Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX - apel – pl. contrav.-

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A nr.1329

Ședința publică din 23 septembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: H_______ L______

JUDECĂTOR: P_______ I____

GREFIER: C_______ A_____

Pe rol, judecarea apelului formulat de intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL RUTIER- I.S.C.T.R., cu sediul ales în mun. Bacău, ___________________, jud. Bacău, împotriva sentinței civile nr.4288 din 30 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, petentă intimată fiind _____________ cu sediul în mun. Suceava, ______________________.157J, jud. Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, instanța constată apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 4288 din 30 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de către petenta _________________., în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Controlul Rutier și a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii de 3000 lei, aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________ nr.xxxxxxxx din data de 16.04.2014, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. contravenției ___________ nr. xxxxxxxx încheiat la data de 16.04.2014, de I____________ de stat pentru controlul in transportul rutier -ISCTR, petenta a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantumul de 3000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute în art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, sancționată de art. 8 alin. 2 din același act normativ.

În sarcina sa s-a reținut faptul că, la data de 16.04.2014, ora 12:18, pe DN 2, în localitatea D_______, a fost oprit autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX și semiremorca cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, ce este utilizat de către petentul, condus de numitul C______ D____ N______ care circula fără a avea rovinietă valabilă. Procesul-verbal a fost încheiat în lipsa petentului, fiind semnat de martorul C______ D____-N______.

Sub aspectul legalității, instanța a reținut ca fiind îndeplinite condițiile de validitate ale procesului-verbal în cauză, care are înscrise mențiunile obligatorii impuse prin art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, fiind întocmit și cu respectarea art. 19 alin. 1 din aceeași Ordonanță, neexistând niciuna dintre cauzele de nulitate ale procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Cât privește temeinicia, instanța a constatat că potrivit art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amenda.

Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Instanța a reținut faptul că, inclusiv în cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).

Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentei i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Petenta nu făcut dovada în fața instanței că la momentul verificării vehiculului în cauză - și anume 16.04.2014, ora 12:18 - deținea o rovinietă valabilă, în schimb, în aceeași zi, la ora 15.58 a achiziționat rovinietă valabilă până la data de 22.04.2014, ora 23:59, aspect probat cu copia bonului fiscal aferent eliberat de OMV PETROM Marketing SRL pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX (f. 8 dosar) și rovinieta CNADNR (f.8).

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate, art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ a permis instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția de temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată.

În conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ, instanța apreciază în prezenta cauză se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate. Opinia instanței se fundamentează pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Instanța a reținut că petenta desfășoară activitate de transport, făcându-se dovada că în cursul anului 2014 pentru nr. de înmatriculare XXXXXXX au fost emise mai multe roviniete începând cu luna ianuarie 2014 (f.26), iar ultima rovinietă dinainte de data faptei a fost emisă pentru perioada 08.04.xxxxxxxxxxxxx14 (f.8), pe de altă parte nu au fost depuse la dosar dovezi din care să rezulte faptul că a mai fost sancționată contravențional pentru astfel de fapte.

În plus, din înscrisurile depuse în cauză rezultă că petenta a efectuat plata integrală a tarifului de utilizare a drumului și a recunoscut săvârșirea faptei contravenționale, remediind situația într-un timp scurt, astfel încât instanța a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii de 3000 lei, aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________ nr. xxxxxxxx din data de 16.04.2014, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.

Această sancțiune răspunde cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 si art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și fiind mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite cu recomandarea ca, pe viitor, să se conformeze dispozițiilor legale, în caz contrar urmând a se recurge la aplicarea unei sancțiuni mai aspre.

În consecință, instanța a admis, în parte, plângerea contravențională formulată de petenta _________________. împotriva procesului verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx din data de 16.04.2014, întocmit de către intimatul Inspectortul de S___ pentru Control Rutier și a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 3000 lei, aplicată prin procesul-verbal de contravenție contestat, cu sancțiunea avertismentului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimatul I____________ de S___ pentru Controlul Rutier criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Consideră că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond că fapta contravențională nu există, în condițiile în care sentința este criticabila, fiind pronunțata cu aplicarea greșita a legii.

