Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 510

Ședința publică de la 23 Aprilie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE - A_____ H____

Judecător - C________ M_____ G____

Judecător - R_____ R___

Grefier - R_____ G_______ D_______

Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de petentul C____ D_____ M_____ împotriva sentinței civile nr. 674/22.02.2013 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I__ CĂLĂRAȘI, având ca obiect - anulare proces verbal de contravenție PV ________ NR.xxxxxxx OUG 195/2002.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Tribunalul constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului de față.

INSTANȚA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Călărași sub nr. XXXXXXXXXXXX, la data de 30.01.2013, petentul C____ D_____ M_____, domiciliat în __________________________, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, întocmit de I.P.J. Călărași în data de 12.01.2013, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună în principal, anularea procesului-verbal mai sus-amintit, exonerarea de plata amenzii și anularea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere. În subsidiar, a solicitat petentul, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea „avertisment”.

În motivarea plângerii petentul a precizat că la data de 12.01.2013 a fost întocmit procesul-verbal contestat, reținându-se în sarcina sa că a condus autoturismul marca Ford cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX fără a acorda prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii, prin loc marcat și semnalizat corespunzător.

A precizat petentul că cele reținute în sarcina sa nu corespund realității, fiind oprit fără motiv în trafic de către organele de poliție.

Pe cale de excepție, a invocat petentul nulitatea absolută a procesului-verbal în considerarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 R, situația de fapt necorespunzând realității, temeiul de drept nefiind corect indicat.

Tot pe cale de excepție, a invocat petentul nulitatea procesului-verbal de contravenție, prin prisma prevederilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 R, în sensul că nu i-a fost adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni.

Pe fondul cauzei s-a solicitat de către petent admiterea plângerii contravenționale, situația fiind alta decât cea reținută prin procesul-verbal.

A apreciat petentul că se impune administrarea probei cu ascultarea petentului, a probei cu înscrisuri (procesul-verbal contestat), a probei cu înregistrarea video și a probei testimoniale.

Plângerea nu este motivată în drept.

Pentru termenul de judecată din data de 22.02.2013, intimatul I.P.J. Călărași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii petentului și menținerea procesului-verbal ca legal și temeinic întocmit.

În susținerea întâmpinării au fost depuse la dosar: copia procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx, întocmit de I.P.J. Călărași în data de 12.01.2013 și cazierul contravențional al petentului.

S-a solicitat de către intimat judecarea cauzei în lipsă.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că la data de 12.01.2013, prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit de I.P.J. Călărași, petentul a fost sancționat contravențional, în temeiul art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 raportat la art.135 lit. h din HG 1391/2006, cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei și cu măsura complementară a suspendării permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, pentru fapta de a nu fi acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în mod regulamentar în traversare prin loc marcat și semnalizat, în mod corespunzător.

Potrivit mențiunilor procesului-verbal, petentul se afla singur în autovehicul, a fost testat cu aparatul etilotest și a refuzat să semneze actul sancționator, în prezența unui martor.

În privința excepțiilor nulității procesului-verbal invocate de către petent prin plângere, instanța a reținut următoarele:

Conform deciziei XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, neîndeplinirea de către agentul constatator a obligației de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare nu se regăsește între cazurile de nulitate absolută strict și limitativ prevăzute în cuprinsul art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, trebuie să se considere că o atare omisiune nu ar putea să atragă decât nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției ce a fost încheiat în astfel de condiții.

Ca urmare, s-a decis că pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției este necesar ca reclamantul-contravenient să dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația de a-i aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției.

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instituie cadrul general de constatare și sancționare a contravențiilor. Prin dispozițiile specifice pe care le cuprinde, acest act normativ reglementează modul de întocmire a procesului-verbal de constatare a contravențiilor, cu precizarea mențiunilor obligatorii pe care trebuie să le cuprindă, persoanele ce pot avea calitatea de agent constatator, ca reprezentanți ai autorităților publice abilitate prin lege să constate și să sancționeze contravențiile, condițiile în care poate fi contestat procesul-verbal de constatare a contravenției, ca și regimul general al sancțiunilor contravenționale, al aplicării și executării acestora.

