DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL M________

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE NR. 225

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 08 APRILIE 2014

COMPLETUL COMPUS DIN:

PREȘEDINTE : C______ A_____ F_____

JUDECĂTOR : D______ Z_____

GREFIER : C_____ T______ P_______

Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta – intimată A.N.A.F. – D.G.R.F.P. C______ – A.J.F.P. M________ împotriva sentinței civile nr. 4801/09.12.2013, pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat – petent fiind S______ D_______ D_____ și intimata D.J.A.O.V. M________ - BIROUL VAMAL PORTILE DE F___ II.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se constată că la dosar, în termenul legal s-a depus de către intimatul – petent întâmpinare, însă, nici apelanta prin cererea de apel și nici intimatul prin întâmpinare, nu au solicitat probe, după care, dosarul fiind în stare de judecată, s-a trecut la soluționarea cauzei, luându-se act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 C.p.civ.

T R I B U N A L U L,

Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Drobeta T____ S______ la data de 30.04.2013, sub nr. 6116 /225/2013, petentul S______ D_______ D_____ a solicitat anularea procesului verbal de contravenție _________/20 nr. xxxxxxx din 18.04.2013, încheiat de intimata D.J.A.O.V. M________ – Biroul Vamal Porțile de F___ II, A.N.A.F. – D.G.R.F.P. C______ – A.J.F.P. M________.

În motivarea plângerii petentul a arătat că, a fost sancționat pentru faptul ca la punctul de control vamal in mașina proprietatea sa au fost găsite un număr de 10 pachete de țigări, deși nu a avut la cunoștință despre existenta acestora, ele fiind găsite in bagajul celorlalți pasageri aflați in autoturismul proprietatea sa si neavând cunoștința nici despre numărul minim de pachete de țigări ce puteau fi trecute prin vama cu un mijloc de transport indiferent de numărul de pasageri din mașina și că, procesul verbal contestat este lovit de nulitate, întrucât a fost întocmit in lipsa unui martor si fără să conțină obiecțiunile pe care le-a făcut petentul in fata agentului sancționator, acesta spunându-i ca le poate face in instanța, fiind încălcate prevederile art. 16 si următoarele din OG nr.2/2001.

A mai susținut că, agentul constatator nu i-a adus la cunoștința posibilitatea achitării pe loc sau in termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului verbal a jumătate din minimul amenzii si nu a consemnat cat este cuantumul acestei sume in cuprinsul procesului verbal, omisiune ce a condus la neplata in acest termen a jumătate din amenda stabilita, datorita cuantumului ridicat al acesteia.

Totodată, a arătat ca pachetele găsite nu i-au aparținut fiind și ale celorlalți pasageri din mașina sa si ca nu a avut cunoștința de existenta acestora, însa a fost împiedicat sa consemnez obiecțiunile in prezenta martorilor, spunându-i-se de către agentul constatator ca le poate formula in instanța.

Mai susține că, cele reținute în procesul – verbal nu concordă cu realitatea, iar amenda contravențională care i-a fost aplicată în baza art. 652, lit. d din HG 707/2006 modificată și completată cu HG 946/2007 art. II, pct. 47 – 48, nu este justificată, întrucât a explicat agentului vamal că nu toate pachetele de țigări îi aparțin, că nu au fost cumpărate cu scopul de a le comercializa, că nu au fost ascunse în autoturism ele fiind declarate cu ocazia controlului efectuat, agentul vamal nu a luat în considerare că în autoturism se mai aflau încă patru persoane, acesta nu a ținut cont de ce i-a relatat oral și declarat în scris, a confiscat marfa și l-a amendat.

Consideră că sancțiunea trebuie dozată în așa fel încât să se îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ conform dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, în sensul că „sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".

În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001, iar în dovedirea susținerilor a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu martori.

La data de 20.05.2013, petentul a formulat precizări prin care a solicitat proba testimonială cu martorii H_______ A_____ și N_________ N_______.

În apărare intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, susținând în esență că, la data de 18.04.2013, orele 21,00 în localitatea Ostrovul M___, în Punctul de control pentru trecerea frontierei Porțile de F___ II, s-a prezentat pe sensul de intrare în țară, domnul S______ D_______ D_____ cu autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare PM 637 VK.

