R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 158/2015

Ședința publică din data de 26 februarie 2015

Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: B____ L__________ T___

JUDECĂTOR: M_____ A___ P______

GREFIER: M______ D_____

S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta __________________, împotriva Sentinței civile nr. 4950/2014 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, și în contradictoriu cu intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 12 februarie 2015, încheierea de ședință de la acea dată face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 26 februarie 2015, pentru când:

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată :

Prin sent.civ.nr.4950/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița, s-a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta __________________, în contradictoriu cu intimatul ISCTR, împotriva procesului verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxx/25.10.2013.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție contestat, petenta a fost sancționată potrivit H.G. nr. 69/2012 art. 4 și 7 cu amendă contravenționala în cuantum de 12.000 lei. S-a reținut că la data de 22.10.2013 nu au fost respectată obligația de a efectua transportul rutier de mărfuri, asigurând un sistem de fixare a încărcăturii conform reglementarilor în vigoare , întrucât buștenii transportați nu sunt fixați cu chingi sau lanțuri.

Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Procesul-verbal de constatare a contravenției, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acesteia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție este relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.

Martorul propus de către petentă a declarat că remorca era legată pe mijloc cu o chingă deoarece lemnul transportat era lung (f.79). Din planșele foto depuse de către intimat rezultă că buștenii erau fixați cu o chingă (f.37) . După efectuarea controlului , marfa transportată a fost fixată cu chingi (f.61-68).

Potrivit disp.art.133 din Ordinul nr. 980 din 30 noiembrie 2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere emis de MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURI , întreprinderile care efectuează operațiuni de transport rutier în cont propriu au următoarele obligații: l) să efectueze transportul asigurând un sistem de fixare a încărcăturii astfel încât acesta să reziste la forțele exercitate atunci când vehiculul este supus la următoarele accelerații: (i) decelerare de 0,8 x g (accelerație gravitațională) spre față; (ii) decelerare de 0,5 x g (accelerație gravitațională) spre spate; (iii) accelerare de 0,5 x g (accelerație gravitațională) spre ambii pereți laterali. Atunci când asupra unui element component al sistemului de fixare se exercită o forță determinată conform pct. (i), (ii) și (iii), forța exercitată asupra acestui element de fixare nu poate depăși sarcina nominală pentru care acesta a fost construit; o) să se asigure că elementele de fixare a mărfurilor respectă următoarele condiții: (i) îndeplinesc corect funcțiile pentru care au fost construite; (ii) sunt adaptate pentru fixarea mărfii respective; (iii) nu prezintă noduri și/sau elemente deteriorate, uzate, slăbite; (iv) sunt conforme cu standardele europene și/sau internaționale în vigoare în domeniu; p) să se asigure că sistemul de fixare a încărcăturii utilizat pentru înconjurarea, fixarea sau menținerea încărcăturii pe/sau într-un vehicul este adaptat la mărimea, forma, consistența și caracteristicile încărcăturii; q) să se asigure că dispozitivul de fixare sau de înșurubare utilizat pentru fixarea încărcăturii este fixat în așa fel încât acesta să nu poată să fie deșurubat sau desprins. Dispozitivul de înșurubare integrat utilizat pentru fixarea unei încărcături trebuie să îndeplinească următoarele condiții: (i) să fie proiectat și construit în scopul pentru care este folosit; (ii) să fie utilizat și întreținut conform specificațiilor producătorului și standardelor europene și/sau internaționale în domeniu; r) să se asigure că încărcătura înfășurată sau fixată în vehicul este în conformitate cu dispozițiile din «Recomandările europene privind cele mai bune practici în domeniul fixării încărcăturii pentru transportul rutier», elaborate de Direcția Generală pentru Energie și Transport a Comisiei Europene la data de 14 decembrie 2005.

Petenta nu a făcut dovada că încărcătura era fixată în condițiile menționate, astfel că prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat nu a fost înlăturată.

