La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-intimat Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G_____ – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____ prin consilier juridic G____ C______, în baza delegației de la dosar; lipsă fiind intimatul-petent Societatea Comercială „I_____ ________________________>

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform dispozițiilor art.104 alin.10 din Regulamentul de Ordine Interioară a instanțelor de judecată, arătându-se că procedura de citare este legal îndeplinită; apelul este declarat și motivat în termen legal; exceptat de la plata taxelor judiciare de timbru; cauza se află la primul termen de judecată; procedura prealabilă finalizată, după care;

Reprezentantul apelantului-intimat Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G_____ – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____, având cuvântul, susține oral motivele de apel solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat și să se dispună modificarea hotărârii criticate în sensul respingerii plângerii contravenționale ca nefondată. Critică sentința pronunțată de prima instanță pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că hotărârea apelată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv s-au interpretat și aplicat greșit dispozițiile art.5 alin.5 și art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001. Arată că după cum se poate observa dispozițiile legale sunt clare și de strictă interpretare, iar voința legiuitorului este expresă, în sensul că nefurnizarea de informații organului fiscal prin nedepunerea sau întârzierea depunerii declarațiilor fiscale peste termenul prevăzut de lege constituie contravenție și se sancționează cu amendă și nu cu avertisment. Mai arată că așa cum se poate observa din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat agentul constatator a făcut încadrarea legală corectă a faptei contravenționale săvârșite și a sancțiunii aplicate, iar criticile sunt doar de opinia nefondată a instanței de fond conform căreia, la individualizarea sancțiunii, nu s-ar fi ținut cont de împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientei. De asemenea, arată că la aplicarea și stabilirea sancțiunii contravenționale s-au avut în vedere dispozițiile art.21 din O.G. nr.2/2001, asigurându-se atât sancționarea corectă a contravenientului, cât și atingerea scopului prevenției generale și speciale.

Față de cele arătate și față de cele expuse pe larg declarația de apel solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și, în rejudecare, solicită modificarea sentinței criticate în sensul respingerii plângerii contravenției ca nefondată.

După strigarea cauzei, dar până la sfârșitul ședinței de judecată s-a prezentat avocat Huluba I____, apărătorul intimatului-petent Societatea Comercială „I_____ ____________________, având cuvântul, arată că susține în totalitate întâmpinarea pe care a formulat-o în cauză. Consideră că prima instanță a avut în vedere și a analizat toate probele administrate în cauză pronunțând o sentință legală și temeinică fapt pentru care solicită respingerea apelului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată conform dovezilor de la dosar.

În urma deliberării instanța a pronunțat următoarea decizie de contencios administrativ;

T R I B U N A L U L

Asupra apelului în contencios administrativ de față:

Prin sentința civilă nr. 5005/19.06.2015 a Judecătoriei Făurei jud.B_____ pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul ______________________________ contradictoriu cu intimatul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G_____- AJFP B_____, a fost înlocuită amenda de 12.000 lei aplicată petentei prin procesul verbal de contravenție A/2013 nr. xxxxxxx/16.06.2014 cu sancțiunea avertismentului.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că:

Prin procesul-verbal de contravenție _______/2013 Nr.xxxxxxx încheiat la data de 16.06.2014, petenta _________________ a fost sancționată cu amendã contravenționalã în cuantum de 12.000 lei, pentru sãvârșirea contravenției prevãzute de disp.art. 219 alin.(1) lit.f) din OG nr.92/2003- Codul de procedură fiscală.

S-a reținut cã petenta nu a depus la termenul prevăzut de lege declarația informativă privind livrările, prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național (cod 394) aferentă lunii martie 2014.

Instanța a constatat că plângerea a fost formulatã de către petentă în termenul legal prevăzut de art.31 alin.1 din OG 2/2001, de la data comunicãrii procesului -verbal de constatare a contravenției.

Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Sub aspectul legalității, instanța a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care pot fi invocate de instanță din oficiu, iar petenta nu a invocat niciunul din motivele de nulitate prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție indică dispozițiile art. 219 alin.(1) lit.f) din OG nr.92/2003- Codul de procedură fiscală, potrivit cărora nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 53, respectiv furnizarea periodică de către contribuabili către organele fiscale a informațiilor referitoare la activitatea desfășurată, constituie contravenție, fiind sancționată cu amendă de la 12.000 lei la 14.000 lei, pentru persoanele juridice, potrivit disp.art.219 alin.(2) lit.c) din același act normativ.

Totodată, se reține că, potrivit Anexei 2 la O.P.A.N.F. nr.3806/2013 pentru modificarea anexelor nr. 1 - 3 la Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3.596/2011 privind declararea livrărilor/prestărilor și achizițiilor efectuate pe teritoriul național de persoanele înregistrate în scopuri de TVA și pentru aprobarea modelului și conținutului declarației informative privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național de persoanele înregistrate în scopuri de TVA, formularul (394) "Declarație informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național" se depune la organul fiscal competent până în data de 25 inclusiv a lunii următoare încheierii perioadei de raportare declarate pentru depunerea decontului (lunar, trimestrial etc.) și numai dacă în această perioadă au fost realizate operațiuni de natura celor care fac obiectul obligației de declarare.

