Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 1174 A

Ședința publică de la 10 Decembrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE : R_____ M______ I______

Judecător : L_____ I_______ M_______

Grefier : D______ C________

Pe rol examinarea apelului în contencios administrativ și fiscal declarat de apelantul B____ M____ în contradictoriu cu intimatul I.P.J.IALOMIȚA, împotriva sentinței civile nr. 1415/29.10.2015 a Judecătoriei Urziceni, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________, nr.xxxxxxx/05.03.2015.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost formulat în termen și motivat, apelantul solicitând judecarea cauzei în lipsă.

Intimatul nu a depus întâmpinare.

Apărătorul apelantului, av. M_____ S____, a depus dovada de achitare a taxei judiciare de timbru și cerere prin care solicită amânarea cauzei pentru imposibilitatea prezentării, întrucât în aceiași zi este necesară prezenta ambilor la ICCJ Secția C_________, conform copiei de pe citație atașată cererii pentru B____ M_____ – intimat reclamant.

Tribunalul ia act de depunerea chitanței prin care s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și, în ceea ce privește cererea de amânare, pronunțându-se asupra ei o respinge având în vedere că la dosar nu s-a depus împuternicirea avocațială pentru a face dovada mandatului în prezenta cauză, dar nici împuternicirea pentru cauza aflată pe rolul ÎCCJ, cererea de amânare nerespectând cerințele art.222 cod procedură civilă.

În continuare, în temeiul art.476(2) din Nodul Cod de Procedură Civilă, având în vedere că în apel nu s-au solicitat alte probe, față de caracterul devolutiv al apelului, tribunalul se consideră lămurit asupra împrejurărilor de fapt și temeiurilor de drept și rămâne în pronunțare.

După deliberare,

T R I B U N A L U L

Asupra apelului în contencios administrativ de față:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești la data de 12.03.2015, sub nr.XXXXXXXXXXXXX și declinată către Judecătoria Urziceni prin sentința civilă nr.571 din 18.06.2015, petentul B____ M____, CNP - xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în municipiul Țăndărei, Șoseaua Brăilei nr. 56, județul Ialomița, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IALOMIȚA, C.U.I. – xxxxxxx, cu sediul în municipiul Slobozia, _____________________. 13-15, județul Ialomița, a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 05.03.2015, exonerarea de la plata amenzii, precum și înlăturarea sancțiunii complementare de suspendare a dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

Soluționând cererea, prin sentința civilă nr. 1415/29.10.2015 Judecătoria Urziceni a admis în parte plângerea contravențională, dispunând anularea în parte procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din 05.03.2015, emis de intimat, în ceea ce privește contravenția prev. de art. 147 pct. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 și a exonerat petentul de la plata amenzii în cuantum de 585 lei.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale procesului-verbal (sancțiunea amenzii în cuantum de 877,5 lei, măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile).

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

La data de 05.03.2015, s-a încheiat de către intimat procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx (fila 25 dosar Judecătoria Fetești), prin care s-a reținut că la data respectivă, la ora 07:41, petentul a condus autoutilitara marca Dacia L____ cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, în localitatea Movilița, pe DN 2, km 42+300 m, cu o viteză de 103 km/h, fiind înregistrată de aparatul radar Autovision, montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI-xxxxx, depășind viteza maximă admisă cu 53 km/h.

Petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum total de 1462,5 lei (877,5 lei + 585 lei), măsura tehnico-administrativă de reținere a permisului de conducere și s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile.

Față de plângerea formulată, instanța a constatat, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, că aceasta a fost introdusă în conformitate cu art. 31 din O.G. nr. 2/2001, înăuntrul termenului legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de contravenție.

Sub aspectul legalității întocmirii sale, instanța a apreciat că plângerea formulată de petent este întemeiată în parte, impunându-se anularea în parte a actului contestat, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art.147 pct.1 din Regulamentul de Aplicare a Ordonanței de Urgență nr.195/2002 (în continuare R.A.O.U.G. nr. 195/2002), pentru următoarele considerente:

Instanța a apreciat că sancționarea petentului s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale doar pentru prima contravenție, fapta petentului de a circula cu viteza de 103 km/h în localitatea Movilița întrunind elementele constitutive ale contravenției reglementate art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, și sancționate de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.

