Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 1498/2015

Ședința publică de la 08 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M____ O____

Judecător D____ L_____ G____

Grefier A________ A_____ E__

Pe rol judecarea apelului formulat de petentul M________ P____ A_____ împotriva sentinței nr. 1278 pronunțată la data de 02.02.2015 de Judecătoria C______, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimat I.P.J. D___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR xxxxxxx.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul petent M________ P____ A_____, legitimat cu CI ________ număr xxxxxx, lipsă fiind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.

Apelantul petent M________ P____ A_____ solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertisment. Fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față;

Prin sentința nr. 1278 pronunțată la data de 02.02.2015 de Judecătoria C______, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul M________ P____ A_____, cu domiciliul în C______, _____________________.68, __________, ________________, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D___, cu sediul în C______, ___________________, jud.D___, împotriva procesului-verbal de contravenție ________, nr.xxxxxxx/28.06.2014, încheiat de I__ D___, Poliția B_____, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C______ la data de 03.07.2014, sub nr.XXXXXXXXXXXXXX, astfel cum aceasta a fost precizată ulterior sub aspectul cadrului procesual pasiv, petentul M________ P____ A_____ a formulat în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D___, plângere împotriva procesului-verbal ________ nr.xxxxxxx/29.06.2014 prin care a solicitat anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii și anularea măsurii reținerii permisului de conducere..

Motivând în fapt plângerea, petentul a arătat că la data de 28.06.2014 în timp ce conducea auto marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX în loc. Căciulătești, județul D___ a fost oprit pentru control de un echipaj de poliție care i-a comunicat că a depășit viteza legală prin localitate, având 103 km/h.

Petentul a declarat că nu a depășit viteza legal, iar acuzația agentului de poliție este nefondată.

Petentul a solicitat prezentarea probelor (fotografie, înregistrări etc.) și a următoarelor documente prevăzute de Normele metrologice legale pentru funcționarea cinemometrelor (radarelor) publicate în Monitorul Oficial nr.1102 bis din 07.12.2005: certificatul de omologare al aparatului radar dar și marja de eroare a aparatului radar exprimată în km/h; buletinul de verificare metrologică a aparatului radar în termen de valabilitate.

Petentul a depus la dosar: procesul-verbal contestat, copie CI petent, copie dovada _________ nr. xxxxxx/28.06.2014.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

La data de 16.10.2014, intimatul I.P.J. D___ a formulat întâmpinare la plangerea contravențională solicitând instanței să constate că procesul verbal de contravenție este incheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.

In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC se opune la ascultarea acesteia.

Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt mentionate in cuprinsul sau.

Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.

Așadar, consideră că I.P.J.D___ a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată. ,

Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie,. prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practică instantelor judecătorești.

A învederat că abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere.

Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.

Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

De asemenea solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.Solicită aceasta intrucat, in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile sale si probele propuse raportandu-se doar la "motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.

A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv planșa foto cuprinzând fotografii și buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar.

Precizează că prin Ordinul nr. 187/2009 emis de Biroul Român de Metrologie a fost abrogat pct.4 din NML 021-05 astfel că măsurătorile și înregistrările cu aparatul radar pot fi efectuate și de către polițiști care nu au calitatea de operatori calificați.

În drept, a invocat prevederile OUG nr.195/2002, republicată, Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 rep. și OUG nr.2/2001.

Atașat întâmpinării au fost anexate planșe foto și copia buletinului de verificare metrologică a aparatului radar.

Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.

Prin procesul-verbal de contravenție ________, nr.xxxxxxx/28.06.2014, încheiat de I__ D___, Poliția B_____, petentul M________ P____ A_____ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 765 lei, luându-se față de acesta și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.121, alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, republicată și sancționată de dispozițiile art.102, alin.3, lit.e din OUG 195/2002, republicată.

S-a reținut în sarcina petentului că, în data de 28.06.2014, a condus autoturismul marca Ford Focus, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 55 în localitatea Căciulătești cu viteza de 103 km/h, abatere filmată cu aparatul radar _________ 367, montat pe auto MAI xxxxx.

Constatând ca plângerea a fost formulata în termenul legal prevazut de art.118 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, instanta urmează să verifice legalitatea si temeinicia procesului verbal contestat, conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.