La solicitarea organului de control adresată sus numitului de a declara produsele accizabile deținute la _________________________ a declarat că nu deține astfel de produse.

Ulterior, în urma controlului vamal, au fost descoperite, pe corpul petentului, 10 pachete de țigarete diferite mărci, bunuri care nu au fost declarate si nici prezentate autorității vamale...

Urmarea celor constatate, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________/200 nr. xxxxxxx/11/18.04.2013, autoritatea vamală a dispus sancționarea domnului S______ D_______ D_____ cu amendă în cuantum de 1.500 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 652 lit. d) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin H.G. nr. 707/2006 ,, Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei ...d) neîndeplinirea de către persoanele fizice care trec frontiera a obligației de a declara și de a prezenta în vederea controlului vamal a bunurilor pentru care este prevăzută această obligație.."

Instanța a procedat la audierea martorului cu respectarea dispozițiilor art. 319 C.p.civ., declarațiile acesteia fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

Judecătoria Drobeta T____ S______ , prin sentința nr. 4801/09.12.2013, a admis în parte plângerea formulată de petentul S______ D_______ D____, a înlocuit amenda de 1.500 lei cu sancțiunea avertisment și a exonerat petentul de la plata amenzii de 1500 lei.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________/200 nr. xxxxxxx/11/18.04.2013, autoritatea vamală a dispus sancționarea domnului S______ D_______ D_____ cu amendă în cuantum de 1.500 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 652 lit. d) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin H.G. nr. 707/2006 ,, Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei ...d) neîndeplinirea de către persoanele fizice care trec frontiera a obligației de a declara și de a prezenta în vederea controlului vamal a bunurilor pentru care este prevăzută această obligație .

S-a mai reținut de către reprezentanții intimatei că, în data de 18.04.2013 orele 21, în localitatea Ostrovu M___, în Punctul de Control Porțile de F___ II, s-a prezentat pe sensul de intrare petentul S______ D_______ D_____ care l-a solicitarea organului de control de a declara produsele accizabile, a declarat că nu deține astfel de produse. Ulterior, în urma controlului au fost descoperite, ascunse pe corpul acestuia un număr de 10 pachete de țigări deferite mărci, bunuri ce nu au fost declarate și prezentate autorității vamale.

Pe fond, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond verificând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, și analizând probele administrate, a reținut următoarele:

In ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor întocmit de intimat, instanța de fond a constatat că acesta conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.

De asemenea, instanța de fond a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța de fond a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

În virtutea dispozițiilor art. 249 C.p.civ. sarcina acestei probe incumbă petentului, care numai prin administrarea unor probe certe si concludente poate răsturna prezumția de veridicitate a procesului verbal, însă, în cauză, această prezumție de veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție nu a fost răsturnată, în condițiile în care petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție.

Cum materia contravențională, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, poate fi calificată ca aparținând materiei penale, din perspectiva garanțiilor instituite de aceasta, instanța trebuie să asigure toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, cu condiția respectării unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.

Privitor la dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.

Astfel, în situația în care fapta este constatată personal de agentul constatator, cum este și speța de față, procesul verbal legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia plângerea va fi respinsă. Aceste concluzii sunt confirmate și de decizia adoptată în cauza N____ c. României, de unde reiese foarte clar că sunt respectate garanțiile prevăzute de art. 6, dacă petentul a avut posibilitatea sa facă dovada contrarie constatărilor din procesul-verbal, în fata instanței.

În consecință, ținându-se cont și de împrejurarea că, în speță, nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului – verbal, instanța a constatat așadar că forța probantă a procesului – verbal nu a fost înlăturată, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie.

Instanța de fond a mai reținut că, deși petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în procesul verbal de contravenție, totuși sancțiunea contravențională trebuie dozată în așa fel încât să se îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ. Astfel, în temeiul art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. În temeiul art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Prin urmare, observând dispozițiile art. 7 alin. 3, art. 21 alin. 3 raportat la art. 34 și art. 38 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că sancțiunea avertismentului este suficientă, amenda aplicată fiind disproporționată în raport de fapta săvârșită și circumstanțele cauzei, avertismentul fiind suficient pentru a atrage atenția petentului asupra reglementărilor legale în vigoare și asupra obligațiilor pe care trebuie să le respecte, cunoscând în acest mod și sancțiunea ce i se poate aplica în caz de neconformare.

