Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI

SENTINȚA CIVILĂ NR. 3410

Ședința publică din data de 06.05.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: D______ D____ S_____

GREFIER: O___ M_______ P_____

Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul E_____ G____ și pe intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – Secția 24 Poliție, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul personal, lipsind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Verificându-și competența potrivit art. 131 C__, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, in temeiul art. 32 din OG nr. 2/2001.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul petentului pentru a propune probe.

Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu un martor, respectiv agentul de poliție care l-a legitimat.

Deliberând asupra probei cu înscrisuri, solicitate de către ambele părți, instanța apreciază că este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și, având în vedere dispozițiile art. 258 C__, o încuviințează.

În temeiul art. 254 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată decăderea petentului din proba testimonială, având in vedere că această probă nu a fost solicitată prin cererea de chemare in judecată.

Nemaifiind alte cereri de soluționat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Petentul solicită admiterea acțiunii, învederând că a apelat serviciul de urgentă de 3 ori, întrucât a fost agresat. De asemenea, vecinul său a apelat acest serviciu de 2 ori, iar fratele său de 3 ori. Acesta precizează că persoana care a mai fost legitimată de agentul de poliție nu a fost amendată întrucât a prezentat cartea de identitate a unuia dintre agresorii săi. Arată, totodată, că nu este vinovat de săvârșirea contravenției imputate, fiind agresat întrucât le-a atras atenția agresorilor săi să aibă un comportament adecvat.

În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, din data de 09.09.2015, petentul E_____ G____ a chemat-o în judecată pe intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – Secția 24 poliție, solicitând anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/31.08.2014.

În motivarea cererii, petentul a arătat că a apelat serviciul de urgență la data de 31.08.2014 pentru a solicita ajutorul organelor de poliție, fiind agresat împreună cu fratele, mama și tatăl său.

La sosirea echipajului de poliție, i-au fost solicitate documentele de identitate pentru identificare, fiind amendat în mod abuziv pe motiv că ar fi participat la scandal.

În drept, plângerea contravențională nu a fost motivată.

În susținere, petentul a anexat cererii de chemare în judecată, în copie, procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/31.08.2014, în original.

La data de 08.10.2014, petentul a depus o cerere precizatoare prin care a învederat că procesul-verbal este completat și bifat de către agentul de poliție într-un mod care nu corespunde realității. De asemenea, s-a menționat greșit și locul săvârșirii presupusei contravenții, respectiv _____________________ de _________________________________> Mai mult, agenții de poliție nu au legitimat adevărații agresori, nu au efectuat nicio anchetă la fața locului și nu au constatat avariile și pagubele suferite de petent.

Prin serviciul registratură, la data de 26.11.2014, intimata a depus întâmpinare prin care solicitat respingerea plângerii contravenționale, învederând că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, s-a arătat că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv disp. art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Astfel, actul constatator al contravenției cuprinde prenumele calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, s-a arătat că aceasta din urmă a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și, în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, stabilind valoarea amenzii la suma de 500 lei.

Prin serviciul registratură, la data de 03.02.2015, petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care arată că fapta reținută în procesul-verbal nu corespunde situației de fapt și că nu este autorul faptei.

Instanța a administrat proba cu înscrisuri, la solicitarea ambelor părți.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

La data de 31.08.2014, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București – Secția 24 de Poliție procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx (f. 3), prin care petentul a fost sancționat cu 500 lei amendă, potrivit art. 3 lit. b) din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 2 pct. 24 din același act normativ, pentru faptul că, în aceeași zi, orele 21:20, a fost depistat pe ____________________ provocând și participând la scandal împreună cu T_____ I_____. Petentul nu semnat procesul-verbal, la rubrica „alte mențiuni” fiind completat cu „persoanele de față refuză să fie martor”.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că plângerea contravențională formulată de către petent este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Chiar dacă OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Astfel, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (OUG nr. 125/2002 priv. circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor) iar sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N____ c. României, A_____ c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, „caracter penal”.

În consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală instituite prin art. 6 din Convenție, însă printre acestea nu se găsește și obligația statului de a aplica sancțiuni contravenționale doar prin intermediul instanței, ci numai de a asigura accesul persoanei sancționate la un tribunal independent și imparțial care să se pronunțe în condițiile unui proces echitabil asupra „acuzației” (a se vedea cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31–36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Fiind vorba despre contravenții constatate pe loc de agentul constatator, pentru care nu se pot produce probe în susținerea acuzației, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Având în vedere aceste principii, instanța reține că petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție, astfel cum i-a revenit sarcina potrivit art. 249 Cod procedură civilă.

Analizând legalitatea procesului-verbal, instanța constată că în motivarea cererii de chemare în judecată, petentul a arătat că procesul-verbal este lovit de nulitate deoarece nu conține semnătura sa și a unui eventual martor. De asemenea, se precizează în mod eronat ca locul săvârșirii contravenției ____________________, în loc de _____________________.

Potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001 priv. regimul juridic la contravențiilor, doar lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitate care se constată și din oficiu.

În ceea ce privește primul motiv de nelegalitate invocate de către petent, instanța are în vedere disp. art. 19. alin. (1) din OG nr. 2/2001, potrivit cu care procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. (2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. (3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.

Așadar, în procesul-verbal s-a făcut mențiune despre faptul că petentul refuză să semneze și că persoanele de față nu doresc să fie martori, fiind respectate prevederile legale menționate anterior.

Referitor la indicarea în mod eronat a ____________________, în loc de _____________________, instanța arată că sancțiunea care ar putea interveni este nulitatea relativă a procesului-verbal, în condițiile art. 174 alin. 3 și 175 Cod procedură civilă, deci condiționată de existența unei vătămări, însă petentul nu a indicat și dovedit nicio vătămare.

Analizând temeinicia procesului-verbal, instanța reține că petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie a acestuia prin probatoriul administrat în cauză. Astfel, din certificatul medico-legal nr. A2/5081/04.09.2014 rezultă că petentul a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse la data de 31.08.2014 prin lovire cu corp dur și au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale, însă din nicio altă probă nu rezultă o altă modalitate în care s-ar fi putut produce aceste leziuni decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție contestat. Prezența acestor leziuni pe corpul petentul nu este incompatibilă cu situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție, ba chiar o susține, în sensul că rezultă că în data de 31.08.2014 este posibil ca petentul să fi avut o altercație fizică cu o altă persoană.

De asemenea, nici din certificatul medico-legal nr. A2/5611/29.09.2014, din care reiese că numita E_____ A__, mama petentului, a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse la data de 31.08.2014 prin lovire cu corp dur și au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale (fila 32), și nici din fotografiile atașate la filele 33-53 nu se poate conchide că petentul nu a fost cel care a provocat și participat la scandal în data de 31.08.2014. După cum s-a arătat anterior, și aceste probe întăresc ideea că petentul a participat la un scandal în ziua de 31.08.2014 și nu contrazic faptul că acesta l-a și provocat.

Din raportul întocmit de agentul de poliție C______ A___ (fila 26) rezultă că petentul este cel care făcea scandal. Acesta din urmă a susținut că a fost o victimă, agresat de un grup de peste zece persoane, care i-au atacat proprietatea cu pietre, bețe, cuțite, topoare, fără, însă, a dovedi acest lucru, astfel cum avea sarcina, potrivit art. 249 Cod procedură civilă.

Rezumând cele prezentate anterior, instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei situații contare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, astfel că, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul E_____ G____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în București, _______________________. 7, sector 5, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – Secția 24 Poliție, cu sediul în București, ______________________-30, sector 5.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 5 București, sub sancțiunea nulității.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.05.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

D______ D____ S_____ O___ M_______ P_____