Verificând actul constatator sub aspectul legalității, instanța de fond a reținut că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art.17, alin.1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România).

Potrivit art.121, alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG 1391/2006, conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare, iar potrivit art. 102, alin.3, lit.e din OUG 195/2002, republicată, constituie contraventie și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

În speta, potrivit art. 49, alin.1 din OUG 195/2002, republicată, limita maxima de viteză în localitatea în care a circulat petentul era de 50 km/h, ceea ce înseamna că deplasarea cu o viteza de 103 km/h, constituie contravenția sancționată de art. 102, alin.3, lit.e din OUG 195/2002, republicată.

Instanța de fond a constatat că fapta reținută în sarcina petentului în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este dovedită prin planșele fotografice depuse la dosar (filele 19-20 ) și realizate cu aparatul radar, care fac suficientă dovadă a faptului că, petentul, la data de 28.06.2014, a condus autoturismul marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 103 km/h în localitate.

Astfel, analizând planșele foto depuse la dosar se observă că în toate aceste planșe a fost filmat un singur autoturism, iar autoturismul filmat în acest interval de timp a avut o viteza de 103 km/h, în două planșe foto distingându-se în mod clar numărul de înmatriculare al autoturismului, respectiv XXXXXXXXX.

Având în vedere succesiunea rapidă a acestor înregistrări, precum și faptul că aceste înregistrări au fost făcute cu un aparat tehnic verificat metrologic, instanța apreciază că autoturismul ce se deplasa cu viteza de 103 km/h, este autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, ce aparține petentului M________ P____ A_____.

Instanța de fond a mai arătat faptul că, potrivit dispozițiilor art. 1.1 și 1.2 din Norma de Metrologie Legală nr.021/23.11.2005 privind aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), pentru a fi utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele folosite de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, trebuie să respecte cerințele metrologice și tehnice din prezenta normă, iar pentru ca acestea să poată constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere, trebuiesc îndeplinite cerințele privind utilizarea cinemometrelor prevăzute de 5.2.1 din acest act.

Potrivit dispozițiilor art.5.2.1 din Norma de Metrologie Legală nr.021/23.11.2005, cinemometrele pot fi utilizate numai dacă au fost verificate metrologic, marcate și sigilate, fiind necesar să existe buletine de verificate metrologică în termen de valabilitate.

Astfel, instanța reține faptul că cinemometrul la care se face referire expresă în cadrul descrierii faptei, aparatul radar, _________ 367 și montat pe auto MAI xxxxx era verificat metrologic la data constatării faptei, 28.06.2014, potrivit mențiunilor buletinului de verificare metrologică nr.xxxxxxx/19.03.2014, valabil până la 19.03.2015 (fila 18). Existența dovezii verificării metrologice prezumă implicit că aparatul radar este omologat potrivit legii, intimata neavând obligația, potrivit normelor arătate, de a face dovada omologării acestuia separat de cea a verificării metrologice.

În ceea ce privește susținerea petentului referitoare la marja de eroare a aparatului radar de +/- 4 km/h din valoarea convențional adevărată aceasta nu poate fi reținută de instanța întrucât pleacă de la două premise neprobate în cauză și anume: că eroarea de măsurătoare a aparatului radar s-ar fi situat la nivelul de - 4 km/h din valoarea convențional adevărată, și că eroarea de măsurătoare s-ar fi manifestat exclusiv în sens pozitiv, deși este admis că această eroare poate fi atât negativă cât și pozitivă.

Prin urmare, având în vedere că aparatul radar montat pe autoturismul MAI xxxxx era verificat metrologic la data constatării faptei, 28.06.2014, potrivit mențiunilor buletinului de verificare metrologică nr. xxxxxxx/19.03.2014, instanța constată că valorile măsurate de acesta constituie în mod neechivoc probe pentru aplicarea legislației rutiere.

În aceste condiții, instanța de fond a apreciat ă procesul-verbal este temeinic încheiat, fapta reținută fiind dovedite prin probele de la dosar, astfel cum acestea au fost interpretate anterior.