Potrivit disp.art.4 pct.29 din HG nr.69/2009 , nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a efectua transportul rutier de mărfuri asigurând un sistem de fixare a încărcăturii conform reglementărilor în vigoare reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni.

Deoarece contravenția săvârșită nu are o gravitate redusă , amenda stabilită nu poate fi înlocuită cu avertismentul.

În consecință, în baza art.34 din OG nr.2/2001 instanța de fond a respins, ca neîntemeiată plângerea.

Împotriva sent.civ.nr.4950/10 iunie 2014, a declarat apel ________________________________________ acestuia și schimbarea în totul a hotărârii apelate, pentru următoarele motive:

Prin sentința apelată s-a respins ca neîntemeiată plângerea împotriva procesului verbal de contravenție ___________ nr.xxxxxx/25.10.2013.

Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, instanța de fond a reținut că procesul verbal atacat este legal și temeinic, subscrisa-apelantă nerespectând obligația de a efectua transportul rutier de mărfuri, asigurând un sistem de fixare a încărcăturii conform reglementărilor în vigoare, întrucât buștenii transportați nu sunt fixați cu chingi sau lanțuri.

În motivare se arată (paragraful 7, f.4 sentință) că „Martorul propus de către petenta a declarat ca remorca era legată pe mijloc cu o chingă deoarece lemnul transportat era lung (f.79). Din planșele foto rezultă că buștenii erau fixați cu o chingă (f.37). După efectuarea controlului, marfa transportată a fost fixată cu chingi (f.61-68)”.

Din păcate, trebuie să se constate că indiferent de pertinentă proba prezentată, prezumția relativă ca procesul verbal de constatare a contravenției până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul.

Este „garantată” în acest fel numai o aparență a respectării dreptului la un proces echitabil, în cuprinsul procesului-verbal atacat, nu se arată că în urma controlului s-ar mai fi asigurat buștenii cu o chingă și martorul a afirmat că nu a făcut nici o modificare pentru asigurarea în alt fel a mărfii transportate decât aceea pe care o făcuse înainte de a fi oprit de către reprezentanții intimatului.

Este adevărat că în întâmpinarea depusă de către intimat se face o afirmație, ca „după sancționarea petentei, prepusul acesteia a arimat corespunzător marfa, astfel încât măsura imobilizării să înceteze și să-și poată continua cursa”.

Procesul verbal de contravenție atacat, s-a întocmit la 3 zile după constatarea așa zisei contravenții care i se imputa, nu a fost semnat nici de către vreun martor și nici de către contravenient, astfel încât nu numai ca nu a putut formula obiecțiuni, dar nici nu a avut cunoștința de mențiunile făcute de agenții constatatori.

Netemeinicia procesului verbal a fost dovedită de martorul prezentat, însă:

1/ Mi a fost comisă nici o faptă contravențională.

In sprijinul acestei afirmații, învederând instanței că prin întâmpinarea formulată, intimatul preciza la pag.3, alin.3 „descrierea faptei contravenționale nu permite o evaluare a gradului de pericol social și că simpla nearimare a încărcăturii constituie contravenție”.

Este punctul de vedere subiectiv al intimatului care deși recunoaște lipsa pericolului social al faptei, menționează că în opinia sa exista contravenție chiar și în lipsa pericolului social. Or, pericolul social este însuși temeiul existentei contravenției și al răspunderii pentru comiterea acesteia.

2/ Fapta nu a fost comisă de către persoana sancționată.

