și reține apelul în pronunțare.

După deliberare.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului în contencios administrativ și fiscal de față ;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni la data de 11.12.2014 sub dosar nr. XXXXXXXXXXXXX(urmare declinării de la Judecătoria Bârlad,conform sentinței sicile nr.2937/24.11.2014) , petentul M_______ D___-G_____ a formulat în contradictoriu cu I__ IALOMIȚA plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat în data de 19.11.2014 de către intimat, solicitând anularea procesului verbal contestat.

Soluționând cererea prin sentința civilă nr. 602/20.04.2015 Judecătoria Urziceni, a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul M_______ D___-G_____, menținând dispozițiile procesului verbal.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat în data de 19.11.2014 de către intimat, petentul M_______ D___-G_____ a fost sancționat de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița cu 2 amenzi contravenționale în cuantum de 810 lei și 540 de lei și i s-a aplicat măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, constatându-se că petentul a săvârșit faptele prevăzute de art. 121 al. 1 și art. 147 pct. 1 din Regulamentul de Aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționate de art. 102 alin. 3 lit. e și art. 101 al. 1 pct. 18 din OUG 195/2002, constând în aceea că în data de 19.11.2014 a condus autoturismul marca BMW cu nr. CN-382-BS pe DN2 la km 61 în afara localității Cotorca, fiind înregistrat de aparatul radar marca Autovision montat pe auto Dacia cu nr. MAI-xxxxx cu viteza de 164 km/h și nu a avut asupra sa permisul de conducere.

Față de plângerea formulată, instanța a constatat, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, că aceasta a fost introdusă în conformitate cu art. 31 din O.G. nr. 2/2001, înăuntrul termenului legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de contravenție, precum și faptul că procesul-verbal conține mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că potrivit jurisprudenței CEDO(cauza A_____ c României) deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de acuzație în materie penale, având în vedere câmpul general al normei și proeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.

Din acest punct de vedere, se impune în mod necesar, respectarea garanțiilor specifice prevăzute de art.6 paragraful 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului între care și prezumția de nevinovăție.

Astfel, petentului i-au fost recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.

Instanța a reținut că intimatul a făcut dovada săvârșirii de către petent a contravențiilor reținute în sarcina sa,respectiv a dovedit prin CD-ul depus la dosarul cauzei că petentul a condus autovehiculul cu o viteză de 164 km/h pe DN2 la km 61 în afara localității Cotorca, înregistrarea efectuându-se cu un aparat radar pentru care exista verificare metrologică, așa cum reiese din buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx/24.02.2014 depus la dosarul cauzei.

De asemenea s-a făcut dovada de către intimat că radarul a fost operat de o persoană abilitată în acest sens, așa cum rezultă din atestatul de operator "Autovision" depus la dosarul cauzei.

În ceea ce privește cea de-a doua faptă contravențională reținută în sarcina petentului instanța a reținut că aceasta are caracter omisiv astfel că îi revenea petentului sarcina de a face proba contrară ceea ce nu s-a realizat deși petentul a avut această posibilitate.

De altfel, în cuprinsul plângerii formulate petentul a recunoscut că nu a avut asupra sa permisul de conducere la momentul controlului.

Instanța a considerat că prin probatoriul administrat în cauză de către intimat în susținerea procesului verbal, acesta a răsturnat prezumția de nevinovăție ce opera în favoarea petentului.

Așa fiind, instanța a reținut că fapta, astfel cum a fost descrisă în procesul verbal atacat, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textele legale citate, atât sub aspect subiectiv, cât și sub aspect obiectiv, sancțiunea fiind legal aplicată, astfel încât procesul-verbal întocmit în cauză este temeinic.

În privința sancțiunii aplicate, instanța a reținut faptul că aceasta a fost în mod corect individualizată de către intimat care s-a raportat la gradul de pericol social pe care petentul l-a generat prin săvârșirea faptelor, având în vedere starea de pericol concret pe care petentul a creat-o prin rularea cu o viteză care face imposibilă evitarea situațiilor de risc ce ar fi putut apărea în trafic, devenind un pericol real pentru ceilalți participanți la trafic, astfel că în baza art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, a respins plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată și a menținut procesul-verbal de contravenție contestat ca fiind legal și temeinic întocmit.

Față de aceste dispoziții legale și de datele cauzei, organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea, stabilind numărul minim de puncte-amendă pentru clasa de sancțiuni aplicabilă contravenției reținute în sarcina petentului.