În temeiul art.34 din OG 2/2001 coroborat cu art.38 alin 3 din același act normativ care permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată, instanța arată că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce îi revin în materia circulației rutiere, ținând cont de împrejurarea că fapta reținută în sarcina acestuia prezintă un grad de pericol ridicat, punând în pericol siguranța circulației, pericol apreciat de altfel ridicat și de către legiuitor prin prevederea conform căreia pentru contravenția săvârșită se aplică și sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului de a conduce

Față de considerentele expuse mai sus, instanța de fond a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent.

Împotriva sentinței nr. 1278 pronunțată la data de 02.02.2015 de Judecătoria C______, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a formulat apel petentul M________ P____ A_____, criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea apelului a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea subsemnatului. Pentru a dispune astfel, aceasta a reținut ca procesul verbal de contravenție, act de autoritate, face dovada situației de fapt menționate in cuprinsul sau pana la proba contrară, fapta respectiva fiind probata cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ, asociata cu prezumția de autenticitate si cu prezumția de veridicitate.

Se retine de asemenea ca fapta reținuta in sarcina subsemnatului ( conducerea pe raza localității Caciulatesti cu viteza de 103 km /ora) este dovedita prin planșele fotografice depuse la dosarul cauzei si realizate cu aparatul radar, probe care fac suficienta dovada fapului ca la data de 28.06.2014 as fi condus autoturismul marca Ford Focus cu număr de inmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 103 km /h in localitate.

Asa cum a arătat in plângerea contravenționala depusa la dosarul cauzei, analizând fotografiile depuse la dosarul cauzei, nu rezulta in niciun caz ca circulam in localitate, nu exista semne distinctive specifice unei localități, imobile,instituții publice) si implicit nu se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art.49 alin 1 din OUG nr. 195/2002.

Solicită să se constatate că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ( care face parte din dreptul intern în baza art.ll din Constituția României și are prioritate în temeiul art.20 alin.2 din legea fundamentală).

Aceasta deoarece, în dreptul nostru intern contravențiile au fost dezincriminate, în lumina jurisprudenței CEDO ( cauzele A_____ contra Olandei, Lutz contra Germaniei, Lauko contra Slovaciei) acest gen de contravenție referitoare la circulația pe drumurile publice, intră în sfera acuzațiilor în materie penală la care se referă primul paragraf al articolului 6 al CEDO.

La aceasta încadrare conduc două argumente: 1) norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general; 2) amenda ( sancțiunea contravențională aplicată) urmărește un scop preventiv.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat ( cauzele Eanady contra Slovaciei, Zilibererg contra Moldovei, și mai nou A_____ contra României) că aceste criterii care sunt alternative și nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art.6 din Convenție, caracter penal.

De asemenea pedeapsa aplicată nu poate priva această contravenție de caracterul său inerent penal.( în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Ozturc contra Germaniei)

Pe cale de consecință, apreciez că trebuie să îmi fie recunoscute și garanțiile specifice în materie penală arătate în art.6 al Convenției, printre care și prezumția de nevinovăție.

Față de cele menționate mai sus, reiterez faptul că textul Convenției Europene a Drepturilor Omului ( la fel și jurisprudența Curții) face parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar în raport de dispozițiile art.20 alin.2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

În acest sens, apreciez că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada, prin el însuși, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.

Beneficiind de prezumția de vinovăție, consider că nu sunt obligat să îmi dovedesc nevinovăția, sarcina probei revenind agentului constatator, orice îndoială profitând persoanei acuzate de săvârșirea contravenției ( in dubio pro reo).

Concluzionând pe aspectul temeiniciei, solicit să îmi recunoașteți și să îmi respectați dreptul la un proces echitabil, acordându-mi prezumția de nevinovăție și în măsura în care agentul constatator nu poate să îmi dovedească vinovăția, să anulați procesul verbal de contravenție.

Recunoașterea unei forțe probante absolute a procesului verbal de contravenție conduce la ineficacitatea prevederilor art.34 din OG 2/2001, în conformitate cu care instanța investită cu o plângere contravențională este competentă să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție.

Mai mult, recunoașterea unei forțe probante absolute a procesului verbal de constatare a contravenției ar deschide calea unor abuzuri din partea organelor competente să constate contravenții și să aplice sancțiunile prevăzute de lege, acestea nemaifiind obligate să probeze săvârșirea faptelor contravenționale.