Așa cum rezultă din cuprinsul întâmpinării, fapta reținută în sarcina sa constă în „nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier a obligației de a efectua transportul rutier de mărfuri, asigurând un sistem de fixare a încărcăturii conform reglementărilor în vigoare”

a/ Întreprinderea de transport rutier a asigurat sisteme de fixare a încărcăturii conform reglementărilor în vigoare, astfel:

După cum rezultă din planșele foto efectuate de către intimat, la fața locului și depuse în instanță ca mijloace de probă, atât autovehiculul oprit în trafic cât și remorca erau dotate cu stîlpi /racoante) din metal, neexistând nici un dubiu cu privire la o eventuală rupere a acestora (câte 4 pe fiecare parte a autovehiculului și câte 4 pe fiecare parte a remorcii) și chingi în număr suficient, fapt recunoscut de altfel și de către intimat prin întâmpinare.

b/ Cu privire la răspunderea contravențională:

Conform recomandărilor europene privind cele mai bune practici în domeniul fixării încărcăturii, invocate de intimată prin întâmpinare, și de către legislația română în vigoare 8OMTI nr.980/2011), sarcina arimării încărcăturii aparține șoferului care a asistat la încărcare și căreia i s-a pus la dispoziție toate mijloacele pentru a asigura și supraasigura marfa. Dacă s-a comis vreo contravenție, sancțiunea trebuia aplicată potrivit reglementărilor europene, șoferul care este răspunzător de asigurarea mărfii pe timpul transportului și care a avut la dispoziție toate mijloacele pentru a realiza acest lucru.

Însă, astfel cum rezultă din declarația șoferului, acesta a procedat corect, verificând la câțiva metrii după ce marfa a fost încărcată prin frânarea bruscă, dacă marfa se poate transporta în condiții de siguranță, constatând că atât din punct de vedere al deplasării mărfii, răsucirii acesteia, eventuala schimbare a centrului de greutate, încărcătura este asigurată în mod corespunzător, neexistând nici un fel de riscuri. Contează doar ca șoferul va trebuie să determine cele mai bune metode de securizare și că, pentru mai multă siguranță este recomandat ca șoferul să conducă cu grijă, adaptând viteza la condițiile de trafic.

3/ Poziția intimatului nu are la bază nici o prevedere legală sau recomandare europeană.

Astfel art.134, lit.”K” din OMTI nr.980/2011, invocat de către intimata ca temei al sancțiunii prevede faptul că transportatorul este obligat „să efectueze transportul asigurând un sistem de fixare a încărcăturii astfel încât aceasta să reziste la forțele exercitate atunci când vehiculul este supus unor accelerații precis determinate”.

Faptul că încărcătura nu ar fi rezistat acestor forțe, trebuia stabilit prin teste, probe, verificări concrete, măsurători și nu printr-o părere afirmativă și subiectivă a organului constatator.

Nici un text de lege și nici Reglementările europene, în materie nu prevăd un anumit număr de chingi pentru arimarea încărcăturii, singura cerință fiind asigurarea corespunzătoare a acesteia, lucru îndeplinit de către conducătorul auto.

Față de cele de mai sus, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat și anularea procesului-verbal de contravenție atacat ca fiind netemeinic.

În subsidiar, dacă totuși se va considera că s-a încălcat legea, să se constate pericolul extrem de redus, practic inexistent al faptei și în consecință, admiterea parțial a cererii și să se dispună transformarea amenzii contravenționale în „avertisment”.

Intimata a formulat întâmpinare (f.19-14) prin care se solicita respingerea apelului,; menținerea sentinței civilă atacată ca temeinică și legală, în temeiul art.411 alin.(1) teza finală C.pr.civ.

În motivare se arată că susținerile apelantei referitoare la faptul că procesul verbal a fost încheiat la o data ulterioară și în alt loc decât locul faptei, nu poate constitui un motiv de nulitate a procesului verbal, atâta timp cat art. 13 din OG 2/2001 prevede că aplicarea amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

Procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.19 alin(3) menționând la punctul 10 din acesta motivul lipsei obiecțiunilor reprezentantului legal al contravenientului precum si cel al lipsei martorului.

Învederând instanței că în practica constanta a Curții Constituționale s-a statuat faptul ca art. 19 alin (1) si (3) nu încalcă dreptul la apărare statuat de art. 24 (1) din Constituție contravenientul beneficiind de toate beneficiile dreptului la apărare prin promovarea plângerii contravenționale, iar in cursul procesului își poate angaja avocat și poate face orice apărare pe care o consideră necesară.