În art. 16 alin. (1) din acest act normativ sunt enumerate datele pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu procesul-verbal de constare a contravenției, iar la alin. (11), (5) și (6) ale aceluiași articol au fost prevăzute datele ce trebuie să mai fie menționate în cazul contravenienților cetățeni străini, persoane fără cetățenie sau cetățeni români cu domiciliul în străinătate, al contravenienților minori, precum și în situația în care contravenientul este o persoană juridică.

În cadrul alin. (7) al aceluiași articol 16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 s-a prevăzut că "în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare", precizându-se că "obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica «Alte mențiuni», sub sancțiunea nulității procesului-verbal".

În legătură cu instituirea acestei obligații, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității procesului-verbal, este de observat că, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziția înscrisă în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în niciun mod, ci doar relativă.

În acest sens, este de observat că și în art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sunt înscrise anumite cerințe specifice pe care trebuie să le îndeplinească, în anumite situații, procesul-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției, este adevărat, fără a se mai menționa că nerespectarea lor ar atrage nulitatea actului.

Or, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.

Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".

În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

De aceea, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.

A fortiori, omisiunile de la art. 16 alin. 1 nu pot atrage nulitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției decât în condițiile dovedirii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției.

În prezenta cauză, petentul nu a invocat vreo vătămare ce i s-ar fi produs prin acest mod de completare a procesului-verbal, în consecință instanța a respins excepțiile ca neîntemeiate.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut că petentul a negat săvârșirea faptei contravenționale, în sensul că niciun pieton nu se afla angajat în traversarea străzii.

Instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție este un mijloc de probă care conține constatările personale ale agentului constatator, care nu face dovada vinovăției petentului, ci doar a situației de fapt ce a dus la încheierea sa, în mod analog unui proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante. Agentul constatator a reținut faptul că petentul nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în mod regulamentar în traversare prin loc marcat si semnalizat, în mod corespunzător.

Instanța a reținut că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 - art. 36 din O.G. nr. 2/2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ vs. România – Hotărârea din 04.10.2007).

Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că prezentul proces-verbal conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța a apreciat că fapta constatată personal de agentul constatator, este suficientă pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Prin urmare, simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde adevărului, nu este suficientă, atât timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Instanța a apreciat că procesul verbal de constatare a contravenției în măsura în care cuprinde constatările prin propriile simțuri ale agentului constatator se bucură de prezumția relativa de adevăr și face dovada asupra situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară, iar potrivit art. 1169 Cod civil: ”cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească”, fapt care in speță nu s-a întâmplat, deși sarcina probei incumbă petentului.

Mai mult, s-a reținut că apropiindu-se de trecerile pentru pietoni, conducătorii de vehicule sunt obligați să reducă viteza până la limita evitării oricărui pericol și dacă pe trecerea de pietoni se găsesc trecători sau dacă unii pietoni își manifestă intenția de a trece, să oprească vehiculul înainte de indicator sau marcaj. Obligația de a acorda prioritate de trecere se consideră încălcată ori de câte ori pietonii sunt obligați să aștepte, pe trecerea pentru pietoni sau la capetele laterale ale acesteia, trecerea autovehiculului.

Instanța a reținut totodată că legiuitorul a instituit această dispoziție, cu sancțiunea de rigoare, tocmai pentru asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor, precum și a proprietății publice sau private.

Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța a constatat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic întocmit, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât a respins plângerea contravențională formulată de petent în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs recurentul C____ D_____ M_____, criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive:

1. Invocă petentul excepția prescripției executării sancțiunii în temeiul art. 14 din OG 2/2001 raportat la art. 25 al. 1 din același act normativ, motivat de faptul că procesul verbal de constatare a contravenției nu i-a fost comunicat nici prin poștă.
2. Se critică sentința sub aspectul soluționării greșite a nulității relative, susținând recurentul că nu i-a fost dat cuvântul pe probe (chiar dacă se afla singur în mașină).
3. Se critică sentința sub aspectul soluționării cauzei fără a-i da recurentului-petent posibilitatea de a vedea procesul-verbal prin care a fost sancționat, ca să știe ce cuprinde actul la rubrica „mențiuni”.
4. Invocă recurentul necomunicarea procesului verbal, pentru a explica faptul că s-a tins să fie obligat să predea permisul de conducere.
5. Se mai critică sentința pentru netemeinicie, fiind pusă sub semnul îndoielii reținerea că agentul constatator a constatat personal săvârșirea contravenției, această apreciere dând naștere unei prezumții simple, răsturnabilă prin probatoriul contrar.
6. Mai critică sentința, susținând că a fost pus în imposibilitate să-și formuleze apărarea, pentru că la primul termen de judecată a cerut amânarea pentru a-și angaja apărător, iar pentru al doilea termen de judecată nu a mai fost citat.

