Operator de date cu caracter personal nr.3727

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G______

SECȚIA CIVILĂ

Decizia civilă Nr. 364/C__

Ședința publică de la 24 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE L______ A____

Judecător C_______ P_____

Grefier M_____ S_____ P_______

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe apelant P____ N______ B___ și pe intimat I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu s-a prezentat nici una dintre părți.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că pricina este la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, cererea de apel este legal timbrată, apelul este declarat în termen, motivat, intimatul nu a depus întâmpinare, s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, după care,

Tribunalul constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față

Prin sentința civilă nr. 1516/17.03.2015 pronunțată de Judecătoria G______, s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul P____ N______ B___, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție G______, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 08.08.2014, petentul P____ N______ B___ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 360 lei, echivalentul a 4 puncte amendă, pentru săvârșirea faptei prevăzută de dispozițiile art. 143 lit. b din HG 1391/2006 și sancționată de dispozițiile art. 100 alin. (2) din OUG 195/2002, respectiv fapta de a staționa voluntar autovehiculul pe _________________________ sediului BCR și în zona de acțiune a indicatorului cu semnificația "Staționarea interzisă" și cu amendă în cuantum de 180 lei, echivalentul a 2 puncte amendă, pentru săvârșirea faptei prevăzută de dispozițiile art. 36 alin. (1) din OUG 195/2002 și sancționată de dispozițiile art. 99 alin. (2) din OUG 195/2002, respectiv fapta de a nu purta centura de siguranță la punerea în mișcare a autoturismului.

Verificând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.

Agentul constatator a descris în detaliu faptele reținute în sarcina petentului, a indicat locul săvârșirii acestora, respectiv pe ____________________________ G______, în dreptul sediului BCR, și a precizat că, după staționare, la punerea în mișcare a autoturismului, nu a purtat centura de siguranță.

În privința martorului, instanța de fond a retinut că procesul–verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie motivată de constatarea săvârșirii faptelor sancționate de către agentul constatator prin propriile simțuri, astfel încât, în situația în care persoana sancționată semnează procesul-verbal de contravenție, acesta nu este obligat să identifice un martor asistent care să confirme împrejurarea că persoana în cauză nu este de față, refuză sau nu poate să semneze, astfel cu prevede art. 19 din OG 2/2001.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Instanța de fond a reținut că petentul a contestat cele reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, precizând că fapta reținută în actul sancționator nu corespunde realității.

Deși s-a dispus citarea petentului cu mențiunea de a preciza dacă solicită audierea de martori față de mențiunile existente în cererea de chemare în judecată, acesta nu a răspuns acestor solicitări și nu a solicitat administrarea altor probe, în afara procesului-verbal de contravenție.

În analiza proporționalității dintre prezumția de legalitate a procesului-verbal și ocrotirea dreptului la apărare, instanța de fond a constatat că petentul s-a mulțumit să depună la dosar, cu titlu de probe, exclusiv înscrisul reprezentând procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 08.08.2014, deși a invocat faptul că cele menționate în cuprinsul actului sancționator nu corespund situației de fapt. Totodată, petentul nu a stăruit în citarea și ascultarea vreunei persoane care ar fi asistat la faptele din data de 08.08.2014 sau administrarea altor probe din care să rezulte cele invocate și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a fi audiat și a oferi detalii privind faptele reținute în sarcina sa. Această posibilitate îi stătea la dispoziție petentului, care a avut ocazia de a formula cereri de probațiune atât prin plângerea formulată, cât și ulterior, la termenele de judecată.

Nesolicitând instanței prezentarea altor probe în apărare, fără a justifica o eventuală imposibilitate de obținere a acestora, instanța de fond a reținut că petentul s-a expus, cu bună-știință, riscului pronunțării unei soluții întemeiate numai pe probele aflate la dosar, incluzând așadar procesul-verbal de contravenție pe care acesta însuși l-a prezentat în fața instanței și căruia îi este atribuită o prezumție relativă de temeinicie.

De altfel, instanța de fond a reținut că, la rubrica „Alte mențiuni” din cuprinsul procesului-verbal de contravenție, este menționat faptul că petentul nu face obiecțiuni, iar acesta nu a făcut dovada că mențiunea nu îi aparține, semnând în dreptul acesteia, ocazie cu care avea posibilitatea de a verifica cele consemnate de către agentul constatator la rubrica respectivă.

Potrivit adresei nr. 418/20.02.2015 emis de către Consiliul Local al Municipiului G______ și aflat la dosarul cauzei la fila 27, pe ____________________________ G______, în dreptul sediului BCR, acționează indicatorul rutier „Oprirea interzisă”, acest indicator interzicând, în mod implicit, și staționarea, astfel cum rezultă din prevederile art. 63 alin. (1) din OUG 195/2002.

Instanța de fond a reținut că intimatul a făcut dovada săvârșirii contravenției, iar petentul nu a probat o situație contrară celei descrise în procesul-verbal de contravenție, sens în care va constata temeinicia actului sancționator contestat.

În privința sancțiunilor aplicate, instanța de fond a reținut că acestea sunt legale și proporționale cu gradul de pericol social al faptei. Astfel, petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 360 lei pentru săvârșirea faptei de a staționa neregulamentar și sancțiunea amenzii în cuantum de 180 lei pentru săvârșirea faptei de nu purta centura de siguranță.