Referitor la subiectul activ al faptei contravenționale reținute în sarcina apelantei arătă că acesta nu este lăsat la aprecierea agentului constatator, ci este prevăzut în mod expres de legiuitor în art. 7 alin. (1) și (2) lit. a), din HG nr.69/2012 astfel" (1) contravențiile prevăzute la art.4 se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 12.000 lei.

Sancțiunile contravenționale se aplică: a) operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 4 pct.1-12, 14, 19-22, 25-61 și 77;"

În consecință agentul constatator a aplicat în mod corect sancțiunea în sarcina petentei și nu a prepusului acestuia. în cazul în care petenta consideră că a fost sancționată din vina prepusului său se poate întoarce împotriva acestuia pentru recuperarea prejudiciului.

În ceea ce privește descrierea faptei, arătă ca agentul constatator a precizat la punctul 1 din cadrul procesului verbal, toate elementele care pot servi la identificarea si aprecierea gravitații faptelor săvârșite de către petenta. In concluzie, critica de nelegalitate invocata cu privire la acest aspect este nefondată.

Precizând că în conformitate cu "Reglementările Europene privind cele mai bune practici în domeniul fixării încărcăturii pentru transportul rutier" elaborate de Direcția Generală pentru Energie și Transport a Comisiei Europene la dată de 14 decembrie 2005, sunt mai multe modalități în care marfa poate și trebuie arimată, ca atare agentul constatator nu putea să menționeze în procesul verbal toate variantele de arimare care ar fi putut fi adoptate pentru asigurarea mărfii. Referitor la temeinicia procesului verbal arătă următoarele: că citatul invocat de apelanta în cadrul declarației de apel la pagina 2, ultimul aliniat, nu este decât o încercare a acesteia de a interpreta în manieră proprie susținerile și nu este redat în mod corect, fiind extrase din context elemente esențiale ale fragmentului citat în vederea inducerii în eroare a instanței.

Varianta citată de apelantă este "descrierea faptei contravenționale nu permite o evaluare a gradului de pericol social și că simpla nearimare a încărcăturii constituie contravenție."

Iar susținerea noastră a fost și este " în ce privește gradul de pericol social concret al faptei, arătam că modul de redactare al actului normativ in care se realizează descrierea faptei contravenționale nu permite o evaluare a gradului de pericol social, care să permită eventuala înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertisment simpla nearimare a mărfii transportate, constituie contravenție iar sancțiunea prevăzută de lege este amenda."

Ca urmare, nu am susținut că fapta nu prezintă pericol social ci că prin actul normativ de incriminare legiutorul a stabilit un grad de pericol social abstract al faptei. Fapta reținută în cadrul procesului verbal dedus judecății întrunește elementele de tipicitate prevăzute de legiuitor și în consecință, nu se poate aplica sancțiunea avertismentului deoarece în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 din OG nr. 2/2001 sancțiunea individualizează mai întâi între limitele prevăzute de actul normativ iar limitele prevăzute sunt amendă de la 8.000 lei la 12.000 lei iar agentul constatator a aplicat o sancțiune îndreptată spre minimul prevăzut de actul normativ.

În acest sens instanța de fond în mod judicios a reținut "deoarece contravenția săvârșită nu are o gravitate redusă, amenda stabilită nu poate fi înlocuită cu avertismentul."

Conform art. 4 pct. 29 din HG nr. 69/2012 constituie contravenție „nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a efectua transportul rutier de mărfuri asigurând un sistem de fixare a încărcăturii conform reglementărilor în vigoare".

Din dispozițiile legale mai sus citate, rezultă fără urmă de tăgadă că operatorul de transport trebuie să efectueze transportul rutier asigurând un sistem de fixare a încărcăturii, adică marfa transportată trebuie să fie asigurată și nu doar punerea la dispoziția prepusului a mijloacelor de fixare a încărcăturii, drept urmare vă solicităm să respingeți motivația apelantei cu privire la acest aspect ca nefondată.

