ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 963/R/2013DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din 1 iulie 2013

PREȘEDINTE:S_____ M_____ C______- judecător

DRĂGFAN I___- judecător

IFTIMUȘ A____ C______- președinte secție

F_____ L____ - grefier

Pe rol fiind judecarea recursului contencios formulat de către intimata DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI HUNEDOARA împotriva sentinței civile nr. 1268/6.03.2013 pronunțată de Judecătoria D___, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX(judecător A.L.S______ ).

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare a fost completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Instanța, raportat la actele dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului de față constată:

Prin plângerea formulată și înregistrată la această instanță sub nr. XXXXXXXXXXXXXX din data de 07 noiembrie 2012, petenta S.C. A___ & Q______ CONSULTING SPRL Filiala Hunedoara a solicitat în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI HUNEDOARA, ca prin hotărârea ce se va pronunța, în principal, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție _______/2009 nr. xxxxxxx încheiat la data de 18 octombrie 2012 și exonerarea sa de la plata amenzii aplicate, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment.

În motivarea plângerii, în esență, petenta a arătat că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate, întrucât a fost sancționat contravențional lichidatorul, cu toate că din cuprinsul procesului-verbal rezultă că _________________. nu a depus declarațiile 100 pentru lunile 09 și 12 din anul 2009, precum și pentru lunile 03, 06, 09 și 12 din 2010, lunile 03, 06, 09 și 12 din 2011 și declarația anuală 101 privind impozitul pe profit pentru anii 2009, 2010 și 2011. În acest sens a precizat că _______________ a fost dizolvată în baza dispozițiilor art. 237 din Legea 31/1990 încă din anul 2009 ca și sancțiune prevăzută de lege pentru nedepunerea situațiilor financiare la registrul comerțului, motiv pentru care prin încheierea 9225/01 octombrie 2009 a fost desemnată în calitate de lichidator. În aceste condiții, a subliniat că pentru nedepunerea declarațiilor la organul fiscal subiect activ al contravenției prevăzută de art. 219 alin. 1 lit. b din OG 92/2003 poate fi numai _________________. și nu ea în calitate de lichidator deoarece obligația declarativă revenea societății comerciale pentru activitatea desfășurată de către acesta.

Totodată, a subliniat că un al doilea motiv care impune anularea actului contestat este dat de faptul că, caracterul contravențional al faptei a fost înlăturat datorită erorii de fapt în care s-a aflat cu privire la nedepunerea de către societatea comercială a declarațiilor la organul fiscal. Astfel, a subliniat că a fost desemnat în calitate de lichidator numai la începutul lunii octombrie 2009, iar administratorul societății debitoare nu i-a predat nici în prezent actele contabile și celelalte documente ale societății, fapt pentru care nu a avut cunoștință dacă s-au depus declarațiile fiscale, acesta fiind și motivul pentru care a fost în imposibilitatea de a depune declarațiile fiscale, însă văzând că nu există posibilitatea să primească actele contabile a procedat la depunerea declarațiilor fiscale pe „O” deoarece nu avea cunoștință dacă în perioadele respective societatea comercială avea sau nu activitate.

Pe fond, a subliniat că procesul-verbal este nelegal pentru descrierea insuficientă a faptei contravenționale întrucât agentul constatator nu a menționat termenul limită până la care trebuiau depuse respectivele declarații. Tot astfel, a subliniat că în procesul-verbal la rubrica descrierea faptei nu este trecută data săvârșirii acesteia, contrar dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001. În final a subliniat că organul fiscal nu a observat nici faptul că societatea comercială a fost dizolvată în anul 2009 tocmai pentru nedepunerea raportărilor contabile la OTC Hunedoara și nici nu i-a aplicat la acel moment o sancțiune contravențională.

În drept, au fost invocate dispozițiile OG 2/2001.

Petenta a anexat plângerii, adresa nr. xxxxx/27 octombrie 2009 și copii după declarațiile depuse.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petentă.

În motivarea întâmpinării, în esență, intimata a arătat că prin procesul-verbal de contravenție _______/2009 nr. xxxxxxx încheiat la data de 18 octombrie 2012, organele de control din cadrul AFP D___ au constatat că petenta, în calitate de lichidator al _________________. nu a depus, la termen, la sediul organului fiscal declarațiile fiscale prevăzute de lege.