Totodată, se reține că sancțiunea principală a amenzii, este proporțională cu gravitatea faptei și pericolul social al acesteia, criterii legale prevăzute de art. 98 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal și motivat, a declarat apel petentul, solicitând astfel admitere acestuia, schimbarea în tot a soluției pronunțate, în sensul admiterii plângerii contravenționale promovate și anularea procesului verbal de contravenție.

Arată că apărările sale nu au fost avute în vedere de prima instanță, iar înregistrarea radar existentă la dosarul cauzei nu este în măsură să dovedească contrariul celor probate de către contestator, din această înregistrare neputându-se identifica autoturismul care a circulat cu viteza de 164 km /h,beneficiind de prezumția de nevinovăție pe care organul constatator nu a răsturnat/o în cazul său

În concluzie arată că prin probele depuse la dosar intimata nu a putut dovedi dincolo de orice dubiu rezonabil vinovăția sa și deci realitatea celor reținute în procesul verbal de contravenție , urmând ca dubiul să profite acuzatului.

Legal citat, intimatul parat I__ Ialomița a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței de fond, ca legală și temeinică

Pe rolul Tribunalului Ialomița, cererea de apel a fost înregistrată la data de 23.06.2015.

Cererea de apel a fost legal timbrată ,conform art. 19 din OUGnr.80/2013

Tribunalul, analizând sentința ce face obiectul apelului de față, în raport de criticile formulate, susținerile părților, actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale incidente, dispozițiile art. 476 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Examinând procesul-verbal sub aspectul legalității, tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a reținut că acesta conține toate mențiunile a căror lipsă ar fi sancționată cu nulitate absolută, conform art. 17 din OG nr. 2/2001, iar criticile aduse procesului-verbal de contravenție au fost înlăturate motivat de instanța de fond.

De asemenea, în urma propriului examen, constată că procesul verbal de contravenție contestat a fost legal întocmit , criticile apelantei privind nelegalitatea întocmirii procesului – verbal fiind nefondate , pentru următoarele motive:

Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptelor, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator, cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Sub aspectul temeiniciei, Tribunalul apreciază că motivarea primei instanțe a fost completă și pertinentă, bazată pe o analiză judicioasă atât a probelor cauzei cât și dispozițiilor legale incidente.

În acest sens, Tribunalul reține că potrivit art. 121 din HG 1391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice „(1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

(2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”

Conform art. 102 alin 3 lit e din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a faptei constând în „depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”

Conform art. 49 alin. 4 lit. b din OUG nr. 195/2002 pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) viteza maximă admisă este de 100 km/h.

În speță în sarcina petentul apelant s-a reținut faptul că în data de 19.11.2014, a condus autoturismul,marca BMW,cu numărul CN.382.BS ,pe DN2,la km 61,în afara localității Cotorca,fiind înregistrat de aparatul radar Autovision montat pe autoturismul Dacia L____ cu nr. MAI xxxxx cu viteza de 164 km/h

Tribunalul constată că săvârșirea faptei a fost dovedită prin înregistarea video radar care a fost efectuată cu cinemometrul marca Autovision,iar din analiza acesteia a reieșit că autoturismul înregistrat de aparatul radar circula pe DN2 în afara localității Cotorca, era marca BMW cu numărul CN.382.BS

Din probatoriul administrat la fond, tribunalul a apreciat că în mod corect Judecătoria Urziceni a reținut ca dovedită vinovăția petentului, fiind răsturnată prezumția de nevinovăție a acestuia așa cum a rezultat din probele depuse la dosar de către intimat, anume: raportul întocmit de agentul șef principal B____ C_________ (f.15); buletin de verificare metrologică nr.xxxxxxx/24.02.2014 (f.18), atestat operator “Autovision”(fila 17), adresa emisă de INM București și CD-ul în dublu exemplar cu înregistrarea video a evenimentului rutier ce a stat la baza întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr8262328 întocmit la data de 19.11.2014 ce atestă faptul că aparatul radar montat pe autoturismul Dacia L____ MCV cu numărul de înmatriculare xxxxx poate efectua măsurători atât în regim staționar cât și de deplasare.

Totodată , reține că organul constatator a dovedit prin buletinul de verificare metrologică eliberat de Biroul Român de Metrologie Legală, împrejurarea că cinemometrul era verificat metrologic iar termenul de valabilitate al verificării metrologice nu era expirat la data constatării faptei.

Privind înregistrarea radar prin prisma succesiunii temporale, adică a datei, orei, minutelor și secundelor înscrise în partea de sus a înregistrării și coroborate cu celelalte detalii referitoare la caracteristicele locului și ale autovehiculului surprins în imagini, rezultă în mod clar că autovehiculul din imagini este cel condus de apelant.