În susținere arată că în urma verificării bazei de date CNADNR, s-a constatat că nu exista plata taxei de utilizare a rețelei de drumuri naționale, de către petentă fiind procesat în acest sens ordinul de control prin sancționare, deoarece petenta efectua transportul fără a deține rovinieta valabilă pentru vehiculul cu MTMA mai mare sau egal cu 12 tone cu minim 4 axe, încălcând astfel obligația de a achita tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale, abatere ce constituie contravenție în conformitate cu disp. art. 8 al.1 din O.G. 15/2002.

A susținut intimatul că procesul verbal de contravenție marchează existența raportului juridic contravențional, fiind actul prin care se declanșează și la care se raportează tragerea la răspundere a celor care au săvârșit contravenții, acesta beneficiind de o prezumție de autenticitate și veridicitate, având valoarea probantă a unui act doveditor preconstituit care face dovada faptei comise până la proba contrarie iar petenta, care a contestat acest act administrativ oficial nu a dovedit prin probe nelegalitatea sau netemeinicia acestui proces verbal, astfel că plângerea nu poate fi luată în considerare întrucât fapta săvârșită conține toate elementele constitutive ale unei contravenții, iar agentul constatator a respectat prevederile exprese ale art. 16 (5)(6) și 17, 19 și 25-27 din O.G. nr. 2/2001.

Față de cele mai sus menționate, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat si să se modifice sentința atacată, în sensul respingerii plângerii ca netemeinică si nelegala si menținerii procesului verbal contestat ca temeinic și legal întocmit, dispunând executarea întregului cuantum al amenzii asa cum aceasta a fost stabilită în actul de control.

În drept invocă prevederile art. 466-482 Cod de procedura civila, ale OG nr.2/2001, OG nr.15/2002.

Petenta intimată nu a formulat întâmpinare la dosar.

Analizând apelul declarat în limita motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:

Apelantul critică hotărârea primei instanțe cu privire la modul de individualizare de către instanță a sancțiunii aplicate care ar fi contrar dispozițiilor art.5 alin.5 din OG nr.2/2001.

Referitor la modalitatea de individualizare a sancțiunii contravenționale, tribunalul are în vedere că prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art.5 al.5 din OG nr.2/2001 conform cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, prevederilor art.21 al.3 din același act normativ în sensul că la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Astfel, în mod corect a reținut prima instanță necesitatea reindividualizării sancțiunii aplicate în raport de datele concrete ale speței, petenta conformându-se imediat dispozițiilor legale prin achiziționarea rovinietei, aceasta deținând rovinieta și în perioada anterioară încheierii procesului verbal de contravenție, conform înscrisului de la fila 8 dosar fond, circumstanțele personale ale petentei care se află la prima abatere de acest gen.

În luarea acestei măsuri tribunalul are în vedere că și jurisprudența CEDO a statuat că legalitatea unei reglementari este subordonată condiției ca mijloacele pe care le folosește să fie capabile să realizeze obiectivul urmărit în mod legitim de reglementarea în cauză și să nu meargă dincolo de ceea ce este necesar pentru a-l atinge, dat fiind că atunci când poți alege din mai multe masuri corespunzătoare, se impune recurgerea la cea mai puțin constrângătoare.

Individualizarea sancțiunii de către prima instanță în sensul înlocuirii amenzii aplicate cu avertisment nu înseamnă inexistența faptei contravenționale, iar art.7 alin.3 din OG nr.2/2001 prevede că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Așadar, contrar susținerilor apelantei, sancțiunea avertismentului este în măsură să-și îndeplinească atât scopul sancționator, dar și scopul preventiv-educativ, în respectarea dispozițiilor legale ce reglementează proporționalitatea sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Față de considerentele ce preced, cum hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, criticile apelantului apar ca fiind neîntemeiate, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, apelul urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL RUTIER- I.S.C.T.R., cu sediul ales în mun. Bacău, ___________________, jud. Bacău, împotriva sentinței civile nr.4288 din 30 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, petentă intimată fiind _____________, cu sediul în mun. Suceava, ______________________.157J, jud. Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 23.09. 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

H_______ L______ P_______ I____ C_______ A_____

Red. H.L.

Tehnored. C.A.

Ex. 4 /08.10.2015