ROMÂNIA

TRIBUNALUL M____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIA NR.632

Ședința publică din 27 noiembrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: R_____-I_____ T____

JUDECĂTOR: A______-M____ A______

GREFIER: S_____ C____- G___

Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta ____________-D, împotriva sentinței civile nr.4745 din 10.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tg M____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

Fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 16 noiembrie 2015 care face pare integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru data de azi.

TRIBUNALUL,

1. OBIECTUL APELULUI.

Prin sentința civilă nr. 4745 din 10.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tg M____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta ____________-D, împotriva procesului-verbal de contravenție nr.xxxxxxx întocmit în data de 06.02.2014 de intimatul I__ M____.

În motivarea hotărârii, Judecătoria a reținut următoarele:

Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________>nr. xxxxxxx/06.02.2014 respectă în totalitate prevederile legale în vigoare,
respectiv O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare. În cazul procesului verbal de constatare și
sancționare a contravențiilor atacat nu s-a identificat
niciuna dintre situațiile în care procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor se sancționează cu nulitate absolute sau relativă conform O.G. nr. 2/2001.

În ceea ce privește cele 5 persoane identificate de agenții constataori, se rețin următoarele:

În fișa de identificare pe care a completat-o și a semnat-o în data de 04.02.2014 la locul de muncă, numita M______ P____ R_____ a indicat faptul că prestează activitate la ________________. - D, de la data de 23.01.2014, nu a semnat contract de muncă si este în perioada de probă. De asemenea, M______ P____ R_____ a menționat si faptul că lucrează împreună cu P_______ A_____. P_______ A_____ era angajat cu contract individual de muncă la ________________. - D. în fisa de identificare pe care a completat-o si a semnat-o în data de 04.02.2014 la locul de muncă al ________________. - D, P_______ V______ A_____ a confirmat faptul că lucrează împreună cu M______ P____.

Numita B____ A___ a arătat în fișa de identificare pe care a completat-o și a semnat-o în data de 04.02.2014 că prestează activitate la ________________. - D, de la data de 04.02.2014, în funcția de operator call - center, nu a semnat contract de muncă si este în perioada de probă. B____ A___ a precizat și faptul că lucrează împreună cu Baier E___. Se reține că Baier E___ era angajat la ________________. - D. cu contract individual de muncă, așa cum reiese din înscrisurile depuse de intimată. Numitul Baier E___ a certificat la rândul său în cuprinsul fisei de identificare pe care a completat-o si a semnat-o la locul de muncă verificat de inspectorii de muncă, faptul că lucrează împreună cu B____ A___.

Numitul C_____ A_____ a indicat de asemenea în fișa de identificare pe care a completat-o și a semnat-o în data de 04.02.2014 faptul că prestează activitate la ________________. - D. de la data de 03.02.2014, în funcția de operator call - center, nu a semnat contract de muncă si este în perioada de probă. Acest lucrător a precizat și faptul că lucrează împreună cu Baier E___ și C_____ C_______.

Numitul C_____ C_______ a indicat în fișa de identificare pe care a completat-o și a semnat-o în data de 04.02.2014 faptul că prestează activitate la ________________. - D, de la data de 03.02.2014, în funcția de operator call - center, nu a semnat contract de muncă, este în perioada de probă si lucrează împreună cu B____ A___. Salariatul petentei, Păgăcean V______ A_____ a menționat și el în fișa de identificare, faptul că lucrează împreună cu C_____ C_______.

Numitul C_____ B_____ a arătat de asemenea în fișa de identificare pe care a completat-o și a semnat-o în data de 04.02.2014 faptul că prestează activitate la ________________. - D, de la data de 03.02.2014, în funcția de operator call - center, nu a semnat contract de muncă si este în perioada de probă.

SE mai reține că la data efectuării controlului, cele 5 persoane se aflau la punctul de lucru al societății, contactând telefonic diferite persoane (cursanții), informându-i despre desfășurarea anumitor cursuri conform contractului nr. 001/23.09.2013, pe care ________________. - D l-a încheiat cu S.C. ACM BEST TRENING S.R.L.

Față de cele reținute anterior, afirmațiile petentei conform cărora cele 5 persoane au fost chemate doar la interviuri, sunt lipsite de fundament, fiind contrazise de fișele de identificare completate și semnate la locul de muncă al ________________. - D. Este greu de presupus faptul că interviurile ar dura mai multe zile. Mai mult, numiții C_____ A_____, C_____ C_______ și C_____ B_____ prestau activitate la petentă din 03.02.2014 (conform fișelor de identificare), iar M______ P____ R_____ presta activitate la petentă din 23.01.2014 (conform fișei de identificare).

Pentru aceste considerente, instnța va respinge ca subiective și nerelevante declarațiile martorilor audiați în cauză în fața instanței, acestea nefiind apte de a infirma probatoriul amplu administrat de intimată, prin care s-a dovedit săvârșirea contravenției de către petentă.

Față de cele reținute anterior, va respinge ca neîntemeiată plângerea contrvențională, conform dispozitivului.