Scopul primordial al ambalării și fixării este protejarea mărfurilor, a vehiculului de transport și a persoanelor care întră în contact cu ele. O marfă fixată necorespunzător poate cauza deteriorarea sau chiar distrugerea acesteia, a vehiculului și reprezintă un pericol major de accidentare atât pentru conducătorul auto cât și pentru ceilalți participanți la trafic.

Încărcătura așezată într-un mijloc de transport se poate deplasa, aluneca, răsturna în timpul transportului datorită forțelor care acționează asupra sa. Pentru a evita aceste fenomene nedorite este necesară fixarea încărcăturii. D___ având în vedere proprietățile fizice ale mărfurilor, modalitatea de transport aleasă, gabaritul, sarcina și a posibilelor puncte de fixare, se poate ajunge la o soluție de fixare optimă a încărcăturii. O marfă neadecvat securizată ar putea cădea de pe vehicul, cauza blocarea sau congestionarea traficului și alți participanți la trafic ar putea fi răniți sau uciși. Mai mult, direcția vehiculului poate fi afectată de modul de distribuție și/sau fixarea mărfii pe vehicul ceea ce face mai dificilă controlarea vehiculului.

Metodele de fixare, care se pot utiliza separat sau combinate, după caz, în funcție de marfa transportată, sunt: mărirea coeficientului de frecare, sprijinirea sau legarea.

Așa cum se poate observa în cadrul procesului verbal și din materialul probator, marfa transportata de petenta nu era arimata, nefiind fixata corespunzător. Din planșele foto și din declarația prepusului apelantei rezultă fără urmă de tăgadă că la momentul controlului marfa din ansamblul format din autoutilitara cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX si semiremorca cu numărul de înmatricualare XXXXXXXXX era asigurată cu o singură chingă. Prin urmare, efectuarea unor teste cu privire la rezistența la forțele prevăzute de art. 134 din OMTI nr. 980/2011 era inutilă atâta vreme cât marfa nu era arimată în ambele componente ale ansamblului. Mai mult pe chingi este precizată sarcina nominală pentru care aceasta a fost construită, astfel nu trebuie efectuate teste ci doar simple calcule matematice daca forța la care rezistă chinga este egala, mai mare sau mai mică decât cea necesară în funcție de masa mărfii transportate, ceea ce s-a și întâmplat în fapt, atâta vreme cât agentul constatator a precizat în cadru! procesului verbal că marfa era fixată doar o chingă în loc de patru.

Este real ca nici o prevedere legală nu prevede în mod concret cu câte chingi trebuie arimată marfa, acest lucru fiind firesc, deoarece chingile sunt diferite și rezistă la diferite forțe (sarcina nominală pentru care acesta au fost construite), fapt menționat pe eticheta acestora. Mai mult, așa cum s-a arătat, chingile nu sunt singurul mijloc de arimare și nu e obligatoriu să fie utilizate exclusiv, acestea putându-se combina cu alte mijloace de arimare în funcție de marfa transportată, de modul de încărcare, de greutatea acesteia și de mijlocul de transport utilizat. Fiind atât de mulți factori ce trebuie luați în considerare, în mod firesc nu s-a precizat în actul normativ numărul de chingi ci s-a apelat la următoarea formulă "să efectueze transportul asigurând un sistem defilare a încărcăturii astfel încât acesta să reziste la forțele exercitate atunci când vehiculul este supus la următoarele accelerații:

- I. decelerare de 0,8 %g (accelerație gravitațională) spre față;

- II decelerare de 0,5 xg (accelerație gravitațională) spre spate;

- IIIaccelerare de 0,5 xg (accelerație gravitaționala) spre ambii pereți laterali

Atunci când asupra unui element component al sistemului de fixare se exercită o forță determinată conform pct. (I), (II) și (III), forța exercitată asupra acestui element de fixare nu poate depăși sarcina nominală pentru care acesta a fost construit."