A mai arătat că în vederea îndeplinirii obligației fiscale de către _________________. i-au fost comunicate acesteia de către organul fiscal competent, notificările în dosar 4718-4718, însă petenta nu a înțeles să-și îndeplinească la termen obligația de declarare a impozitelor datorate, nedepunându-le nici în continuare. În același sens a subliniat și că, petenta a fost notificată în repetate rânduri să se conformeze prevederilor legale privind obligația contribuabililor de a depune declarațiile fiscale la termenele legale, conform vectorului fiscal, aceasta nebeneficiind de regim derogatoriu, conform procedurii prevăzută de art. 81 din OG 92/2003 astfel cum a fost aprobată prin Ordinul ANAF 1221/2009.

Cu privire la subsidiarul formulat, a susținut că se impune respingerea acestuia, întrucât petenta a fost notificată de 8 ori de către organul fiscal în vederea depunerii declarațiilor specificate în cuprinsul procesului-verbal, însă petenta nu s-a conformat.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 219 alin. 1 lit. b din OG 92/2003.

Intimata a anexat întâmpinării, în fotocopii, notificările emise în dosarul 4718-4718 și extras de la ORC Hunedoara.

Plângerea a fost formulată în termenul legal, potrivit art. 31 alin.1 din OG 2/2001, modificată și este scutită da plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 36 din același act normativ.

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 1268/2013 Judecătoria D___:

Admite plângerea formulată de petenta S.C. A___ & Q______ CONSULTING SPRL Filiala Hunedoara, cu sediul în municipiul D___, Aleea Salcâmilor, _____________, _________________________ în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI HUNEDOARA, cu sediul în municipiul D___, ____________________. H3, parter, județul Hunedoara și, în consecință:

Anulează procesul-verbal de contravenție _______/2009 nr. xxxxxxx încheiat la data de 18 octombrie 2012 și exonerează petenta de la plata amenzii aplicate.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției _______/2009 nr. xxxxxxx încheiat la data de 18 octombrie 2012, ora 12,00, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1.000,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 219 alin. 1 lit. b din OG 92/2003 și sancționată de art. 219 alin. 2 lit. d din același act normativ – reținându-se în sarcina acesteia că în urma controlului efectuat la data de 18 octombrie 2012, ora 12,00 la _________________. în localitatea D___, _____________________. 6, __________________________ și în urma verificării evidenței fiscale s-a constatat că începând cu data de 01 octombrie 2009 societatea a fost preluată în administrare de către lichidatorul persoană juridică S.C. A___ & Q______ CONSULTING SPRL Filiala Hunedoara care nu a depus următoarele declarații: declarația 100 privind impozitul pe profit pentru lunile 09, 12 pentru anul 2009, declarațiile 100 pentru lunile 03, 06, 09, 12 din anii 2010, 2011 și declarația 101 privind impozitul anual pentru anii 2009, 2010 și 2011.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Criticile formulate de petentă privind lipsa calității sale de subiect activ al contravenției, nu pot fi primite.

Astfel, potrivit art. 81 alin. 3 lit. d din OG 92/2003, obligația lichidatorului de a depune la termenele legale declarații fiscale se menține și în situația în care pentru obligația fiscală nu rezultă, în perioada de raportare, sume de plata, dar exista obligația declarativă, conform legii. Ori, având în vedere că prin încheierea nr. 9225/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. xxxxx/2009, petenta a fost desemnată în calitate de lichidator judiciar pentru _________________., ocazie cu care s-a dispus și înregistrarea sa în registrul comerțului, s-a reținut că din acel moment, în calitate de lichidator, petenta a preluat toate drepturile și obligațiile societății în lichidare. Prin urmare, aceasta are calitatea de contravenient.

Nu pot fi primite nici susținerile petentei referitoare la existența unei erori de fapt datorată neintrării în posesia documentelor financiar-contabile ale firmei în faliment. Potrivit art. 11 alin. 1 din OG 2/2001 – „(1) Caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul … erorii de fapt, dacă are legătura cu fapta săvârșită”. Or, din interpretarea teleologică a acestui text legal rezultă că eroarea de fapt constă în necunoașterea sau cunoașterea incompleta a unor date ale realității materiale. Însă, în speță, atâta timp cât în calitate de lichidator, petenta avea obligația de a depune diligentele necesare pentru a intra în posesia acelor documente în vederea îndeplinirii obligațiilor legale și de a verifica activitatea societății intrate în insolvență, susținerea ulterioară în sensul că s-a aflat în eroare cu privire la nedepunerea de către societatea comercială a declarațiilor la organul fiscal, este lipsită de fundament legal.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța a reținut că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 81 alin. 1 din OG 92/2003 – „ Declarația fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta”, iar potrivit art. 219 alin. 1 lit. b din același act normativ – „(1) Constituie contravenții următoarele fapte:… b) neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume, precum și orice informații în legătură cu impozitele, taxele, contribuțiile, bunurile și veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora”.