2. CEREREA DE APEL.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul A____ SRL.

Acesta a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și în consecință admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal contestat.

În motivarea apelului acesta a arătat că sentința apelată este nelegală și netemeinică deoarece instanța a luat în considerare doar mențiunile din fișele de identificare depuse de intimat, fără să ia în considerare apărările petentului. De asemenea, instanța a înlăturat neîntemeiat declarațiile martorilor audiați în cauză.

Apelantul a mai precizat că inspectorii Inspectoratului Teritorial de Muncă M____ au dictat persoanelor care au completat fișele ce să scrie.

Apelantul a invocat faptul că persoanele despre care inspectorii de muncă au constatat că ar fi lucrat fără contract de muncă în realitate se aflau la sediul societății pentru a susține un interviu în vederea angajării.

3. POZIȚIA INTIMATULUI.

Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

IV. ANALIZA MOTIVELOR DE APEL.

Analizând cererea de apel, potrivit art. 476 din codul de procedură civilă, tribunalul constată că motivele invocate sunt neîntemeiate.

Tribunalul reține că în mod corect judecătoria a considerat neîntemeiate apărările petentului și în urma analizării procesului verbal și a mijloacelor de probă administrate în cauză a constatat că fapta există, constituie contravenție, a fost săvârșită de petent cu vinovăția cerută de lege și nu există aspecte care să înlăture caracterul contravențional al faptei.

1. Situația de fapt și încadrarea faptei. Răsturnarea prezumției de nevinovăție.

Petenta ____________-D a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 50.000 lei, întrucât în urma controlului efectuat la data de 04.02.2014 la punctul de lucru din Tg. M____, _____________________, nr.19, jud. M____ au fost identificate un număr de cinci persoane primite la muncă fără a avea încheiat contract individual de muncă, conform prevederilor legale.

Astfel, s-a constatat că ________________. – D a primit la muncă pe C_____ A_____ (CNP xxxxxxxxxxxxx); C_____ C_______ (CNP xxxxxxxxxxxxx); C_____ B_____(CNP xxxxxxxxxxxxx); M______ P____ R_____ (CNP xxxxxxxxxxxxx) și B____ A___ (CNP xxxxxxxxxxxxx), fără să le încheie contracte individuale de muncă conform prevederilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, republicată – Codul Muncii.

Ca urmare s-a întocmit procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/06.02.2014 prin care, s-a aplicat petentei sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum minim de 10.000 lei pentru fiecare persoană identificată Ia muncă fără contract individual de muncă, în total 50.000 lei, conform art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53 2003.

În ceea ce privește natura juridică și forța probantă a procesului verbal de contravenție, instanța reține că legislația internă nu stabilește cu claritate relevanța probatorie a procesului verbal raportat la situația de fapt menționată în cuprinsul acestuia.

Astfel, art. 34 din OG 2/2001 stabilește că instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

Totuși, elementele forței probante a procesul verbal de contravenție au fost definite de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

In cauza Öztürk vs. Germania, Curtea analizează caracterul “penal” al contravenției si statuează ca o eventuala distincție intre contravenții si infracțiuni in legislația interna a statelor semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6 din C.E.D.O care garantează dreptul unui individ la un proces echitabil.

In cauza Kadubec vs. Slovacia, Curtea retine ca si daca o contravenție nu este reglementata in domeniul dreptului intern al unui stat semnatar, ca fiind de natura “penala”, totuși, reglementările dreptului intern ale statului in cauza, au o valoare relativa, iar nu absoluta.

In cauza Salabiaku c. Frantei, Telfner vs. Austria, Janosevic împotriva Suediei si A_____ vs. Romania, Curtea Europeana se pronunța si cu privire la aplicarea unor prezumții relative (cum este cea conferita procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției), in sensul ca nu contravin exigentelor Convenției, cu condiția ca aceste prezumții sa nu impună o sarcina excesiva în privința aparării celui acuzat și să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.

În cauza I___ P__ c. României (cererea nr. xxxxx/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție, în domeniul contravențional, precum și modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat prezumția de nevinovăție a petentului.

Reclamantul s-a plâns în fața Curții Europene de inechitatea procedurii naționale, în particular de faptul că instanțele naționale ar fi inversat sarcina probei în defavoarea sa, solicitându-i să își dovedească nevinovăția.

Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A_____, par. 58 și 59).

Mai mult, s-a reiterat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A_____, par. 60).

Făcând aplicarea celor mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de O.G. nr. 2/2001, putem concluziona că prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 par. 2 din Convenție. Pe de altă parte, rămâne de analizat dacă modul în care operează în fiecare caz în parte această prezumție nu aduce atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales din prisma dreptului la apărare al petentului.

Respectând principiul proporționalității, față de constatarea personală a agentului instrumentator și ținând cont că petentul nu a dovedit o altă situație de fapt, instanța reține că fapta există astfel cum a fost descrisă de agentul constatator. Astfel, în speță, prezumția de nevinovăție pe care instanța o garantează petentului, a fost răsturnată.

