R O M Â N I A

TRIBUNALUL SIBIU

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIE Nr. 1001/2015

Ședința publică din data de 22.09.2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: O____ M____

JUDECĂTOR: V___ I___

GREFIER: G______ S_____

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe apelantul - petent U________ I__ și pe intimații I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE V_____, B______ V_______, și G_______ A________ SA-AGENȚIA V_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, când instanța pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de azi.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar se constată următoarele:

I Circumstanțele cauzei.

1. Obiectul acțiunii.

Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 3 iunie 2013 la Judecătoria D________, petentul U________ I__ a solicitat în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului V_____ ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:

- anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxx din 20.05.2013, prin care a fost sancționat cu avertisment, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.162 alin.(1) și art.99 alin.(1) pct.11 din O.U.G. nr.195/2002.

2.Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării plângerii contravenționale.

În motivarea plângerii contravenționale petentul a arătat în esență că, în seara zilei de 20.05.2015, în jurul orei 17, a vrut să traverseze drumul DN 64, cu vițelul pe care l-a adus de la islazul comunal, moment la care, deși era în afara părții carosabile, pe o porțiune unde animalul s-a oprit să pască, un autoturism, care rula cu viteză mare a ieșit de pe carosabil pe o porțiune fără asfalt și a intrat cu mașina în animal, continuând rularea încă 250 m.

Petentul a arătat că a semnat procesul verbal, fără a ști care este fapta comisă pentru care a primit avertisment, sancțiune care ar putea atrage plata eventualelor daune.

În drept, plângerea a fost motivată prin dispozițiile din O.G. nr.2/2001 raportat la O.U.G. nr.195/2002.

3.Apărările intimatului.

Intimatul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea plângerii contravenționale, arătând că, starea de fapt descrisă prin procesul verbal corespunde realității.

La termenul de judecată din 30.09.2013, instanța de fond a introdus în cauză, conform art.33 din O.G. nr.2/2001, pe intervenienții forțați B______ V_______, conducătorul auto implicat în evenimentul rutier și asigurătorul S.C. G_______ A________ S.A.

4. Hotărârea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr.2582 din 09.12.2013 a Judecătoriei D________ s-a dispus respingerea plângerii contravenționale.

5. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității nu cuprinde mențiuni de natură a atrage aplicarea sancțiunii nulității.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a constatat că, petentul a încălcat obligația negativă de a nu conduce pe drumurile naționale animale, obligație impusă prin dispozițiile art.162 alin.(1) din H.G. nr.1391/2006, art.41, art.71, art.99 alin.(1) pct.11 din O.G. nr.195/2002, precum și art.14 - art.17 din O.G. nr.43/1997.

Instanța de fond a apreciat, pe baza depozițiilor martorilor audiați în cauză că, petentul la acel moment se pregătea să traverseze drumul național DN 64, aspect recunoscut și de acesta prin plângerea contravențională iar împrejurarea relatată de martorul P____ M____, cu privire la poziționarea petentului la momentul faptei și anume, în afara părții carosabile, nu poate fi apreciat ca relevant prin prisma dispozițiilor art.14 din O.G. nr.43/1997, conform cu care zona drumului public cuprinde: ampriza, zonele de siguranță și zonele de protecția, or petentul nu se afla nici măcar în marginea părții carosabile.

Instanța de fond a reținut că elementul material al contravenției pentru care a fost sancționat constă în conducerea pe drumurile publice de animale de tracțiune, acțiune care a fost recunoscută de petent prin plângere iar sub aspectul laturii subiective s-a apreciat că această faptă se consideră comisă, în lipsa unei precizări exprese în norma de stabilire și sancționare, indiferent dacă este comisă din culpă sau intenție, petentul putând prevedea că fapta ar putea să producă un rezultat periculos pentru valorile protejate.