Împotriva acestei sentința a declarat apel Administrația Județeană a Finanțelor Publice M________, in numele Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C______, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

În motivare a arătat, în esență că, instanța de fond neîntemeiat a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avetismentului.

Chiar instanța de fond, referitor la legalitatea si temeinicia actului de constatare si sancționare a contravențiilor atacat, a reținut in mod corect ca acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, dar considera in mod greșit si fără a motiva suficient că „sancțiunea avertismentului este suficienta", ca amenda aplicata este disproporționata in raport de fapta săvârșita.

Urmare celor constatate, prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor, autoritatea vamala legal a dispus sancționarea petentului S______ D_______ D_____ cu amenda in cuantum de 1.500 lei si confiscarea pachetelor de țigări de proveniența Serbia.

A mai susținut că, Judecătoria Drobeta T____ S______, analizând actele si lucrările dosarului, in mod greșit a apreciat ca se impune admiterea in parte a plângerii formulate împotriva procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor ce face obiectul prezentei si înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.

Instanța de fond nu a ținut cont in momentul înlocuirii amenzii cu avertisment de împrejurarea in care a fost comisa fapta, de frecventa fenomenului cat si de descurajarea acestuia de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia , de scopul urmărit sau de urmarea produsa.

Mai mult, instanța de fond nu a motivat de ce considera ca fapta săvârșita de petent prezintă un grad relativ redus de pericol social si de unde are convingerea ca sancțiunea avertismentului este suficienta pentru a i se atrage atenția asupra obligațiilor ce ii revin potrivit normelor legale.

Totodată, a solicitat ca instanța de apel sa observe ca autoritatea vamala a ținut seama de condițiile concrete in care s-a săvârșit fapta si de prevederile legale încălcate, iar sancțiunea aplicata ( amenda in cuantumul minim prevăzut de lege), respecta exigente de proporționalitate prevăzuta de art. 21 alin. 3) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, iar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment de către instanța de fond, nu tine seama de faptul ca legiuitorul a prevăzut pentru contravențiile la regimul produselor accizabile sancțiuni mai aspre cu intenția de a descuraja activitatea ilicita cu astfel de produse, urmărindu-se totodată înlăturarea practicilor de comerț la negru.

Gravitatea săvârșirii unei astfel de fapte si necesitatea stopării fenomenului contravențional impun ca sancțiunea aplicata (amenda ) sa rămână in vigoare si sa nu poată fi înlocuita cu avertisment.

Față de cele arătate, consideră că instanța de fond, in mod greșit, a apreciat că fapta săvârșita prezintă un grad relativ redus de pericol social, iar pentru motivele de fapt si de drept arătate, solicită admiterea apelului si, pe cale de consecința, menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, precum și a măsurilor dispuse prin acesta.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 223 C.p.civ., solicitând și judecarea cauzei în lipsă.

Totodată, a arătat că, în temeiul dispozițiilor art. 229 C.p.fiscală și art. 30 din OUG nr. 80/2013, apelanta este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Intimatul – petent, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind temeinică și legală, susținând în esență că, prima instanță a apreciat în mod corect probele efectuate în cauză, admițându-i in parte contestația formulate împotriva procesului verbal de contravenție contestat, apreciind ca in raport de gravitatea faptelor constatate, sancțiunea avertismentului este suficienta,amenda aplicata fiind disproporționate, in raport cu fapta săvârșită, faptă ce prezintă un grad redus de pericol social si care este suficienta pentru a-i atrage atenția ca, pe viitor, sa fie preîntâmpinată săvârșirea de către petent a unor asemenea fapte.

A mai susținut că, pe fond, sancțiunea aplicata este netemeinică, petentul nefiind subiectul contravenției întrucât cele 10 pachete găsite in portbagajul mașinii nu îi aparțineau si se aflau in bagajul celorlalți pasageri ce nu au fost întrebați sau sancționați pentru deținerea lor conform art. 653 al. 1, lit. a din același act normativ in baza căruia am fost sancționat, iar el nu cunoștea conținutul bagajelor acestora.