După cum se poate observa din dispozițiile art. 134 lit. k din Normele aprobate prin Ordinul MTI nr. 980/2011 legiuitorul nu a făcut distincție în ceea ce privește arimarea mărfii, astfel că atâta vreme cât marfa transportata de petenta nu este exceptata de la dispozițiile mai sus menționate, aceasta trebuie arimată cu un sistem de fixare corespunzător.

Art.134 lit. n). și o), din OMTI nr. 980/2011 prevăd: n) să se asigure că elementele de fixare a mărfii respectă următoarele condiții:

- I. îndeplinesc corect funcțiile pentru care au fost construite;

- II sunt adaptate pentru fixarea mărfii respective;

- III nu prezintă noduri și/sau elemente deteriorate, uzate, slăbite;

- IV sunt conforme cu standardele europene și/sau internaționale în vigoare în domeniu; să se asigure că sistemul de fixare a încărcăturii utilizat pentru înconjurarea, fixarea sau menținerea încărcăturii pe/sau într-un vedicul este adaptat la mărimea, forma, consistența și caracteristicile încărcăturii."

Prin urmare, fapta contravenționala a fost delimitată corect a existat, a fost constata și sancționată, procesul verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului, deci apelanta nu poate fi exonerată de răspundere deoarece fapta pentru care a fost sancționată petenta este individualizata în mod clar de art. 4 pct. 29 din HG 69/2012.

În ce privește gradul de pericol social concret al faptei, arătam că modul de redactare al actului normativ in care se realizează descrierea faptei contravenționale nu permite o evaluare a gradului de pericol social, care să permită eventuala înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertisment. Simpla nearimare a mărfii transportate, constituie contravenție iar sancțiunea prevăzută de lege este amenda, întrucât fapta constatata de agentul constatator se circumscrie exact textului legal incriminator, iar petenta nu a relevat aspecte care ar induce concluzia existenței unei situații particulare, ce ar releva un grad de pericol social mai redus decât cel avut în vedere de textul legal care descriu și sancționează fapta contravenționala, apreciem că înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment nu este oportună.

În virtutea considerentelor de fapt și de drept invocate în prezenta întâmpinare la recurs precum și în întâmpinarea depusa la instanța de fond, declarația de apel formulată de petenta-apelantă este nefondată și pe cale de consecință se impune respingerea aplelului petentei-aplente.

În drept: invocă disp. HG 69/2012, OMTI nr.980/2011, "Reglementările Europene privind cele mai bune practici în domeniul fixării încărcăturii pentru transportul rutier" elaborate de Direcția Generală pentru Energie și Transport a Comisiei Europene la data de 14 decembrie 2005, OG nr. 26/2011, HG nr.995/2011, OMTI nr.1088/2011, OMT nr.1058/2007, OG nr.37/2007 cu modificările si completările ulterioare, OG nr. 2/2001, art. 205, art. 411, art. 471 și urm. C.pr.civ.

Apelanta __________________ a formulat răspuns la întâmpinare (f.32-33), solicitând să se constate că întâmpinarea nu se sprijină pe nici un suport legal și, în consecință solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat pe fond să se constate că procesul verbal de contravenție ce face obiectul prezentului dosar, este nelegal din punct de vedere al legislației invocate de către intimată.

In subsidiar, având în vedere că nu s-a pus în pericol nici siguranța circulației, nici securitatea participanților la traficul rutier, că s-a încadrat în prevederile legii privind asigurarea mărfii, solicită admiterea parțială a apelului și transformarea sancțiunii amenzii în „avertisment”.

Prin întâmpinarea formulată, intimata nu poate dovedi că ar fi încălcat vreo prevedere a legii. Afirmațiile intimatei sunt pur teoretice, ele reprezintă o interpretare a legii după interesele intimatei

Prin plângere, prin probe, s-a răsturnat atât prezumția de legalitate cât și cea de temeinicie a procesului verbal de contravenție atacat precum și faptul că marfa (bușeni) a fost ancorată conform legii, neprezentând nici un pericol pe timpul transportului, încadrându-se în prevederile legii.