De asemenea, consider că sub aspect probator, procesul verbal de constatare a contravenției nu poate institui o prezumție relativă de răspundere juridică întrucât o astfel de prezumție nu este prevăzută de lege.

Mai mult, dacă s-ar institui o astfel de prezumție ar însemna ca subsemnatul să fie obligat la a proba că nu el este cel care a săvârșit fapta ce constituie contravenție, cu alte cuvinte, la a proba că nu el este cel vinovat, golindu-se astfel de conținut prezumția de nevinovăție și în consecință nesocotindu-se prevederile CEDO.

Intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și pe cale de consecință, menținerea ca temeinică și legală a sentinței nr. 1278 pronunțată la data de 02.02.2015 de Judecătoria C______, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

În ceea ce privește temeinicia procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate cât și in practica instanțelor judecătorești. Întrucât procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ cu un regim contestare special, întocmit de un funcționar al statului. în exercitarea atribuțiilor de serviciu, astfel încât face prin sine însuși dovada celor reținute în conținutul său, in măsura în care cuprinde constatările pisonalc ale agentului constatator.

Potrivit art. 249 C.proc.civ, cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o Lvcdcascâ, iar în materie contravențională, procesul verbal de constatare a contravenției face ivada eu privire la starea de fapt reținută, până la proba contrară.

Asta înseamnă că sarcina probei in răsturnarea situației de fapt reținută in proce celui cate contestă, tocmai aceasta IIinel și rațiunea pentru care legiuitorul nu a impus ager, să apele/e la mijloace externe de probă pentru atestarea veridicității celor reținute in proce:

Simpla negare a potentului în sensul că faptele nu corespund realității nu t atâta timp cât nu aduce probe pertinente, această negare reprezentând o simplă su: din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.

Prin mijloacele de probă depuse la dosar, instituția noastră a făcut dovada vi nova, in săvârșirea contravenției.

De asemenea. în cauza C_________ Neata contra României, plângerea nr. 17.85" CEDO, camera a treia. IX noiembrie 2008. Curtea nu a aplicat garanțiile oferite de latura pena lipsa prevederii în legea națională a pedepsei închisorii contravenționale, faptele analizate fi sancționabile cu amendă contravențională într-un cuantum relativ redus. Curtea a arătat în mc atât timp cât organele stalului nu au idei preconcepute la adresa petentului și analizează mi probă pertinente și utile în condiții de contradictorialitate și nemijlocite, petentul se bucur garanțiile necesare astfel cum sunt acestea interpretate de către Curte prin prisma art.6 din CEDC

Fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridica, circulând cu o viteză peste limita legală admisă, exista riscul producerii unor accidente de c» care să fie implicate persoane nevinovate.

Având în vedere numărul mare de accidente cu consecințe grave cu care se co societatea noastră ca urinare a nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii au permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale ce le m urinare a propriei conduite culpabile prin ignorarea mențiunilor proceselor-verbale; contravențiilor întocmite corect, este atât contrar legii, cât și un act de iresponsabilitate social încurajând atitudinea de nerespectare a regulilor de circulație a acestora, lipsind-o de consecințele pe care legea le prevede.

In concluzie, au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și pe cale de consecință, menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 1278/2015 pronunțată de Judecătoria C______ în dosaru XXXXXXXXXXXXXX.

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține urmatoarele:

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, prima instanță a constatat că nu sunt incidente cauze de nulitate absolută a respectivul act, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 17 din OG 2/2001.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, s-a reținut că, procesul verbal de contraventie este un act de autoritate intocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative , investit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale , dupa o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară , fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ asociată cu prezumtia de autenticitate ( actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă) ; a fost avut în vedere și planșele foto depuse la flele 19-20 realizate cu aparatul radar .

Apelantul petent a invocat disp.art.6 din CEDO aratand ca , sub aspectul temeiniciei procesului verbal, nu i-au fost recunoscute garantiile specifice in materie penala printre care si prezumtia de nevinovăție, cele retinute in cuprinsul actului sanctionator neputand institui o prezumție relativa de raspundere juridica intrucat o astfel de prezumtie nu este prevazuta de lege

Referitor la faptul că ar fi fost nesocotite dispozițiile art. 6 din CEDO, ori că ar fi fost "încălcat dreptul la un proces echitabil ", aceste apărări sunt lipsite de suport juridic.