Petentului i-a fost aplicat numărul minim de puncte amendă corespunzător fiecăreia dintre fapte, fiind aplicat cuantumul minim al amenzii, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei, iar instanța are în vedere și scopul normei încălcate, respectiv ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul P____ N______ B___, solicitând admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât nu au fost administrate probe.

Precizează apelantul că deși judecătorul fondului face trimiteri la tot felul de decizii CEDO privind dreptul la un proces echitabil, garanții procesuale, etc., în finalul motivării soluției menționează că prin aceasta are in vedere ocrotirea vieții si integrități corporal a persoanelor din trafic.

Consideră că judecătorul si-a depășit atribuțiile, a amplificat gravitatea unei așa zise fapte atât timp cat nu i s-a reținut ca ar fi comis vreun accident rutier sau alte pagube materiale. Iar motivarea instanței cum ca „s-a mulțumit" sa depună ia dosar doar procesul verbal lasă foarte mult de dorit si nu este in concordanta cu standardele la care trebuie sa se prezinte un magistrat obiectiv.

Apelantul critică reținerile instanței de fond în sensul că încă din expozitivul sentinței s-a reținut că nu s-a indicat numele vreunui martor și nu s-a depus nicio caracterizare din partea primăriei deși aceste aprecieri trebuia sa le facă si cu privire la apărarea IPJ (care „s-a mulțumit" doar sa solicite respingerea plângerii).

Astfel, arată apelantul că judecătorul fondului nu a respectat legea si a manifestat o tendința de a îl defavoriza, aspect rezultând chiar din modalitatea de exprimare, de analiza a probelor, din redarea pasajelor din cauze CEDO.

Ceea ce nu a reținut instanța este ca atât timp cât nu exista nici o dovada in sprijinul afirmațiilor IPJ ca au fost încălcate normele sociale - in dubio pro reo. Simplul fapt că pe ____________________________ BCR exista indicatorul „staționare interzisa" nu este de natura a dovedi și faptul ca s-ar fi încălcat acest indicator.

În analiza unei fapte contravenționale trebuie avute in vedere împrejurările ce pot servi la aprecierea gravitații faptei însa judecătorul fondului a dat doar cu titlu de exemplu prevederile art. 16 din OG 2/2001 rep.

Apelantul precizează că motivarea instanței de fond este absolut șocantă si extrem de greșită atunci când retine că agentul constatator, a descris in detaliu faptele reținute si a precizat că după staționare, la punerea in mișcare a autoturismului nu ar fi purtat centura. Aceasta ar însemna ca așa zisa perioada, de staționare a fost extrem de scurta, ceea ce denota lipsa pericolului.

Arată apelantul că în doctrina CEDO dreptul contravențional este subsumat celui penal astfel ca nicio persoana nu este considerata vinovata fără probe solide in dovedirea vinovăției ei, ceea ce nu se regăsește in prezenta cauză iar statul roman a fost condamnat pentru puterea mare care i se acorda unui simplu act sancționatoriu.

Apelantul apreciază ca nelegala interpretarea instanței ca „s-a expus buna știința riscului pronunțării unei sentințe întemeiate pe probele din dosar`". Aceasta înseamnă ca^: instanța a pronunțat o soluție doar pe baza procesului verbal contravențional, o simpla hârtie întocmită de un agent, fără alte dovezi, iar riscul pronunțării unei astfel de sentințe ii revine chiar instanței.

În drept, apelantul a invocat art. art466-481 C__ in ref. la art 488, pct.6,8 C__

În dovedire, apelantul solicită proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de apel invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:

Contrar celor susținute de apelantul-petent, se constată că instanța de fond nu a pornit de la premiza că petentul a săvârșit faptele ce i se rețin în sarcina sa, nu a reținut că sarcina probei revine exclusiv petentului și a făcut aplicarea principiului că îndoiala este în beneficiul contravenientului.

Nu trebuie uitat însă că în dreptul nostru contravențional, procedura soluționării unei cereri privind o plângere contravențională este reglementată în mare parte de Codul de procedură civilă (art. 47 din OG nr. 2/2001), astfel încât unele elemente ale prezumției de nevinovăție nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea cu respectarea cerinței proporționalității mijloacelor folosite și scopul legitim urmărit

să funcționeze și alte prezumții de drept și de fapt chiar și în favoarea organului constatator (cauza Bum contra Austriei, 2005).

Constată tribunalul că hotărârea instanței de fond este motivată în drept și că în legislația în vigoare la data pronunțării hotărârii există texte care să justifice soluția dată în speță și pe care le-a aplicat corect.

Apelul nu se sprijină pe apărări noi sau pe critici privind omisiunea primei instanțe de a analiza, în cuprinsul hotărârii pronunțate, apărările invocate la judecata în fond.

În mod just s-a argumentat de către prima instanță, prin aprecierea probelor propuse de ambele părți, că faptele reținute în sarcina petentului corespund realității.

Se are în vedere că în aprecierea probelor, se determină puterea probantă și valoarea fiecărei probe în parte, precum și ale tuturor probelor împreună.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 C.pr.civ., tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1516/17.03.2015 pronunțată de Judecătoria G______.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 480 C. pr. civ.,

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul – petent P____ N______ B___, domiciliat în _______________________, jud. G______, împotriva sentinței civile nr. 1516/17.03.2015 pronunțată de Judecătoria G______, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție G______, cu sediul în mun. G______, ______________, jud. G______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 24.09.2015.

Președinte, L______ A____		Judecător, C_______ P_____
	Grefier, M_____ S_____ P_______

Tehnored. jud. P.C./4 ex./20.01.2016/jud. fond C.F.