Din conținutul art. 11 al OG nr. 2/2001, rezulta faptul ca, „Caracterul contravențional al faptei este înlăturat in cazul…erorii de fapt....,daca are legătura cu fapta săvârșita."

Eroarea de fapt este definita de doctrina juridica, fiind reprezentarea greșita de către cel ce săvârșește o fapta ilicita, a realității din momentul săvârșirii faptei, reprezentare determinată de necunoașterea sau cunoașterea greșita a unor date ale realității”, situație in care se afla, necunoscând faptul ca si ceilalți pasageri aveau in bagaje mai multe pachete de tigari si nici numărul maxim de pachete de tigari admis de lege, pentru a fi trecute prin vama.

Arat mai arătat că, atât la __________________ ieșirea din tara, in vama nu exista informațiile necesare, pentru a se prevenii inculcarea normelor legale, privind maximul si categoria produselor ce pot fi tranzitate prin vama.

Față de motivele invocate de apelanta, ce au fost invocate si in prima instanța fiind respinse de aceasta, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârea primei instanțe ca fiind temeinica si legala.

A solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform dispozițiilor art. 223 C.p.civ.

Analizând cauza în raport de criticile formulate prin cererea de apel cât și din oficiu, instanța constată și reține următoarele :

Conform dispozițiilor articolului 5 alineatul 5 din Ordonanța de Guvern cu numărul 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

De asemenea, în conformitate cu prevederile articolului 7 alineatul 2 din același text legal, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

În cauza de față, motivul de apel invocat de către apelanta intimată este reprezentat de greșita individualizare de către instanță care a stat ca temei a înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul.

Analizând acest unic motiv de apel, instanța constată că este unul neîntemeiat.

Astfel, instanța va avea în vedere la aplicarea sancțiunii faptei contravenționale gradul de pericol social al acesteia precum și circumstanțele care țin de persoana infractorului și de împrejurările în care s-a săvârșit fapta.

În ceea ce privește gradul de pericol social, va trebui să avem în vedere că acesta are două aspecte, și anume gradul de pericol social abstract și gradul de pericol social concret.

Este întemeiată susținerea apelantei în ceea ce privește dimensiunea fenomenului contravențional, respectiv frecvența săvârșirii unor asemenea fapte – fila 2 a cererii de apel și 3 a prezentului dosar, însă aceste considerente țin de pericolul social abstract al faptei contravenționale. În acest sens, este real că legiuitorul a înțeles să sancționeze cu amendă în cuantum ridicat săvârșirea unor asemenea fapte, tocmai pentru a proteja importante relații sociale.

În același timp, instanța precum și celelalte autorități publice vor trebui să analizez și pericolul social concret al faptei. Ori în cauza da față acest pericol social raportat la starea de fapt concretă, este unul redus, deoarece petenta a sustras controlului un număr mic de pachete de țigări, respectiv 10, astfel încât prejudiciu produs bugetului de stat este unul foarte mic.

De asemenea, în cauza nu s-a efectuat o dovadă a faptului că petenta a mai săvârșit fapte de aceeași natură, pentru a se reține de către instanță persistența în săvârșirea de fapte contravenționale, ceea ce ar denota anumite circumstanțe personale agravante.

În plus, nu se pot reține nici alte împrejurări ale săvârșirii faptei care să denote un mod de a acționa care prin sine însuși ar reprezenta un pericol social sporit.

Ca atare, instanța va respinge calea de atac a apelului, constatând legalitatea hotărârii instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta – intimată A.N.A.F. – D.G.R.F.P. C______ – A.J.F.P. M________, cu sediul în Drobeta T____ S______ , Piața R___ N____ nr. 1, județul M________ împotriva sentinței civile nr. 4801/09.12.2013, pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat – petent fiind S______ D_______ D_____, domiciliat în comuna G____, ________________________________ și intimata D.J.A.O.V. M________ - BIROUL VAMAL PORTILE DE F___ II, cu sediul în _________________________ F___ II – Ostrovul M___, județul M________.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 08 Aprilie 2014, la sediul Tribunalului M________.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C______ A_____ F_____ D______ Z_____

GREFIER,

C_____ T______ P_______

Red. D.Z./ C.T.P.

Ex. 4/ 6 pagini

25 aprilie 2014

Operator date 2626