Potrivit acestor reglementări, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e din O.UG. nr. 195/2002, potrivit cărora constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea de către conducătorul unui autovehicul cu mai mult de 50 Km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Pentru a stabili dacă sunt întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale de a circula cu o viteză peste limita legală în interiorul unei localități este suficient a se specifica viteza cu care circula petentul, precum și locul săvârșirii faptei, în speță în localitatea Movilița, pe DN 2, a circulat cu viteza de 103 km/h. Totodată, a fost indicată și data săvârșirii contravenției – 05.03.2015, ora – 07:41, numărul de înmatriculare al autovehiculului condus de petent, respectiv XXXXXXXX, precum și numărul de înmatriculare al autospecialei poliției pe care era montat mijlocul tehnic verificat metrologic cu care s-a făcut înregistrarea vitezei – s-a specificat faptul că aparatul marca ,,Autovision” a fost montat pe autoturismul cu nr. MAI - xxxxx.

Cât despre eroarea maximă tolerată pentru măsurarea vitezei, instanța a arătat că, într-adevăr, potrivit art. 3.1.1. lit. c din anexa la Ordinul nr. 301/2005 al Biroului Român de Metrologie privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată este, în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, de ± 4% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.

Cu toate acestea, în adresa Institutului de Metrologie Legală nr. 3131/12.06.2012 (fila 27 dosar Judecătoria Fetești) se specifică faptul că viteza înregistrată de aparatul radar are în vedere cerințele pentru erorile maxime tolerate la măsurarea vitezei.

Apărarea potrivit căreia autospeciala poliției era poziționată pe marginea drumului, sub stâlpii de electricitate, a fost înlăturată, întrucât nu a fost susținută probator. Mai mult, în înregistrarea video apare și simbolul ,,P”, care reprezintă viteza de deplasare a autospecialei poliției, de unde se poate trage concluzia că autoturismul marca Dacia L____, pe care era montat aparatul radar, se afla în mișcare.

Elementele de identificare ale aparatului radar rezultă atât din conținutul procesului-verbal, cât și din buletinul de verificare metrologică.

Faptul că aparatul radar a fost verificat metrologic rezultă din buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx din 19.02.2015 (fila 29 dosar Judecătoria Fetești), iar marca și numărul de înmatriculare ale autovehiculului pe care era montat reies din conținutul procesului-verbal contestat – marca Dacia L____, numărul de înmatriculare MAI xxxxx.

Așadar, instanța a apreciat că sancționarea petentului pentru contravenția prevăzută de art.121 alin. 1 din Regulamentul de Aplicare a Ordonanței de Urgență nr. 195/2002 (depășirea vitezei regulamentare) s-a efectuat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, fapta fiind descrisă corespunzător, indicându-se temeiul de drept al acesteia și aplicându-se sancțiunile prevăzute de lege (amenda în cuantum de 877,5 lei, măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile).

În ceea ce privește contravenția prevăzută de art.147 pct.1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, în primul rând instanța a constatat că la rubrica destinată descrierii faptei această contravenție nu a fost descrisă.

Deși s-a indicat temeiul legal, respectiv art.147 pct.1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, și s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 585 lei, agentul nu a descris această contravenție, neputându-se cunoaște ce anume documente petentul nu a avut asupra sa. Este adevărat că în raportul depus la fila 26 din dosar Judecătoria Fetești agentul constatator a menționat că petentul nu a avut asupra sa permisul de conducere. Cu toate acestea, procesul-verbal nu poate fi completat cu acte emise ulterior întocmirii sale, neputându-se ține seama de mențiunile din raport, câtă vreme în actul de constatare fapta nu a fost descrisă.

Având în vedere disp. art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, în care se menționează că procesul-verbal trebuie să cuprindă în mod obligatoriu fapta săvârșită, instanța a apreciat că prin omisiunea descrierii contravenției prev. de art. 147 pct. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 s-au încălcat dispozițiile legale amintite, motiv pentru care se va anula în parte procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din 05.03.2015, emis de intimat, în ceea ce privește această contravenție.

Pe cale de consecință, va fi exonerat petentul de la plata amenzii în cuantum de 585 lei, aplicată pentru comiterea acestei contravenții.