Prin urmare, fapta a fost corect încadrată, iar sancțiunea a fost individualizată între limitele fixate de actul normativ de incriminare, procesul- verbal de contravenție fiind legal întocmit sub acest aspect.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că petenta solicită anularea procesului-verbal _______/2013 Nr.xxxxxxx încheiat la data de 16.06.2014, susținând cã nu a sãvârșit fapta reținutã în sarcina sa.

Din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei s-a constatat că formularul (394) "Declarație informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național" aferentă lunii martie 2014, cu termen de depunere 25.04.xxxxx, a fost depusă de către societatea petentă la data de 26.05.2014, cu o întârziere de 31 de zile, figurând în evidențele intimatei cu numărul de înregistrare INTERNT-xxxxxxxx-26.05.2014.

Totodată, s-a constatat că, într-adevăr, petenta a mai depus declarația 394 la data de 15.04.2014, cu numărul de înregistrare INTERNT-xxxxxxxx-2014, aceasta purta mențiunea „martie 2013”, petenta fiind notificată de intimată la data de 06.05.2014 cu privire la încălcarea obligației de depunere a declarației informative.

Cu toate acestea, împrejurarea că petenta a mentionat din greseală anul 2013, în loc de 2014, așa cum ar fi fost corect, nu este de natură să înlăture caracterul contravențional al faptei, atât timp cât petenta își invocã propria culpã pentru nedepunerea la termen a declarației, însă de acest aspect se va ține seama la analiza proporționalității sancțiunii aplicate.

In concluzie, pe baza ansamblului probator administrat, instanța a reținut că mențiunile consemnate în procesul verbal de contravenție s-au confirmat, petenta săvârșind contravenția reținută în sarcina sa, prin aceea că nu a transmis către intimată, în termen legal, declarația formular 394.

Cu privire la sancțiunea aplicatã, instanța a reținut cã, dispozițiile art.7 alin. 3 din OG 2/2001, prevãd posibilitatea aplicãrii sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres aceastã sancțiune, pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusã cu luarea în considerare și a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare.

Analizând gradul de pericol social al faptei sãvârșite, în conformitate cu criteriile prevãzute de art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța a apreciat cã sancțiunea amenzii este prea asprã, nefiind proporționalã cu gradul de pericol social al faptei sãvârșite, care este minim, raportat la împrejurarea în care a fost sãvârșitã fapta și la urmãrile acesteia.

Astfel, instanța a reținut cã petenta a transmis din greșeală o declarație ce purta menținea eronată a anului, îndeplinindu-și obligația de a transmite declarația cu mențiunile corecte imediat ce a fost sesizată cu privire la neregula constatată de intimată.

Fațã de aceste împrejurãri, instanța a apreciat că fapta are o gravitate redusã și cã se impune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, care rãspunde cerințelor de proporționalitate prevãzute de art.5 alin.5 și art.21 alin.3 din OG nr.2/2001. Aceastã sancțiune este mai potrivitã realizãrii scopului general al aplicãrii unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei sãvârșite și de a-l determina sã adopte pe viitor un comportament adecvat în societate. Instanța a considerat că sancțiunea avertismentului este suficientă, date fiind circumstanțele comiterii faptei, petenta fiind la prima abatere de acest gen.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța a admis în parte plângerea petentei și a modificat procesul-verbal de contravenție atacat, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii în cuantum de 12.000 lei cu sancțiunea avertismentului. De asemenea, a atras atenția petentei asupra pericolului social al faptei sãvârșite și i-a recomandat sã respecte dispozițiile legale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G_____- AJFP B_____ criticând-o pentru netemeinicie în sensul că prima instanță în mod eronat a considerat că gradul de pericol social este minim și a dispus înlocuirea amenzii cu avertismentul în condițiile în care fapta este gravă și textul legal nu prevede sancțiunea avertismentului pentru aceste fapte. Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii plângerii. Motivează în drept art.466-482 C. p. civ.

Intimatul în faza scrisă a procedurii a depus întâmpinare arătând că apelul nu este fondat, avertismentul poate fi aplicat de instanță în aprecierea împrejurărilor comiterii faptei. Solicită respingerea apelului.

În faza orală a procedurii nu au fost administrate alte probe fiind utile cauzei cele administrate la prima instanță- înscrisurile.

Examinând sentința apelată în baza motivelor de apel invocate, tribunalul constată că apelul nu este fondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Tribunalul în acord cu prima instanță va aprecia, față de împrejurarea că petentul a depus declarațiile cu întârziere, iar una din declarații a depus-o în termen dar a menționat greșit anul 2013 în loc de 2014 că gradul de pericol social al faptei a fost diminuat; că în mod corect s-a dispus înlocuirea amenzii cu avertismentul. În aprecierea împrejurărilor comiterii faptei contravenționale, instanța poate aprecia asupra sancțiunii aplicate și o poate înlocui cu o sancțiune mai ușoară cum este cea prevăzută în legea generală OG. 2/2001 la art. 7.

Așa fiind, tribunalul potriv. art.480 al.1 C.p.civ. considerând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică și motivele de apel nu sunt fondate, va menține sentința respingând ca nefondat apelul .

PENTRU ACESTE MOITIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-intimat Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G_____ – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____, cu sediul în B_____, ____________________, județul B_____; împotriva sentinței civile nr.5005/2015 din data de 19 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria B_____, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX; în contradictoriu cu intimatul-petent Societatea Comercială „I_____ __________________>, cu sediul în B_____, Cartier Progresul, în fața Blocului 13, județul B_____; având ca obiect – anulare proces-verbal de contravenție.