De reținut că cinemometrul „ Autovision măsoară viteza țintei de la aproximativ 250-300 metri când în înregistrare apare poziția țintei la poziția „T”, distanță de la care nu este vizibil numărul de înmatriculare al țintei. Însă după efectuarea de către agentul de poliție a semnului de oprire a vehiculului țintă, la poziția T din înregistrare, vitezele măsurate au valori sub viteza măsurata inițial , iar numărul de înmatriculare al țintei devine vizibil pe măsură ce se apropie de cinemometru.

De precizat că viteza precedată de litera T reprezintă viteza maximă pe care aparatul radar a măsurat-o pentru autovehiculul țintă, imediat după ce autovehicul țintă a intrat în raza de acțiune a undelor radio .

În aprecierea tribunalului, probele existente la dosarul cauzei ,cu precădere înregistrarea evenimentului rutier (la începutul înregistrării radar apare ca fiind blocat pe o anumită țintă ce se deplasează cu viteza de 103 km/h, iar în ultima parte apare în mod clar numărul de înmatriculare al autoturismului cu care circula contravenientul) fac dovada , fără dubiu, a faptei contravenționale și a vinovăției apelantului.

Este firesc ca la un moment dat, pe măsura apropierii de aparatul radar și până în momentul în care patrula și conducătorul auto se intersectează, viteza țintei să descrească, ceea nu conduce la nelegalitatea înregistrărilor anterioare.

Tribunalul consideră că în cauză sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute de Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)” pentru ca înregistrările efectuate să se bucure de forță probatorie potrivit legislației rutiere în vigoare: înregistrarea a fost efectuată de operator radar calificat; înregistrarea radar depusă la dosar îndeplinește cerințele prevăzute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NCML 021-05, fiind precizate data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, motiv pentru care apreciază că organul constatator a făcut dovada situației de fapt reținută în procesul verbal .

Tribunalul reține că în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, CEDO a respins ca inadmisibile cererile formulate de o ________ reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a unor procese-verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție în materie penală.

De referință este decizia din 13 martie 2012 pronunțată în cauza H______ și alții c. României. În aceste cauze reunite, Curtea a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.

Prin urmare, procesul verbal de contravenție, în materia legislației rutiere se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară.

Transpunând aceste considerente în speță, reține că petentul s-a rezumat doar la a contesta procesul verbal de contravenție, fără a răsturna prezumția relativă de adevăr de care se bucură procesul verbal de contravenție, în materia circulației rutiere, în condițiile în care fapta a fost constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic

Sub aspectul sancțiunilor aplicate, Tribunalul reține că această contravenție, nu este o contravenție de rezultat ci una de pericol, în sensul că nu este necesară producerea unui prejudiciu, urmarea periculoasă constând tocmai în probabilitatea producerii unor urmări nefavorabile relațiilor sociale pe care legea le protejează.

Dintre acestea, instanța apreciază că punerea în pericol a siguranței circulației rutiere, prin depășirea vitezei maxime admise pe acel sector de drum prezintă o periculozitate deosebită, fiind vorba de viața, integritatea și sănătatea persoanelor, și consideră că o astfel de faptă contravențională prezintă un pericol social ridicat.

Prin urmare, luând în considerare aceste aspecte ,Tribunalul apreciază că sancțiunile au fost corect individualizate de organul constatator , amenzile aplicate și sancțiunea complementară fiind de natură să asigure responsabilizarea pe viitor a apelantului în respectarea normelor ce reglementează regimul circulației pe drumurile publice .

În consecință, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, Tribunalul constată că sentința apelată este legală și temeinică, prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, potrivit tuturor argumentelor de mai sus.

Neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă anularea ori modificarea sentinței, în temeiul dispozițiilor art. 476 al.1 Noul Cod de procedură civilă, Tribunalul va respinge ca nefondat acest apel, menținând în vigoare hotărârea atacată.

Văzând și dispozițiile art. 633 pct. 1, art. 634 alin. 1 pct. 4 Noul cod de procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art.480 al.1 Noul Cod de procedură civilă raportat la art.476 al.1 Noul Cod de procedură civilă respinge ca nefondat apelul declarat de către apelantul petent M_______ D___ G_____, domiciliat în Bârlad, ____________________, ___________, _____________________ și cu sediul ales pentru comunicare actelor de procedură la Cabinet Avocat Chiriece C______, cu sediul în Bârlad, ________________________, județul V_____, împotriva sentinței civile nr. 602/20.04.2015 a Judecătoriei Urziceni.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 12.10.2015

Președinte, V______ M____		Judecător, A___ M____
	Grefier, D______ C________

Red. MA/Tehnored. CD/4 ex/ 16.10.2015

Judec. Fond. MSM/Judecătoria Urziceni