Instanța de fond a apreciat că aspectele invocate de petent cu privire la vinovăția conducătorului auto implicat în evenimentul rutier și anume viteza mare și faptul că vorbea la telefon, exced faptei contravenționale obiect al procesului verbal contestat astfel că, prezumția de temeinicie nu a fost răsturnată prin probele administrate iar din analiza acestora nu a rezultat nici o împrejurare care să se circumscrie în una din cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei, conform art.11 alin.(1) din O.G. nr.2/2001.

Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale, instanța de fond a apreciat că sancțiunea avertismentului este de natură să atingă scopul preventiv urmărit de legiuitor prin incriminarea ca și contravenție a faptei săvârșite de acesta.

6. Apelul formulat de petent.

Apelantul critică hotărârea instanței de fond solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal de contravenție.

În dezvoltarea motivului de apel, apelantul a invocat lipsa corectei aprecieri a circumstanțelor reale ale cauzei, prin faptul că, prima instanța a respins plângerea pe motiv că nu avea dreptul, potrivit dispozițiilor legale să traverseze drumul național cu animale de tracțiune, fără a avea în vedere că textul de lege, art.162 alin.(1) din H.G. nr.1391/2006, trebuie adaptat condițiilor existente pe drumurile noastre naționale.

Apelantul petent invocă în susținerea acestui argument faptul că, în toate comunele dintre D________ și Râmnicu V_____, islazul pentru păscutul vitelor se află la est de drumul național și calea ferată iar traversarea drumului național este o practică curentă a tuturor posesorilor de animale, care au posibilitatea de pășunat doar în această zonă care implică traversarea șoselei naționale.

În ceea ce privește probele testimoniale administrate în cauză, apelantul petent a arătat că, declarațiile martorilor P______ L____, I___ I___ și C______ M_______ nu sunt reale, apreciind că sunt martori mincinoși având în vedere derularea evenimentului rutier.

7. Apărările intimatului.

Intimatul, prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, arătând că înscrisurile depuse la dosarul cauzei au fost coroborate cu declarațiile martorilor audiați nemijlocit de instanță, rezultând astfel fără dubiu fapta petentului de a circula pe drumul național cu animale de tracțiune.

II. Considerentele instanței de apel.

Verificând, în limitele motivelor de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către instanța de fond, Tribunalul, în conformitate cu prevederile art.476 alin.(2) Cod procedură civilă, în lipsa unor motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, constată următoarele.

Examinând actele și lucrările dosarului și soluția instanței de fond din punct de vedere al temeiniciei, Tribunalul constată că, starea de fapt reținută prin hotărârea apelată este concordantă cu probele administrate în cauză, fiind corect stabilită.

Potrivit procesului verbal de constatare și sancționare ________ nr.xxxxxx din 20.05.2013, apelantul petent a fost sancționat cu avertisment, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.162 alin.(1) și art.99 alin.(1) pct.11 din O.U.G. nr.195/2002, constând în faptul că, la data de 20.05.2013, ora21:00, în timp ce conducea o bovină, pe care o ținea de funie, pe marginea drumului DN 64, aceasta a scăpat și a sărit în fața autoturismului XXXXXXXXX, condus regulamentar de B______ V_______, producând avarii acestuia.

Apelantul a contestat starea de fapt reținută de instanța de fond cu privire la împrejurările care au condus la aprecierea asupra faptei reținute în sarcina sa arătând că, la stabilirea faptei și a sancțiunii era necesar a se interpreta probele prin elemente care ar fi permis a se constata că evenimentul rutier s-a produs din culpa intimatei, conducător auto care a condus cu viteză și care, la momentul incidentului vorbea la telefon, în condițiile în care, ca măsură de siguranță în vederea traversării drumului național DN 64, s-a poziționat împreună cu animalul în zona de protecție a drumului public, astfel că nu se poate susține că a condus animalul pe drumul național.