Astfel, pe de o parte, procesul-verbal reprezintă un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor astfel de fapte, după o procedură specială prevăzută de lege – astfel încât se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însă este relativă, și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient, conform disp. art. 249 C.pr.civ. care reglementează sarcina probei.

O astfel de prezumție de legalitate și temeinicie a procesului-verbal nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (în cauza Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988; cauza Telfner c. Austriei, nr. xxxxx/96, și cauza A_____ c. României, nr. xxxxx/03), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. Instanța europeană a statuat că exigențele unui proces echitabil impun statelor contractante să nu depășească anumite limite și să le folosească într-o manieră rezonabilă, ținând cont de gravitatea faptei și cu respectarea dreptului la apărare.

De asemenea, Curtea a stabilit că sarcina sa nu este de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumții legale sau simple cu prevederile Convenției, ci de a determina dacă aceasta a fost aplicată în concret reclamantului într-o manieră compatibilă cu respectarea prezumției de nevinovăție (cauza Bouamar c Franței).

În speță, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 765 lei și masura complementara a suspendarii dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile )cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.

Pe de altă parte, în privința vitezei cu care a circulat automobilul condus de apelantul-petent, situația de fapt descrisă de agentul constatator nu este constatată "ex propriis sensibus" (cu propriile simțuri), ci este probată de înregistrările efectuate de un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, iar faptul că apelantul-petent are posibilitatea de a prezenta dovezi care să infirme respectivele înregistrări înseamnă că poate aduce probe care să certifice fie că aparatul radar funcționa în mod defectuos, fie să demonstreze că au existat condiții meteorologice sau alte împrejurări neobișnuite care au afectat precizia cu care respectivul aparat radar a măsurat viteza autovehiculului pe care l-a condus – adică să combată cele menționate în procesul-verbal cu alte mijloace de probă echivalente celor folosite de agentul constatator.

Garanțiile conferite de art. 6 din CEDO presupun că o parte are posibilitatea să prezinte instanței toate apărările și toate mijloacele de probă pe care le consideră pertinente pentru soluționarea cauzei sale iar instanța are obligația de a le examina și de a dispune – în situația în care le apreciază ca fiind concludente și utile -, administrarea acelor probe care sunt de natură a clarifica situația de fapt.

Or, din acest punct de vedere, atât în fața primei instanțe cât și acelei de apel, apelantul-petent a avut posibilitatea de a propune orice probe pentru a-și dovedi nevinovăția și a conduce la concluzia că faptele care i se impută sunt nereale, niciuna dintre instanțe neîngrădindu-i acest drept – în sensul de a fi respins vreo probă propusă, esențială pentru lămurirea stării de fapt, și care ar fi condus la înlăturarea prezumției de legalitate și temeinicie a actului de contravenție. Prin urmare, nu se poate susține că i-ar fi fost încălcat dreptul la un proces echitabil sau dreptul la apărare.

Practic, apelantul-petent nu solicită a se da eficiență prezumției de nevinovăție – care presupune că o persoană este considerată nevinovată până la proba contrară – ci, de fapt, pretinde a beneficia de impunitate, în ciuda faptului că există probe clare (înregistrări radar) care confirmă că automobilul pe care-l conducea a depășit cu 53 km/h viteza maxim admisă pe tronsonul de drum pe care a circulat – lucru inadmisibil într-un stat de drept.

Pentru considerentele expuse anterior, Tribunalul consideră – în acord cu prima instanță -, că apelantul-petent a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, astfel încât în mod corect a fost sancționat contravențional.

În consecință, instanța de control va proceda în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 1 N. C.pr.civ. și va respinge apelul formulat, ca fiind neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de petentul M________ P____ A_____, cu domiciliul în C______, Henri Coanda, nr. 68, ____________, _________________, împotriva sentinței nr. 1278 pronunțată la data de 02.02.2015 de Judecătoria C______, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimat I.P.J. D___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR xxxxxxx.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 08 Decembrie 2015.

Președinte, M____ O____		Judecător, D____ L_____ G____
	Grefier, A________ A_____ E__

RED. JUD. M.O.

TEHNORED 4ex / A.E. 08 Ianuarie 2016

RED. JUD. FOND L.T.