Instanța a mai reținut că petentul nu a adus alte critici privind legalitatea procesului-verbal.

În ce privește temeinicia celor constatate prin procesul-verbal de contravenție, instanța a apreciat că petentul nu a făcut dovada contrară celor probate de intimat prin înregistrarea video (fila 30 dosar Judecătoria Fetești).

În acest sens, instanța a reținut din înregistrarea video că petentul a condus pe raza localității Movilița cu o viteză de 103 km/h. Astfel, se observă din înregistrări numărul de înmatriculare al autovehiculului condus de petent, respectiv XXXXXXXX (fila 30 dosar Judecătoria Fetești), precum și viteza maximă înregistrată de aparatul radar, aceea de 103 km/h (momentul 07:41: 41), precedată de simbolul „T”, care reprezintă viteza țintei, a autovehiculului vizat, care variază.

Din interpretarea coroborată a probelor administrate în cauză a rezultat cu certitudine că în data de 05.03.2015 șoferul aflat la volanul autovehiculului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX a circulat cu viteza de 103 km/h în localitatea Movilița, sector de drum pe care limita maximă de viteză pentru vehicule este de 50 km/h, fiind depistat cu ajutorul unui aparat radar verificat metrologic și folosit de un agent constatator autorizat în acest sens.

Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a constatat că intimatul a probat în mod temeinic această contravenție reținută în sarcina petentului, iar acesta din urmă, prin susținerile sale, nu a reușit să facă dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cadrul procesului - verbal de constatare a contravenției, actul astfel contestat bucurându-se în continuare de prezumția de temeinicie și legalitate ce i-au fost conferite de lege pentru contravenția prevăzută de art. 121 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002.

Cu privire la sancțiune, instanța a apreciat că agentul constatator a făcut o corectă încadrare a primei fapte reținute în sarcina petentului și a aplicat sancțiunile prevăzute de lege pentru aceasta în mod corespunzător.

Pentru stabilirea acestora, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Față de aceste dispoziții legale și de datele cauzei, instanța a constatat că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile, stabilind numărul minim de puncte-amendă pentru clasa de sancțiuni aplicabilă contravenției reținute în sarcina petentului.

Totodată, s-a reținut că atât sancțiunea principală a amenzii, cât și cea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile sunt proporționale cu gravitatea faptei și pericolul social al acesteia, criterii legale prevăzute de art. 98 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002. Astfel, s-a avut în vedere că fapta de a circula cu viteza de 103 km/h, în localitate, are o gravitate ridicată prin raportare la urmările care s-ar fi putut produce, petentul, prin fapta sa, punând în pericol atât siguranța proprie, cât și a celorlalți participanți la trafic. Instanța a evocat în acest sens numărul mare de accidente, inclusiv cu victime, care se produc zilnic din cauza persoanelor care conduc autoturisme cu viteză excesivă, fiind imperios necesară sancționarea acestora.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal și nemotivat, a declarat apel petentul, criticând-o de netemeinicie și nelegalitate.

Legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare.

Tribunalul, analizând sentința ce face obiectul apelului de față, în raport de susținerile părților de la instanța de fond, actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale incidente, dispozițiile art. 476 și următoarele din Codul de procedură civilă, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Din înregistrarea aparatului radar se poate constata că autovehiculul condus de către apelant este cel care avea viteza de 103 km/h.

Referitor la apărarea potrivit căreia viteza înregistrată nu ar corespunde realității având în vedere plasarea și utilizarea aparatului radar în zone în care se aflau cabluri de înaltă tensiune, tribunalul o apreciază ca neîntemeiată deoarece petentul nu a făcut dovada că sunt depășite limitele menționate la art.3.1.2. lit.c din Norma de Metrologie Legală 021-05 privind "Aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)".

Totodată se reține că potrivit pct. 3.5.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021 – 05, modificată prin Ordinul nr. 187/2009 din 06.08.2009 „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.” Din înregistrarea video aflată la dosar rezultă îndeplinirea acestor cerințe, imaginea autovehiculului fiind clară, fiind evidențiat și numărul de înmatriculare al autovehiculului.