Ordonanța Guvernului nr.2/2001, prin art.31 alin.(1) și art.34 alin.(1) precum și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2002 prin art.118 alin.(1) instituie norme de procedură privind soluționarea plângerii formulate împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, prevăzând suficiente garanții care să împiedice încheierea abuzivă a procesului verbal.

Verificând actele procedurale efectuate de instanța de fond în faza de cercetare a procesului, conform dispozițiilor art.237 și următoarele Cod procedură civilă, constată că, probele testimoniale administrate în cauză cu martorii propuși de apelantul petent și de intimata, conducător auto implicat în eveniment, conform art.254 alin.(1) raportat la art.237 pct.7 din Cod, Tribunalul constată că, sub aspectul stării de fapt, apelantul petent a recunoscut faptul că, în seara zilei de 20.05.2013, (deși a indicat ora 17:00) aflându-se cu bovina, proprietatea sa la islazul comunal, în vederea întoarcerii acasă era necesar a traversa drumul național, astfel că s-a poziționat în afara carosabilului. Acest demers de traversare a unui drum național, impunea pentru petent, respectarea regulilor de acces și de circulație pe un asemenea drum, astfel că, în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond asupra temeiniciei procesului verbal.

Prin urmare, făcând aplicarea dispozițiilor art.264 raportat la dispozițiile art.250, art.311 și art.324 Cod procedură civilă, Tribunalul în temeiul art. 476 alin.(1) și alin.(2) din același act normativ, constată că starea de fapt reținută prin sentința instanței de fond, cu privire la încheierea procesului verbal de către agentul constatator, pe baza constatării personale, a săvârșirii faptei contravenționale este concordantă cu probele administrate în cauză.

Tribunalul apreciază, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că instanța de fond a administrat în cauză toate probele apreciate ca fiind concludente și pertinente prin prisma dispozițiilor art.255 Cod procedură civilă, astfel că, în lipsa dovezilor privind certitudinea că martori propuși de intimată au prezentat o stare de fapt eronată, în raport de teza probatorie apreciată a fi necesar a fi dovedită, nu poate fi de natură a contrazice starea de fapt descrisă de apelantul petent prin declarația depusă la fila 18 din dosarul instanței de fond, astfel că nu se poate reține nerespectarea pe parcursul procesului a prezumției de nevinovăție.

În ceea ce privește individualizarea sancțiuni, pentru fapta apelantului petent, Tribunalul, reține că în mod corect au fost apreciate elementele de individualizare a sancțiunii impuse prin dispozițiile art.21 alin.(3) din O.G. nr.2/2001.

Examinând soluția instanței de fond și din punct de vedere al legalității, Tribunalul, constată că în mod corect instanța de fond a identificat, interpretat și aplicat normele de drept material incidente situației de fapt deduse judecății.

Prin urmare, în mod judicios instanța de fond a statuat asupra faptei menționate în procesul verbal, obiect al plângerii astfel că, Tribunalul constată că acestea au fost probate cu ajutorul prezumției de legalitate (actul a fost emis cu respectarea condițiilor de formă și fond prevăzute de lege), a prezumției de autenticitate (actul emană de la organul constatator competent, potrivit legii) și a prezumției de veridicitate (procesul verbal reflectă în mod real starea de fapt stabilită de autoritatea emitentă) care sunt atribuite procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției calificat ca fiind un act administrativ.

Pentru aceste considerente, Tribunalul, având în vedere dispozițiile art.476 alin.(1) și alin.(2) raportat la dispozițiile art.479 Cod procedură civilă, apreciază ca nefondate criticile apelantului, motiv pentru care va respinge apelul și va păstra sentința instanței de fond, în temeiul art.480 alin.(1) teza I Cod procedură civilă, ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelantul petent U________ I__ împotriva sentinței civile nr. 2582 din 09 decembrie 2013 a Judecătoriei D________ pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22.09.2015.

PREȘEDINTE: JUDECĂTOR:

O____ M____ V___ I___

GREFIER:

G______ S_____

Red. O.M. 04.11.2015.