În ce privește temeinicia actului sancționator, în prealabil, instanța a constatat că împotriva _________________. s-a declanșat procedura insolvenței în condițiile art. 237 alin. 7 din Legea 31/1990 la solicitarea Direcției Generale a Finanțelor Publice Hunedoara. Ori, în aceste condiții intimata avea obligația de a adresa notificări cu privire la declarațiile fiscale de depus lichidatorului și nu societății intrate în faliment.

Pe de altă parte instanța a constatat că petenta a depus la organul fiscal competent declarații tip 100 cu privire la societatea în lichidare anterior sancționării sale contravenționale.

În concluzie, instanța a apreciat că există dubii rezonabile în ceea ce privește existența faptei și a vinovăției, sens în care a făcut aplicarea principiului in dubio pro reo.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen și motivat intimata, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului-verbal.

Se motivează în recurs că în momentul desemnării lichidatorului judiciar în procedura insolvenței prevăzută de Legea 85/2006, acesta are calitatea de reprezentant legal, preluând toate obligațiile administratorului social, prin urmare și pe cea privind depunerea la DGFP a documentelor prevăzute de lege. Că în acest context, greșit s-a reținut de judecătorie că fapta contravențională nu putea fi săvârșită de lichidator.

Recurenta și-a întemeiat cererea pe disp.art.304 pct.9 C.pr.civ.

Intimata petentă nu a depus întâmpinare.

Examinând sentința atacată atât sub aspectul susținerilor din motivele de recurs, cât și din oficiu în baza art.304/1 Cod Procedură Civilă, Tribunalul constată că recursul este fondat.

Hotărârea pronunțată de prima instanță … a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de nelegalitate prevăzut de disp.art.304 pct.9 C.pr.civ.

Într-adevăr, greșit s-a reținut de judecătorie că fapta contravențională nu putea fi săvârșită de lichidatorul judiciar. Întrucât acesta are calitatea de reprezentant legal al societății falite din momentul desemnării sale în procedura insolvenței prevăzută de Legea 85/2006, preluând deci toate obligațiile administratorului social, prin urmare și pe cea privind depunerea la DGFP a documentelor prevăzute de lege. Cum această obligație nu a fost îndeplinită nici de lichidatorul judiciar, rezultă că în mod corect s-a reținut de agentul constatator săvârșirea faptei contravenționale.

Având în vedere deci disp. art.5 alin.5 din O.G. nr. 2/ 2001 și art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/ 2001 republicată, potrivit cărora ,, Sancțiunea … trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, Tribunalul apreciază că fapta prezintă un grad redus de pericol social, dat fiind că în speță nu s-a demonstrat că s-ar fi produs un prejudiciu, astfel încât scopul corectiv al sancțiunii poate fi atins prin aplicarea avertismentului.

În consecință, în baza art.312 al.2, 3 raportat la art.304 pct. 9 Cod Procedură Civilă, se va admite recursul de față și se va modifica sentința atacată, în sensul că se va admite în parte plângerea petentei și se va înlocui cu avertisment amenda contravențională de 1000 lei aplicată prin procesul-verbal de contravenție atacat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite ca fondat recursul introdus de către recurenta intima D.G.F.P. HUNEDOARA împotriva sentinței civile nr. 1268/2013 pronunțată de Judecătoria D___, județul Hunedoara, și în consecință:

Modifică sentința recurată în sensul că admite în parte plângerea petentei ____________________________ SPRL-Filiala Hunedoara și înlocuiește cu avertisment amenda de 1000 lei aplicată prin procesul verbal _______/2009 nr. xxxxxxx/18.10.2012 încheiat de intimata DGFP Hunedoara.

Menține în rest procesul-verbal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 1.07.2013.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,

S_____ M_____ ClaudiaDrăgan I___ Iftimuș A____ C______

GREFIER

F_____ L____

IAC/FL/ 2 EX.

judec. fond Snca L____ S______