Din procesul verbal de contravenție rezultă că fapta a fost constatată personal de agenții instrumentatori. Astfel, prin propriile simțuri, aceștia au identificat cinci persoane care desfășurau activitate de operator call center.

Aceste aspecte sunt întărite și de fișa de identificare completată de aceste persoane, prin care acestea au declarat sub semnătură că prestează activitate de operator call center și sunt în perioadă de probă, fără a avea contract de muncă.

În mod corect judecătoria a înlăturat declarațiile martorilor, deoarece acestea nu sunt de natură a exonera pe petent de săvârșirea faptei contravenționale. Este lipsită de relevanță durata activității, iar contravenția se săvârșește chiar și prin simpla îndeplinire a unui act material, în momentul primirii la muncă, astfel cum prevede art. 260 al. 1 din legea 53/2003. Din acest moment se reține contravenția, iar durata ei ulterioară nu face decât să individualizeze, eventual, gradul de pericol social al faptei. De altfel, persoanele găsite fără contract de muncă au menționat în mod foarte clar că sunt în perioadă de probă, or dacă s-ar fi aflat la un interviu în vederea angajării nu ar fi semnat o declarație în care să ateste că sunt în perioadă de probă. De altfel, prin semnătură, persoanele respective și-au însușit conținutul declarațiilor, iar în speță nu s-a făcut dovada unor abuzuri din partea inspectorilor de muncă în scopul obținerii respectivelor declarații.

În ceea ce privește perioada de probă, potrivit art. 31 al 1 din legea 53/2003, pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție și de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere.

Potrivit al. 4 al aceluiași articol, pe durata perioadei de probă salariatul beneficiază de toate drepturile și are toate obligațiile prevăzute în legislația muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern, precum și în contractul individual de muncă.

În aceste condiții, rezultă că și în cazul în care angajatorul dorește să probeze aptitudinile angajatului printr-o perioadă de probă este obligat a întocmi contract de muncă.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța reține că aceasta constituie contravenție. Astfel, potrivit art. 260 alin.(1) din Legea 53/2003, constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.

Potrivit art. 16 din Legea 53/2003, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.

2. Analiza condițiilor privind forma procesului verbal.

Analizând sub aspect formal procesul verbal contestat, prin raportare la dispozițiile art. 16, 17 și 19 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că procesul verbal cuprinde elementele esențiale prevăzute de lege și nu sunt cauze de nulitate absolută dintre cele prevăzute în mod limitativ de art. 17 sau care pot fi invocate din oficiu de către instanță.

3. Individualizarea sancțiunii.

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Art. 7 din același act normativ prevede că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

Făcând aplicarea normelor juridice de mai sus la fapta săvârșită de contravenient, tribunalul constată că sancțiunea a fost în mod corect individualizată de agentul constatator. Astfel, la aprecierea gradului de pericol social al faptei tribunalul va lua în considerare atât circumstanțele personale ale contravenientului, dar și împrejurările obiective în care fapta a fost săvârșită.

În ceea ce privește circumstanțele personale instanța reține că petentul nu a înțeles faptul ca a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate prin incriminarea contravenției și nici gradul de pericol social al faptei. Acest aspect creează tribunalului convingerea că simplul avertisment nu va avea nici un efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.

În ceea ce privește circumstanțele obiective și concrete ale faptei este de reținut ca aceasta prezintă un grad ridicat de pericol social, lucru care nu justifică clemența instanței. Aceasta nu ar face decât sa încurajeze săvârșirea pe viitor a unor astfel de fapte. Sancțiunea amenzii a fost în mod corect aplicată de agentul constatator, față de gravitatea și implicațiile sociale ale faptei săvârșite.

Tribunalul reține consecințele extrem de negative ale practicii generalizate de a primi persoane la muncă fără întocmirea în mod legal a formelor de angajare. Implicațiile fiscale sunt determinate de evaziunea fiscală prin eludarea plății impozitului pe salarii și a contribuțiilor la asigurările sociale și la asigurările de sănătate. În acest fel, pe lângă consecințele negative aduse bugetului public se produc urmări grave și pentru angajat, care se vede pus în imposibilitatea de a beneficia de asistență medicală și de o pensie corespunzătoare duratei efective în muncă.

La analiza individualizării sancțiunii aplicate, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, în condițiile în care contravenientul nu a justificat un grad de pericol social care să necesite înlocuirea sancțiunii pecuniare cu sancțiunea contravențională a avertismentului.

Față de aceste considerente, in temeiul 480 alin. 1 din codul de procedură civilă, constatând că sentința judecătoriei este legală și temeinică, iar motivele de apel invocate sunt neîntemeiate, tribunalul va respinge apelul ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de petenta ____________-D (cu sediul procesual ales la Cabinet de avocat D______ T____ din Tg M____, _____________________, jud.M____) împotriva sentinței civile nr.4745 din 10.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tg M____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 27 noiembrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

R_____-I_____ T____ A______-M____ A______

GREFIER,

S_____ C____- G___

Red.R-I.T

Tehnored.S.C.G./21.12.2015/4 ex.

Jud.fond:I____-A.N______