Cu privire la aparatul care a măsurat viteza de deplasare a autovehiculului condus de petent, tribunalul constată că acesta este verificat și omologat din punct de vedere metrologic (Admis), așa cum rezultă din Buletinul de verificare metrologică nr.xxxxxxx din 19.02.2015, emis în acest sens de Institutul Român de Metrologie Legală. Mai mult, se reține că aparatul este omologat în a măsura viteza atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare.

De asemenea, potrivit pct. 4.2 din Normele de metrologie legală NML 021-05 “Măsurările și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie efectuate numai de operatori calificați.”

În speță intimatul a făcut dovada respectării acestor prevederi, întrucât măsurătorile au fost efectuate de către un operator calificat prin atestat, la dosar fiind depus și atestatul operatorului radar (fila 28 dosar fond).

În ceea ce privește contestarea de către apelantul contestator a buletinului de verificare metrologică, acesta face dovada până la proba contrară iar apelantul nu a făcut o asemenea dovadă.

Nu vor fi reținute nici apărările petentului conform cărora nu s-a făcut dovada autotestării, pe procesul verbal nefiind înscrise data si ora efectuării acesteia, având în vedere faptul că, potrivit Normei de Metodologie Legala NML 021-05, Biroul de Metrologie Legală nu procedează la eliberarea buletinelor de verificare metrologică decât dacă aparatele radar respecta dispozițiile art. 3.2.6 și anume "să aibă o funcție de autotestare care să fie activată automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului".

Or, odată emis buletinul de verificare metrologica, rezultă că această funcție, care se activează automat și este perfect operațională. Dacă ar fi fost depistate defecțiuni sau dereglări funcționale, acestea ar fi fost semnalate, și în consecință funcționarea cinemometrului blocată, lucru care nu s-a întâmplat, atâta timp cât intimatul a depus înregistrarea radar.

Mai mult decât atât, niciun text normativ nu instituie obligativitatea efectuării unor astfel de mențiuni privind autotestarea în procesul verbal de contravenție.

Față de aceste norme și având în vedere că la dosar există buletinul de verificare metrologică, aparatul radar fiind în stare bună de funcționare, nu poate fi reținută nicio confuzie, niciun dubiu cu privire la autovehiculul reperat de aparatul radar ca țintă și înregistrat cu viteza de 103 km/h.

Astfel din înregistrarea video realizată în succesiunea desfășurării faptei săvârșite de petent, rezultă că autoturismul marca Dacia L____ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX cu care circula apelantul a fost condus de acesta în localitatea Movilița, cu viteza de 103 km/h, depășind limita de viteză legal admisă pentru acel sector de drum cu 53 km/h, faptă ce constituie contravenția reținută în actul sancționator.

Pentru considerentele reținute tribunalul apreciază că intimatul a reușit să dovedească fapta contravențională reținută în sarcina petentului, acesta din urmă nereușind să facă dovada contrară.

În cauză tribunalul apreciază că nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001, privind sancțiunea avertismentului întrucât fapta reținută în sarcina apelantului prezintă un grad ridicat de pericol social lucru demonstrat atât de limitele sancțiunii principale și de cele complementare, de urmările care s-ar fi putut produce prin această faptă față de ceilalți participanți la trafic, dar și de frecvența cu care se produc asemenea fapte contravenționale, care impune aplicarea unor sancțiuni mai severe, sancțiunea avertismentului fiind fără eficiență educativă în astfel de împrejurări.

Fapta săvârșită cu vinovăție de contestatorul apelant fiind dovedită, instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală atunci când a păstrat procesul verbal de contravenție atacat în ceea ce privește contravenția prevăzută de art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.

Pentru considerentele reținute tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat, urmând ca în baza art. 480 alin. 1 din Noul cod de procedură civilă să-l respingă.

Văzând și dispozițiile art. 634 alin. 1 pct.4 cod procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 480 alin. 1 N.C.pr.civ. respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul B____ M____, CNP - xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în municipiul Țăndărei, Șoseaua Brăilei nr. 56, județul Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 1415 din data de 29.10.2015 a Judecătoriei Urziceni.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 10 Decembrie 2015.

Președinte, R_____ M______ I______		Judecător, L_____ I_______ M_______
	Grefier, D______ C________

Red. IRM/Tehnored. CD/ 4 ex/ 29.12.2015

Judec. Fond GFN/Judec. Fetești