În recurs s-a solicitat de recurentul-petent proba cu înscrisuri, dar acestea nu au fost depuse alăturat cererii, iar petentul nu s-a prezentat la termenul de judecată (fiind legal citat) pentru a le depune.

Analizând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului și de motivele de recurs invocate, tribunalul reține următoarele:

1. Excepția prescripției executării - sancțiunea contravențională invocată pentru prima dată în recurs a indicat drept temei art. 14 din OG 2/2001, cu referire la art. 25 al. 1 din ordonanță.

Recurentul arată că a refuzat semnarea procesului verbal și că actul trebuia să-i fie comunicat prin poștă.

Conform art. 14 alin. 1 din OG 2/2001, executarea sancțiunii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Reglementând modul de comunicare al procesului verbal, art. 27 al OG 2/2001, stabilește că aceasta se poate face prin poștă cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului (operațiunea de afișare consemnându-se într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor).

În dosarul cauzei, alăturat întâmpinării depuse la fond la termenul din 22.02.2013, există depuse de agentul constatator copia procesului-verbal ________ nr.xxxxxxx și procesul verbal de afișare încheiat la data de 30.01.2013 și semnat de un martor, situație în care excepția invocată, ca motiv de recurs, va fi cuprinsă și critica îndepărtată.

2. Și cea de a doua critică este nefondată, în procesul verbal de constatare a contravenției fiind consemnat refuzul de a semna, în prezența unui martor identificat prin nume, prenume și CNP, persoana aceasta semnând procesul verbal și făcând să fie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 19 alin. 1 din OG 2/2001.

3. În ceea ce privește cel de al treilea motiv de recurs formulat în prezenta cale de atac și care conturează încălcarea dreptului la apărare, va fi respinsă, deoarece recurentul a fost legal citat pentru termenul la care, în scris, a solicitat amânarea pentru a-și angaja apărător.

Având cunoștință de termen (această cerință fiind îndeplinită chiar de la depunerea plângerii, conform celor consemnate sub semnătura părții, pe rezoluția întocmită la primirea plângerii).

Pentru că petentul a luat la cunoștință în condițiile de mai sus, nu a mai fost citat la niciunul dintre cele două termene, fiind considerat având termen în cunoștință, deci putându-se prezenta și să studieze dosarul ca să vadă actele depuse de partea adversă.

4. Cel de-al patrulea motiv de recurs nu cuprinde vreo critică la adresa sentinței, ci este formulat pentru combaterea unei eventuale excepții a prematurității cererii, pe care nici intimatul, nici instanța de recurs, din oficiu, nu a invocat-o.

5. Se va îndepărta și critica vizând considerentele soluționării plângerii din perspectiva analizei temeiniciei actului atacat, însă tribunalul apreciază că, în lipsa altor probe care să dovedească o altă situație de fapt, atât considerentele (inclusiv raționamentul logico-juridic), cât și soluția instanței de fond sunt legale.

6. Critica vizând necitarea recurentului la al doilea termen de judecată va fi îndepărtată, normele de procedură civilă modificate prin Legea 202/2010, respectiv art. 153, conținând prevederea expresă că „Partea care a depus cererea personal sau prin reprezentant legal sau convențional și a luat termen în cunoștință […] nu va fi citat în tot cursul judecății la acea instanță, prezumându-se că ea cunoaște termenele de judecată ulterioare”.

Așa fiind, consideră că în mod legal instanța de fond a apreciat procedura îndeplinită și a soluționat cauza.

Față de cele de mai sus, urmează a respinge recursul declarat de C____ D_____ M_____ împotriva sentinței civile nr. 674/2013 a Judecătoriei Călărași.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de C____ D_____ M_____ împotriva sentinței civile nr. 674/2013 a Judecătoriei Călărași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 23 aprilie 2013.

Președinte, A_____ H____	Judecător, C________ M_____ G____	Judecător, R_____ R___
	Grefier, R_____ G_______ D_______

Red. RR/24.05.2013

J.f. IA

Dact. RD

Ex. 2/24.05.2013