Este adevărat că intimata a obligat să se folosească o bandă pentru legarea buștenilor, deși acest lucru nu era nici necesar și nici prevăzut de lege.

Având în vedere puterea intimatei, aceasta putea obliga să asigure materialul și cu 100 chingi, în caz contrar interzicându-i să iasă în trafic. A asigurat marfă cu încă o chingă numai pentru a i se permite să se deplaseze, chinga cerută de intimată fiind ca o compresă pusă la un picior de lemn, doar pentru că intimata să-și justifice înscrisurile din procesul-verbal atacat.

Față de toate cele de mai sus, solicită să se constate că întâmpinarea nu se sprijină pe nici un suport legal și, în consecință solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, pe fond să se constate că procesul-verbal de contravenție ce face obiectul prezentului dosar, este nelegal din punct de vedere al legislației invocate de către intimată.

În subsidiar, având în vedere că nu s-a pus în pericol nici siguranța circulației, nici securitatea participanților la traficul rutier, că s-a încadrat în prevederile legii privind asigurarea mărfii, solicită admiterea parțială a apelului și transformarea sancțiunii amenzii în „avertisment”.

Tribunalul, analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, conform dispozițiilor art. 476-478 Cod procedură civilă, constată că este nefondat pentru considerentele ce vor fi relevate:

Prin procesul verbal de contravenție contestat, petenta a fost sancționată potrivit H.G. nr. 69/2012 art. 4 și 7 cu amendă contravenționala în cuantum de 12.000 lei. S-a reținut că la data de 22.10.2013 nu au fost respectată obligația de a efectua transportul rutier de mărfuri, asigurând un sistem de fixare a încărcăturii conform reglementarilor în vigoare, întrucât buștenii transportați nu sunt fixați cu chingi sau lanțuri.

Instanța de fond a calificat corect natura nulităților prin prisma cauzelor de nulitate invocate de petentă, reținând astfel și sancțiunea legală aplicabilă, și anume, anularea actului, care intervine în condițiile art. 105 C.pr.civ, doar în măsura dovedirii unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, vătămare care nu a fost dovedită în cauză.

Împrejurarea că procesul verbal a fost încheiat la o data ulterioară și în alt loc decât locul faptei, nu constituie motiv de nulitate al procesului verbal, atâta timp cât art. 13 din OG 2/2001 prevede că aplicarea amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

În ceea ce privește nerespectarea prevederilor art.19 alin(3) s-a menționat în actul sancționator motivul lipsei obiecțiunilor reprezentantului legal al contravenientului precum si cel al lipsei martorului, în practica constanta a Curții Constituționale statuându-se că art. 19 alin (1) si (3) nu încalcă dreptul la apărare garantat de art. 24 (1) din Constituție, contravenientul beneficiind de toate beneficiile dreptului la apărare prin promovarea plângerii contravenționale, iar in cursul procesului își poate angaja avocat și poate face orice apărare pe care o consideră necesară.

Referitor la subiectul activ al faptei contravenționale reținute în sarcina apelantei, tribunalul reține că, potrivit art. 7 alin. (1) și (2) lit. a) din HG nr. 69/2012 " (1) contravențiile prevăzute la art.4 se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 12.000 lei.

Sancțiunile contravenționale se aplică: a) operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz, pentru faptele prevăzute la art. 4 pct.1-12, 14, 19-22, 25-61 și 77;"

În ceea ce privește descrierea faptei, agentul constatator a precizat la punctul 1 din cadrul procesului verbal, toate elementele care pot servi la identificarea si aprecierea gravitații faptelor săvârșite de către petentă.

În conformitate cu "Reglementările Europene privind cele mai bune practici în domeniul fixării încărcăturii pentru transportul rutier" elaborate de Direcția Generală pentru Energie și Transport a Comisiei Europene la dată de 14 decembrie 2005, sunt mai multe modalități în care marfa poate și trebuie arimată, astfel că, agentul constatator nu putea să menționeze în procesul veral toate variantele de arimare care ar fi putut fi adoptate pentru asigurarea mărfii

Conform art. 4 pct. 29 din HG nr. 69/2012 constituie contravenție „nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a efectua transportul rutier de mărfuri asigurând un sistem de fixare a încărcăturii conform reglementărilor în vigoare".

În consecință, operatorul de transport trebuie să efectueze transportul rutier asigurând un sistem de fixare a încărcăturii, în sensul ca marfa transportată să fie asigurată și nu doar să pună la dispoziția prepusului mijloacele de fixare a încărcăturii.

Sunt pertinente susținerile intimatului în sensul că încărcătura așezată într-un mijloc de transport se poate deplasa, aluneca, răsturna în timpul transportului datorită forțelor care acționează asupra sa, iar pentru a evita aceste fenomene nedorite este necesară fixarea încărcăturii. Metodele de fixare, care se pot utiliza separat sau combinate, după caz, în funcție de marfa transportată, sunt: mărirea coeficientului de frecare, sprijinirea sau legarea. Se poate ajunge la o soluție de fixare optimă a încărcăturii doar având în vedere proprietățile fizice ale mărfurilor, modalitatea de transport aleasă, gabaritul, sarcina și a posibilelor puncte de fixare.

Din planșele foto existente la dosarul primei instanțe, rezultă că marfa transportata de petentă nu era arimată, nefiind fixată corespunzător. La momentul controlului, marfa din ansamblul format din autoutilitara cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX si semiremorca cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX era asigurată cu o singură chingă.

Este real ca nici o prevedere legală nu prevede în mod concret cu câte chingi trebuie arimată marfa, însă, astfel cum a arătat și intimata, chingile nu sunt singurul mijloc de arimare și nu e obligatoriu să fie utilizate exclusiv, acestea putându-se combina cu alte mijloace de arimare în funcție de marfa transportată, de modul de încărcare, de greutatea acesteia și de mijlocul de transport utilizat.

În consecință, efectuarea unor teste cu privire la rezistența la forțele prevăzute de art. 134 din OMTI nr. 980/2011 era inutilă atâta vreme cât marfa nu era arimată în ambele componente ale ansamblului.

Relevant este că prin asigurarea buștenilor cu o singură chingă nu a fost asiguraă atingerea scopului primordial al ambalării și fixării , constând protejarea mărfurilor, a vehiculului de transport și a persoanelor care întră în contact cu ele.

În acest sens instanța de fond în mod judicios a reținut că amenda stabilită nu poate fi înlocuită cu avertismentul, deoarece contravenția săvârșită nu are o gravitate redusă, o marfă fixată necorespunzător reprezentând un pericol major de accidentare, atât pentru conducătorul auto cât și pentru ceilalți participanți la trafic.

Tribunalul reține că, pe fondul cauzei, prima instanță, în mod justificat a reținut că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa comisă în împrejurările mai sus menționate. Starea de fapt reținută în considerentele sentinței este susținută de dovezile existente la dosar, în speță făcându-se o corectă încadrare juridică a faptei contravenționale, iar sancțiunea aplicată a fost individualizată conform dispozițiilor legale.

Raportat la considerentele de fapt și de drept relevate mai sus, tribunalul, în baza art. 480 din Codul de procedură civilă, va respinge apelul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta __________________, cu sediul în Reghin, ___________________, _____________, jud. M____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Controlul Rutier - I.S.C.T.R., cu sediul în București, _________________________. 38, sector 1, cu sediul procesual ales în Cluj N_____, _____________________, nr. 63, jud. Cluj, împotriva sentinței civile nr.4950/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos.nr.XXXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în condițiile art.396 alin.2 C.pr.civ., azi 26 februarie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

B____ L__________ T___ M_____ A___ P______ M______ D_____

Red/dact/BLT/FV/8.05.2015

Judecător fond: C________ A.S.